Retrocession of religious property under E.O. 83/1999: validity of certification notes and sufficiency of successor declarations

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 februarie 2014, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Bihor - Consiliul Judeţean Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a solicitat constatarea nulităţii absolute a Notei de constatare nr. x, emisă de către Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, prin care s-a dispus restituirea către Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a terenului situat în localitatea Bratca nr. 125, judeţul Bihor, corespunzător nr. topo x- CF nr. x, transcris în CF nr. x Bratca.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei de către reclamant la data de 03 iunie 2014, s-a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză a pârâtei Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei de către reclamant la data de 19 noiembrie 2014, reclamantul a precizat că solicită judecarea cererii şi în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cerere de care instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă din data de 08 decembrie 2014 .

Prin încheierea de şedinţă din data de 02 februarie 2015, instanţa de fond a dispus întregirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 25 mai 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Specială de Retrocedare constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a respins acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Bihor - Consiliul Judeţean Bihor împotriva pârâtei Comisia Specială de Restituire constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Bihor - Consiliul Judeţean Bihor împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Specială de Restituire constituită în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 şi Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 87/25.05.2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Judeţul Bihor - Consiliul Judeţean Bihor, întemeindu-l pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii de fond şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant arată că actului contestat, respectiv Notei de constatare nr. x, emisă de către Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, i s-a acordat greşit valoarea unei decizii administrative, valoarea ei probatorie fiind aceea de înscris sau început de dovadă scrisă. Dacă acest act ar fi interpretat ca fiind act administrativ, atunci ar trebui respectate anumite cerinţe de formă: antetul, preambulul, ştampila, pe care actul nu le prezintă. În lipsa respectării acestor formalităţi, actul trebuie considerat inexistent.

Potrivit O.U.G. nr. 83/1999, în urma analizei documentaţiei fiecărui imobil, Comisia specială de restituire urma a întocmi note de constatare, în baza cărora era abilitat Guvernul să completeze, prin hotărâre, Anexa la O.U.G. nr. 83/1999.

Instanţa de fond nu a analizat critica privind nemotivarea Notei. Motivarea presupunea detalierea argumentelor pe care s-a sprijinit restituirea terenului în litigiu, ea trebuia să fie adecvată şi să prezinte clar algoritmul urmat de instituţia emitentă, astfel încât să poată fi verificată legalitatea şi temeinicia emiterii actului, dar şi să se permită exercitarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil al terţilor. În lipsa motivării corespunzătoare, actul este lovit de nulitate absolută.

O altă critică formulată de recurentul-reclamant o reprezintă neanalizarea temeiului juridic al preluării imobilului în proprietatea Statului Român. Instanţa de fond trebuia să verifice dacă au fost îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de O.U.G. nr. 83/1999 pentru admiterea solicitării de retrocedare. Reţine că imobilul a intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 176/1948, însă, în urma studierii cărţii funciare, se observă că Statul Român şi-a întabulat dreptul de proprietate dobândit cu titlu de prescripţie, iar nu ca urmare a aplicării Decretului nr. 176/1948. În condiţiile în care imobilul retrocedat prin nota de constatare nr. x nu figurează în tabelul/anexa la Decretul nr. 176/1948, nu putea face obiectul restituirii.

Deşi imobilul în litigiu a fost cuprins în Anexa la O.U.G. nr. 83/1999, la poziţia nr. 23 din tabel, din cuprinsul actului normativ reiese că restituirea imobilelor nu se făcea "de plano", ci în urma analizei documentaţiilor prezentate de solicitanţi, pe baza cărora se stabilea fostul proprietar sau succesorii acestuia, îndreptăţiţi la redobândirea dreptului de proprietate.

Această Anexă a fost abrogată implicit, prin nemenţionarea ei în cuprinsul Legii nr. 247/2005, dar şi prin republicarea O.U.G. nr. 83/1999, în textul republicat nepreluându-se şi Anexa.

