Property restitution under Law 10/2001: material jurisdiction of the court of appeal where the holder unit is headquartered versus the location of the immovable

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 18 martie 2002, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Județeană Harghita a Taberelor Școlare și Consiliul Local al Comunei Căpâlnița, pentru ca, în temeiul Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în comuna Căpâlința, județul Harghita, înscris în C.F. nr. 753 nr. top 3039/1/2/32, compus din teren în suprafață de 755 mp și clădire vila L.

Reclamantul a arătat că imobilul a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, de la autorul L.B.Ș. și că ceilalți moștenitori ai defunctului: L.K., P.L., P.E. au primit despăgubiri, conform hotărârii nr. 458/1999 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, de la care acesta a fost exclus.

Pârâtul Consiliul local al comunei Căpâlnița a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că imobilul se află în circumscripția orașului Vlăhița, calitate procesuală dobândind în cauză Consiliul Local Vlăhița.

Instanța a dispus introducerea în cauză a acestuia.

Direcția județeană Harghita a Taberelor Școlare a invocat aceeași excepție și, față de împrejurarea că deținătorul imobilului este Ministerul Educației și Cercetării, instanța, la cererea reclamantului, a dispus introducerea în cauză a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1308 din 25 septembrie 2002, Tribunalul Harghita și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 57 din 6 februarie 2003, la rându-i, și-a declinat competența materială de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Această instanță a reținut în considerentele hotărârii că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o acțiune în revendicare, pe calea dreptului comun și că sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele”.

Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentința civilă nr. 1243 din 4 septembrie 2003 s-a dezinvestit, declinând competența materială de rezolvare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, cu motivarea că, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 „competența de soluționare revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare”, iar calificarea juridică dată cererii de chemare în judecată de către Tribunalul București este greșită, în ceea ce privește aprecierea acestei din urmă instanțe, că litigiul este de drept comun, câtă vreme, reclamantul și-a întemeiat, în drept, cererea pe dispozițiile legii speciale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul promovat este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța investită inițial, Tribunalul Harghita, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia îi revine de drept, rezolvarea pricinilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, când se contestă decizia emisă în baza acesteia și, Tribunalul București, apreciind că nu are competența materială, la rându-i a declinat pricina în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Ca atare, Tribunalul București, în fața căruia s-a ivit conflictul negativ de competență trebuia să suspende din oficiu, orice altă procedură și să înainteze dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 C. proc. civ.

În speță, deoarece conflictul negativ de competență s-a ivit între două tribunale ce nu se află în circumscripția aceleiași curți de apel, acesta trebuia soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Încălcând dispozițiile menționate, Tribunalul București a trimis cauza Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pe care a considerat-o competentă material a soluționa pricina, deși sesizarea instanței competente a statua asupra conflictului constituie un atribut exclusiv al instanței în fața căreia s-a ivit acesta.

La rându-i, această instanță, pentru considerentele expuse a apreciat că nu-i revine competența materială de a judeca cauza și s-a dezinvestit trimițând dosarul, prin declinare Tribunalului București, secția civilă.

Cum de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să stabilească pe calea regulatorului de competență, instanța competentă material a rezolva cauza, în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1243 din 4 septembrie 2003, se va constitui ca instanță de regulator de competență.

Soluționarea de urgență a conflictului este necesară și posibilă întrucât, instanța nu decide asupra fondului; ea realizează un simplu act de administrare a justiției.

Conform principiului disponibilității procesului civil reclamantul și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 112 pct. 4 C. proc. civ., pe tărâmul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluare abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, acțiunea fiind introdusă la data de 18 martie 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În consecință, această lege specială are un caracter derogatoriu, iar competența de soluționare revine, prin lege, conform art. 24 alin. (8) secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.

În raportul juridic dedus judecății, prin întâmpinarea depusă dosar nr. 1307/2002 al Tribunalului Harghita, Ministerul Educației Cercetării, a arătat că este unitatea deținătoare.

Pe calea regulatorului de competență, Curtea stabilește în favoarea Tribunalului București, secția civilă, competența materială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 1243 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2004.