Invalidity of integrity agency report issued beyond the three-year statutory post-tenure evaluation deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Integrity Agency, confirming the lower court's decision to annul the contested integrity evaluation report in favor of the local official. The dispute concerned the validity of an ANI report that found the mayor of a commune in conflict of interest for simultaneously holding the public office and owning a sole proprietorship during his 2008–2012 mandate, a finding challenged on procedural grounds. The decisive legal issue was whether the three-year deadline in Article 11(1) of Law No. 176/2010 governs only the initiation of the evaluation activity or extends to the final issuance of the report; applying the Constitution Court’s jurisprudence that the agency performs an administrative evaluative function, the Court held that the three-year period constitutes a maximum deadline for the entire process, meaning the report must be issued within that timeframe to be valid. Because the report was finalized in July 2015, more than three years after the mandate ended in June 2012, the Court ruled it was issued in a timely manner only if interpreted as extending the deadline to the final act, but since the law does not provide a separate term for issuance distinct from the evaluation period, the late issuance rendered the report unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; Invalidity of integrity agency report issued beyond the three-year statutory post-tenure evaluation deadline: The dispute concerned the validity of an ANI report that found the mayor of a commune in conflict of interest for simultaneously holding the public office and owning a sole proprietorship during his 2008–2012 mandate, a finding challenged on procedural grounds. The decisive legal issue was whether the three-year deadline in Article 11(1) of Law No. 176/2010 governs only the initiation of the evaluation activity or extends to the final issuance of the report; applying the Constitution Court’s jurisprudence that the agency performs an administrative evaluative function, the Court held that the three-year period constitutes a maximum deadline for the entire process, meaning the report must be issued within that timeframe to be valid. Because the report was finalized in July 2015, more than three years after the mandate ended in June 2012, the Court ruled it was issued in a timely manner only if interpreted as extending the deadline to the final act, but since the law does not provide a separate term for issuance distinct from the evaluation period, the late issuance rendered the report unlawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the court to modify or uphold the first-instance decision upon review.
Procedural basis governing the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015, la data de 29.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/07.07.2015, emis de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut existenţei unei incompatibilităţi, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 181/2003, prin deţinerea concomitentă a funcţiei de primar al comunei Şimand, judeţul Arad şi cea de titular Întreprindere Individuală A., în perioada exercitării mandatului de primar 2008-2012.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 303 din 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal:
- a respins excepţia prescripţiei aplicării oricărei sancţiuni disciplinare, invocată de reclamantul A.;
- a admis excepţia tardivităţii întocmirii Raportului de evaluare, invocată de reclamantul A.;
- a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.07.2015, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei de tardivitate a emiterii raportului de evaluare, solicitând casarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii excepţiei şi, în rejudecare, pe fond, respingerea acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că raţionamentul instanţei de fond, în baza căruia şi-a fundamentat soluţia este nelegal, în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.
În opinia recurentei, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, rezultă fără echivoc faptul că procedura de evaluare a averii, respectarea regimului privind incompatibilităţile şi conflictele de interese se realizează atât în perioada exercitării funcţiei publice, cât şi la 3 ani după încetarea acesteia, şi nicidecum că acest termen de 3 ani s-ar aplica şi în ceea ce priveşte emiterea raportului de evaluare, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
În speţă, activitatea de evaluare, in ceea ce priveşte respectarea de către intimatul-reclamant A. a regimului juridic al incompatibilităţilor, ce a vizat perioada mandatului 2008-2012, a fost declanşată la data de 03.10.2014, respectiv la aproximativ 2 ani şi trei luni de la încetarea de drept a mandatului de primar (26.06.2012), deci înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare.
A arătat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea procedurii prevăzute de art. 20 şi 21 din Legea nr. 176/2010 şi a fost comunicat intimatului-reclamant, conform art. 21 alin. (4) din lege în termen de 5 zile de la finalizare.
Astfel, prin dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, legiuitorul nu a instituit un anumit termen pentru emiterea raportului de evaluare şi, deci, nu a prevăzut că raportul de evaluare se emite de inspectorul de integritate înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, cum în mod greşit a concluzionat instanţa de fond.
În concluzie, raportul de evaluare nr. x/07.07.2015 a fost emis de inspectorul de integritate cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, dovadă fiind faptul că, după ce persoana evaluată şi-a exprimat punctul de vedere, înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate cu nr. x/29.05.2015, acesta, considerând, în continuare, că există elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, a procedat la emiterea raportului de evaluare ce face obiectul prezentei cauze la data de 07.07.2015, ce a fost comunicat persoanei evaluate în termenul legal de 5 zile de la emitere, respectiv la data de 07.07.2015, conform actelor depuse în probaţiune la dosarul cauzei.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 26 ianuarie 2016,intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că raportul de evaluare a fost întocmit după împlinirea termenului de 3 ani, care a început să curgă la data încetării mandatului 26.06.2012.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 14.12.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru soluţionarea pe fond, în condiţii de contradictorialitate.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a fost investită, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva raportului de evaluare nr. x/7.07.2015 prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, întrucât în perioada 2008-2012 a deţinut concomitent funcţia de primar al comunei Şimand, judeţul Arad şi cea de comerciant persoană fizică - titular al Întreprinderii Individuale A., încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003.
