Suspension of execution denied for financial correction measure due to lack of well-justified case and complex substantive reclassification issues

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/3.02.2016 şi a Deciziei nr. 13528/07.04.2016 emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei;

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/3.02.2016, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia Curţii de apel

Prin încheierea din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 21 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând, în principal, casarea sentinţei şi în rejudecare, admiterea cererii de suspendare; în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că instanţa a respins cererea de suspendare fără a motiva această soluţie.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, a susţinut că instanţa nu a analizat niciunul din motivele de nelegalitate invocate din perspectiva îndoielii legitime asupra legalităţii respectivului act, ci s-a limitat a reţine, la modul general, că nu au fost invocate neregularităţi procedurale evidente.

Cu privire la paguba iminentă, a arătat că instanţa de fond nu s-a mai pronunţat, ca o consecinţă a respingerii condiţiei cazului bine justificat, dar consideră că această condiţie este îndeplinită pentru că executarea actului administrativ ar aduce recurentei- reclamante un prejudiciu material viitor şi previzibil, având în vedere cuantumul mare al debitului ce se pretinde a fi datorat fapt ce ar conduce la sistarea activităţii societăţii.

5. Procedura de filtrare a recursului

Prin încheierea pronunţată la data de 14 decembrie 2017 s-a constatat, conform raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi că nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., astfel că s-a dispus ca judecata să se realizeze cu citarea părţilor, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei, raportat la actele şi lucrările dosarului şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente.

Recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/3.02.2016, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Art. 14 la care face trimitere art. 15 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Curtea de apel, analizând elementele invocate de reclamantă referitoare la condiţia "cazului bine justificat" a considerat, cu o motivare care satisface exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ., că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumţia de legalitate de care beneficiază decizia atacată, deoarece nu vizează nereguralităţi procedurale evidente ci aspecte de fond ce nu pot fi analizate în procedura suspendării.

Este adevărat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul că cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de reîncadrarea reclamantei în categoria întreprinderilor legate/mijlocii cu ocazia formulării cererii de finanţare pentru proiectul "Achiziţia a două excavatoare pentru lucrări de construire" necesită un probatoriu complex şi o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

De altfel, pe parcursul soluţionării prezentului recurs, prin sentinţa nr. 302/17.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul de fond nr. x/2016, a fost respinsă acţiunea în anularea actelor administrative atacate.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ fundamentează concluzia că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, pentru a dispune, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, măsura provizorie de suspendare a executării actului a cărui legalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.

Cum pentru admiterea cererii de suspendare este obligatorie, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, lipsa cazului bine justificat face inutilă analiza condiţiei pagubei iminente, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 21 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.