Din analiza dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999, rezultă că simpla cuprindere a unui imobil în anexă nu conduce obligatoriu şi la restituirea acestuia. Faţă de documentele prezentate de pârâta-intimată Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, recurenta consideră că simpla declaraţie a episcopului dr. A., prin care recunoaşte calitatea de succesoare a pârâtei, în urma divizării Eparhiei Reformate de peste Tisa din Debreţin, nu este suficientă pentru dovedirea calităţii menţionate, un astfel de act neavând efect constitutiv de drepturi.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România (instituită în baza O.U.G. nr. 94/2000) reiterează excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză, arătând că este un organ administrativ diferit de precedenta Comisie, care a avut atribuţii în aplicarea O.U.G. nr. 83/1999, în varianta anterioară a aprobării acestei ordonanţe prin Legea nr. 66/2004.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat. În susţinerea excepţiei, arată că ANRP asigură secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare instituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, distinctă de precedenta Comisie, care a avut atribuţii în aplicarea O.U.G. nr. 83/1999. Atribuţiile ANRP nu includ competenţe referitoare la emiterea unor decizii privind restituirea în natură a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că a redobândit imobilul în mod legal, în baza O.U.G. nr. 83/1999, conform notei de constatare eliberată sub nr. x/2000 de Comisia specială de restituire. O.U.G. nr. 83/1999 a stabilit dreptul la restituirea imobilului, iar nota de constatare, întocmită în baza acestui act normativ, a fost emisă după analizarea documentaţiei prezentate conform prevederilor legale şi după obţinerea confirmării legalităţii şi temeiniciei retrocedării imobilului, de la Guvernul României - Departamentul pentru administraţie publică locală, conform adresei nr. x/5.07.1999. Nota este menită exclusiv a constata faptul retrocedării, fără a mai fi nevoie de adoptarea unei alte decizii sau hotărâri în acest sens. Dispoziţiile art. 4 din Ordonanţă, care se referă la completarea anexei, priveşte propuneri ale Comisiei de retrocedare în urma identificării unor noi imobile, nereferindu-se la cele menţionate în anexa la O.U.G. nr. 83/1999 pentru care, de facto şi de jure, nota de constatare reprezintă ultimul act în procesul retrocedării.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 03 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Intimaţii-pârâţi Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare şi Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, înregistrate la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2017, respectiv 27 iunie 2017.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, este de reţinut că motivele de recurs se referă la soluţia de respingere pe fond a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 şi Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului. În recurs, nu se critică soluţia de respingere a cererii reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare constituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, pe temeiul lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.

Primele critici formulate de recurentul-reclamant faţă de hotărârea instanţei de fond (prin care cererea reclamantului de anulare a Notei de constatare nr. x emisă de către Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 a fost respinsă, ca neîntemeiată) sunt cele prin care se reiterează susţinerile din cererea introductivă referitoare la inexistenţa actului administrativ, greşita calificare ca act administrativ a acestei Note, respectiv lipsa valorii ei de decizie administrativă de retrocedare, în conformitate cu O.U.G. nr. 83/1999.

Recurentul-reclamant afirmă greşit că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 83/1999, în urma analizei documentaţiei imobilului, Comisia specială de restituire ar fi trebuit să întocmească o notă de constatare menită să abiliteze Guvernul să completeze, prin hotărâre, anexa la ordonanţă.

În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, în forma în vigoare la data emiterii notei de constatare (şi anume, forma iniţială a actului normativ, publicată în M. Of. nr. 266 din 10 iunie 1999), imobilele cuprinse în anexa care face parte integrantă din ordonanţă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în proprietatea Statului Român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora.

În conformitate cu prevederile art. 2, s-a instituit Comisa specială de restituire, care a avut sarcina de a stabili persoana care redobândeşte dreptul de proprietate, analizând documentaţia prezentată pentru fiecare imobil în parte. În urma analizei documentaţiei fiecărui imobil cuprins în anexa la ordonanţă, Comisia urma să întocmească note de constatare, după obţinerea confirmării asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru retrocedare, de la Departamentul pentru administraţie publică locală, conform art. 3 din ordonanţă.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, imobilul retrocedat intimatei-pârâte Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului s-a regăsit în anexa la O.U.G. nr. 83/1999 cuprinzând imobile supuse restituirii, la poziţia 23, nota de constatare fiind emisă de Comisia specială de retrocedare, după confirmarea situaţiei juridice a imobilului prin adresa nr. x/5.07.1999 a Guvernului României - Departamentul pentru administraţie publică locală, care s-a bazat, la rândul său, şi pe adresa Prefecturii Bihor nr. 3650/4.06.1999.

