Appeal against challenge to disciplinary complaint classification inadmissible as first-instance ruling final under Article 47(7) Law No. 317/2004.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.04.2015, reclamanţii A., B., C. şi D. au formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. x/2015 emisă de pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 2416 din 30 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., prin reprezentant E., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În memoriul de recurs, neîncadrat în drept recurenţii au invocat excepţia nulităţii Rezoluţiei nr. x/2015 pentru lipsa numelui şi prenumelui persoanei care a emis rezoluţia şi au precizat că motivele de recurs sunt cele din contestaţia făcută împotriva rezoluţiei de clasare şi cele din răspunsul la întâmpinare.

În opinia recurenţilor, faţă de motivele invocate în sesizarea inspecţiei judiciare, soluţia pronunţată în cauză a fost dată cu încălcarea normelor de procedură, în lipsa administrării mijloacelor de probă şi fără a fi puse în discuţia contradictorie a părţilor elementele de fapt şi de drept pe care s-a fundamentat soluţia de clasare a sesizării, ceea ce echivalează cu necercetarea procesului.

3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 octombrie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2017, Completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, prin întâmpinare, şi a admis în principiu recursul, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 15 februarie 2018.

La termenul de judecată din 15 februarie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în raport de soluţia de principiu a Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, excepţia admisibilităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

În acest sens Înalta Curte reţine că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b; rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b, se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa nr. 2416 din 30 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004). Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de A., B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 2416 din 30 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios adminsitrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2018.