Prima instanţă a admis acţiunea intimatului-reclamant şi a anulat raportul de evaluare contestat, reţinând tardivitatea întocmirii acestuia, cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, termen care, în speţă, s-a împlinit la data de 26.06.2015.
Această concluzie a instanţei de fond este însuşită şi de către instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză.
Conform raportului de evaluare contestat, activitatea de evaluare privind respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către intimatul-reclamant - primar al comunei Şimand, s-a efectuat pentru perioada 18.06.2008 (data validării alegerii în funcţia de primar) - 26.06.2012 (data încetării de drept a mandatului de primar), sesizarea autorităţii de integritate dispunându-se din oficiu prin lucrarea nr. x/1.10.2014.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, persoana evaluată a fost informată atât cu privire la declanşarea activităţii de evaluare, cât şi cu privire la identificarea elementelor în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităţilor, punctul de vedere al persoanei evaluate fiind transmis şi înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. x/29.05.2015.
În urma evaluării documentelor aflate la dosar, la data de 7.07.2015 a fost întocmit raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, prin care s-a constatat că, în perioada 18.06.2008-26.02.2012, A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut concomitent funcţia de primar al comunei Şimand, judeţul Arad şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale A., încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003.
În acest context, instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe care a considerat că raportul de evaluare a fost emis după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 179/2010 a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative incidente.
Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010:
"(1) Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităţilor, exclusiv pentru perioada exercitării funcţiilor sau demnităţilor publice."
Din cuprinsul textului de lege precitat rezultă că activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a conflictelor de interese şi incompatibilităţilor se efectuează de către autoritatea de integritate atât pe durata funcţiilor publice, cât şi în decursul a trei ani după încetarea acestora, textul legal fixând termenul înlăuntrul căruia se efectuează activitatea de evaluare. Astfel, autoritatea are la dispoziţie un interval de timp egal cu durata mandatului alesului local la care se adaugă încă trei ani de la momentul încheierii mandatului, perioadă în care poate efectua activitatea de evaluare.
Sub acest aspect devin relevante cele statuate în jurisprudenţa sa de Curtea Constituţională, în sensul că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară exclusiv o activitate administrativă de evaluare a intereselor şi incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, constând în întocmirea de rapoarte care evidenţiază fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Ca atare, Agenţia Naţională de Integritate nu face altceva decât să semnaleze existenţa unor potenţiale nesocotiri ale prevederilor legale referitoare la conflictele de interese şi compatibilităţi (paragraf 29 din Decizia CCR nr. 449/2015).
În ceea ce priveşte termenul reglementat de art. 11 din Legea nr. 176/2010, instanţa de contencios constituţional a reţinut că este un termen maxim în interiorul căruia Agenţia Naţională de Integritate îşi poate exercita competenţa prevăzută de lege (paragraf 27 din Decizia CCR nr. 449/2015), competenţă care, aşa cum rezultă din considerentele sus arătate, constă în întocmirea de rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte sau situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţei de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege (decizia CCR nr. 316/2013).
Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că, înlăuntrul termenului reglementat de art. 11 din Legea nr. 176/2010 trebuie emis şi raportul de evaluare, în considerarea faptului că raportul de evaluare finalizează procesul de evaluare, emiterea acestuia neputând fi analizată ca o etapă distinctă a procesului de evaluare.
Este adevărat că, legiuitorul nu a instituit un anumit termen pentru emiterea raportului de evaluare, însă dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 nu pot fi interpretate în sensul că raportul de evaluare poate fi emis după împlinirea termenului prevăzut de art. 11 din aceeaşi lege.
O astfel de interpretare ar avea consecinţă lăsarea la aprecierea autorităţii a momentului emiterii raportului, oricând după împlinirea celor trei ani prevăzuţi de lege, fără vreo limitare în timp, ceea ce nu poate fi admis, cum în mod corect a concluzionat şi instanţa de fond.
Trimiterea recurentei la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia nr. 903/8.03.2017 este fără relevanţă, întrucât în cadrul deciziei menţionate a fost analizată situaţia din speţa respectivă, care nu poate fi opusă situaţiei particulare ce formează obiectul prezentei cauze.
În concluzie, Înalta Curte constată că raportul de evaluare nr. x/7.07.2015 a fost emis după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) teza finală din Legea nr. 176/2010, fiind corectă soluţia pronunţată de instanţa de fond.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinţei atacate în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 303 din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.