Prin urmare, procedura de retrocedare a fost urmată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 83/1999, Nota de constatare atacată fiind emisă de Comisia specială de restituire constituită conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 cu respectarea prevederilor acestui act normativ şi pe baza stabilirii calităţii intimatei-pârâte Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, de succesoare a proprietarei anterioare a terenului, Eparhia Reformată de peste Tisa din Debreţin.

Astfel, Nota de constatare are calitatea de act administrativ, fiind emisă în executarea şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 83/1999, de către Comisia legal constituită în scopul punerii în executare a acestui act normativ de restituire a unor proprietăţi. Lipsa antetului şi a ştampilei, la care se referă recurentul-reclamant, nu reprezintă cerinţe de formă în lipsa cărora actul administrativ să fie considerat inexistent, aşa cum pretinde recurentul. Nota de constatare cuprinde denumirea emitentei, numele, calitatea şi semnăturile membrilor Comisiei, precum şi numărul şi data înregistrării actului emis. Rezultă că îndeplineşte cerinţele de formă raportat la cadrul normativ în executarea căruia actul administrativ a fost emis.

Cât priveşte motivarea Notei, contrar susţinerilor recurentului, rezultă că aceasta a fost motivată prin trimitere la prevederile anexei la O.U.G. nr. 83/1999, poziţia 23, la dovezile asupra dreptului de proprietate al Eparhiei Reformate de peste Tisa din Debreţin şi la stabilirea calităţii de succesoare a intimatei-pârâte Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, în urma divizării persoanei juridice -proprietară anterioară a imobilului.

Criticile recurentului repun în discuţie şi o neconcordanţă referitoare la titlul de preluare în proprietatea Statului Român a imobilului retrocedat (teren situat în localitatea Bratca, judeţul Bihor), despre care recurentul afirmă că nu a fost Decretul nr. 176/1948. Aceste critici nu pot fi primite întrucât identificarea imobilului supus restituirii şi a actului de trecere în proprietatea statului fac parte din conţinutul actului normativ - O.U.G. nr. 83/1999. Nota de constatare atacată corespunde, din acest punct de vedere, prevederilor actului normativ în executarea căruia a fost emisă.

Cât priveşte nedovedirea în faţa Comisiei speciale a calităţii de succesoare a intimatei-pârâte Episcopia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, recurentul-reclamant susţine că această calitate nu putea fi socotită dovedită prin declaraţia de recunoaştere dată de episcopul Eparhiei Reformate de peste Tisa din Debreţin.

Înalta Curte reţine că declaraţia menţionată este dată de Eparhia Reformată de peste Tisa din Debreţin, prin reprezentantul său legal. Calitatea acestei Eparhii, de proprietară a terenului anterior trecerii acestuia în proprietatea statului, nu reprezintă o chestiune litigioasă în cauză, fiind recunoscută de recurentul-reclamant şi menţionată în Anexa la O.U.G. nr. 83/1999.

Declaraţia fiind dată de proprietara anterioară a imobilului, prin reprezentantul său legal, spre a fi utilizată în cadrul aplicării procedurii de restituire prevăzute de O.U.G. nr. 83/1999, face proba îndreptăţirii la restituire, în conformitate cu art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999, a Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, despărţită de Eparhia de peste Tisa, prin divizare.

Cât priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, invocată de această intimată-pârâtă direct în recurs, Înalta Curte constată că ANRP este autoritatea administraţiei publice centrale în cadrul căreia funcţionează comisiile abilitate să desfăşoare activitate în materia legilor de restituire a proprietăţilor.

Potrivit art. 2 lit. c) pc. 3 din H.G. nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANRP, această intimată a căpătat, de la înfiinţare, şi atribuţii în domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 83/1999, ţinând evidenţa imobilelor retrocedate în natură şi a deciziilor privind acordarea de despăgubiri în baza acestui act normativ. Cu alte cuvinte, deţine evidenţele Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de restituire a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, care a funcţionat sub imperiul O.U.G. nr. 83/1999, până la apariţia O.U.G. nr. 94/2000, când atribuţiile legate de retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase au revenit unei alte comisii, respectiv Comisiei speciale de retrocedare instituită în baza O.U.G. nr. 94/2000.

Din aceste motive, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată, ANRP fiind parte în raportul juridic de drept administrativ dedus judecăţii, prin raportare la atribuţiile sale anterior menţionate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Bihor - Consiliul Judeţean Bihor împotriva sentinţei civile nr. 87 din 25 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2018.