Lake administration rights: synthetic appellate reasoning satisfies reasoned judgment requirement, barring extraordinary appeal for unaddressed merits

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia, la data de 24 august 2011, sub nr. x/2011, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române, prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, a chemat în judecată pârâţii Agenţia Domeniilor Statului şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, acesta din urmă în baza art. 57 C. proc. civ., solicitând instanţei obligarea pârâţilor la restituirea dreptului de administrare asupra imobilului reprezentat de lacul natural Baciu, în suprafaţă de 130 ha, situat com. Rasova, jud. Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 3755 din 04 noiembrie 2011, Judecătoria Medgidia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, reţinând că dreptul real revendicat este un drept subiectiv civil de natură administrativă, iar raportul juridic în al cărui conţinut se află dreptul dedus judecăţii pe această cale este de natură administrativă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 decembrie 2011, sub nr. x/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 09 februarie 2012, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Prin decizia nr. 1707 din 29 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 289/CA din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, a admis acţiunea formulată de reclamanta - A.N.A.R - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi a dispus restituirea de către pârâta Agenţia Domeniilor Statului a dreptului de administrare privind imobilul - lacul natural Baciu, situat în comuna Rasova, jud. Constanţa.

Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi Direcţia Generală Regională Galaţi (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa), în numele Statului Român, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 13 august 2012, sub nr. x/2011*.

Prin decizia nr. 277 din 23.01.2014, pronunţată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi Direcţia Generală Regională Galaţi, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Urmare a casării cu trimitere la rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 aprilie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 209/CA din 24 noiembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Domeniilor Statului şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca nefondată.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 06 februarie 2015, sub nr. x/2011.

Prin decizia nr. 2393 din 10 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 august 2015. Potrivit dispoziţiilor cuprinse în decizia de casare, s-a dispus citarea în cauză, în calitate de pârât, a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 106 CA din 23 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a calificat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Agenţia Domeniilor Statului şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Agricultură drept apărări de fond şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Domeniilor Statului, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 106 CA din 23 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 august 2016, sub nr. x/2011.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 158 din 26 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva sentinţei nr. 106 din 23 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Calea extraordinară de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 158/26.01.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, a formulat contestaţie în anulare Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04 ianuarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin contestaţia în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate, rejudecarea şi admiterea în tot a recursului, cu modificarea în tot a hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Domeniilor Statului şi admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea învederează că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

a) În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., contestatoarea învederează că această critică privea existenţa unor considerente contradictorii în cuprinsul sentinţei de fond, precum şi a unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, iar instanţa de recurs nu a răspuns acestei critici.

În raport de dispoziţiile art. 885 şi art. 900 din C. civ., intimata Agenţia Domeniilor Statului şi-a înscris dreptul de administrare asupra imobilului în cartea funciară, astfel încât se prezumă că dreptul există în folosul acesteia, iar potrivit art. 565 C. civ., intimata face dovada dreptului de administrare cu extrasul de carte funciară.

Totodată, contestatoarea arată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs au omis, la pronunţarea hotărârii, să aibă în vedere reaua credinţă de care a dat dovadă intimata Agenţia Domeniilor Statului la momentul înscriserii nelegale a dreptului său de administrare asupra lacului Baciu, conduită care se menţine şi în prezent. În perioada 2011-2017 intimata nu a întreprins niciun demers în vederea remedierii situaţiei create şi radierii dreptului său de administrare din cartea funciară a imobilului.

Cu toate că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs, au reţinut că contestatoarea este administratorul legal al lacului Baciu, nu au dat eficienţă acestor constatări, respingând cererea de chemare în judecată. În măsura în care nu există consimţământul titularului dreptului de administrare înscris în cartea funciară, respectiv intimata Agenţia Domeniilor Statului, contestatoarea nu poate să înscrie dreptul său de administrare decât în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Contestatoarea susţine că instanţa de fond a reţinut nejustificat că Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură nu pretinde un drept de administrare asupra imobilului în cauză, instanţa având obligaţia de a solicita precizări suplimentare faţă de întâmpinarea depusă de această pârâtă. Instanţa de fond a respins neîntemeiat cererea formulată de contestatoare, prin care a solicitat obligarea ANPA la depunerea la dosarul cauzei a actului adiţional la contractul de concesiune.

În consecinţă, situaţia reţinută în extrasul de carte funciară prezentat permite menţinerea unui contract de concesiune în care concedentul nu are calitatea de administrator legal al bunului imobil.

b) În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., contestatoarea învederează că această critică privea interpretarea greşită, de către instanţa de fond, a actului juridic dedus judecăţii, respectiv încheierea de întabulare nr. 316/24.02.2004, în care pârâta Agenţia Domeniilor Statului apare înscrisă ca titular al dreptului de administrare.

Critica expusă nu a fost analizată de instanţa de recurs, deşi aceasta era datoare să arate, punctual, motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat fiecare dintre criticile formulate de recurenta-reclamantă.

c) În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatoarea învederează că această critică privea încălcarea şi aplicarea greşită a legii faţă de materialul probator administrat în cauză. În acest sens sens, contestatoarea invocă dispoziţiile art. 885, art. 900 şi art. 565 C. civ., precum şi concluziile ce se desprind din aplicarea acestor prevederi legale la speţa de faţă, invocate anterior la primul punct al contestaţiei în anulare.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Domeniilor Statului, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare introdusă de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".

Înalta Curte, analizând motivele contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, reţine, sub un prim aspect, că Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a formulat veritabile critici de netemeinicie şi nelegalitate, atât la adresa hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, cât şi la adresa hotărârii instanţei de recurs. De asemenea, se constată că motivele contestaţiei în anulare se suprapun, în mare măsură, cu motivele de recurs formulate de contestatoare în dosarul nr. x.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs", în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ. Ca atare, în examinarea contestaţiei în anulare privitoare la omisiunea pronunţării asupra unui motiv de recurs, nu se repun în discuţia părţilor criticile formulate prin motivele de recurs, ci se analizează în ce măsură instanţa de recurs a răspuns acestor critici.

Examinând contestaţia în anulare privitoare la omisiunea pronunţării asupra motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de recurs a sistematizat criticile formulate de recurenta-reclamantă şi, analizându-le, a motivat temeinic concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului.

Din motivarea recursului declarat de Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, rezultă că aceasta a susţinut aspecte de nelegalitate ale sentinţei recurate, expuse în trei puncte distincte, fără a le încadra, pe fiecare în parte, într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Răspunzând acestor critici, instanţa de recurs a analizat cauza în raport de argumentele recurentei, precum şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., concluzionând în sensul temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs era obligată să răspundă punctual motivelor de recurs, opinie ce nu este împărtăşită de Înalta Curte. În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că:

"Art. 6 par. 1 din Convenţie obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument" (Hotărârea din 09 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torija c. Spaniei) şi că ".noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse." (Hotărârea din 28 aprilie 2005 în cauza Albina c. României).

În concluzie, motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o problemă de volum, ci una de esenţă, aceasta îndeplinind exigenţele art. 261 C. proc. civ. şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului chiar şi în situaţia analizării grupate, ori sistematizate, a argumentelor părţilor.

Considerentele instanţei de recurs, expuse în cuprinsul deciziei contestate, răspund tuturor criticilor formulate de recurenta-reclamantă, chiar dacă într-o formă sintetică, tranşând în mod definitiv problema litigioasă dedusă judecăţii, reprezentată de stabilirea titularului dreptului de administrare asupra lacului Baciu.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva deciziei nr. 158 din 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva deciziei nr. 158 din 26 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2018.