Administrative appeal for lack of independent judicial reasoning: annulment of ministerial budgetary support decision for EU-funded social assistance project.

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 2 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice:

(i) anularea Deciziei M.D.R.A.P. nr. 107/19.03.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către D.G.A.S.P.C. Sector 2, înregistrată la M.D.R.A.P. sub nr. x/2014 (ii) admiterea Contestaţiei împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată cu adresa nr. x/2014;

(iii) anularea Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată cu adresa nr. x/2014;

(iv) obligarea pârâtului la acordarea acceptului privind suportarea de la bugetul de stat a corecţiilor aplicate, pentru proiectul cod SMIS 13301, solicitate prin cererea nr. x/16.12.2013, înregistrată la M.D.R.A.P. sub nr. x/2013;

(iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3193 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3193 din 24 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, solicitând casarea în tot a acesteia şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a evocat situaţia de fapt şi circumstanţele litigiului şi a argumentat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, anume art. 22 C. proc. civ., art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2006, art. 2 alin. (1) lit. g1;) şi art. 71 alin. (1) din H.G. nr. 525/2007, art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene a depus întâmpinare prin care a invocat, mai întâi, excepţia nulităţii recursului, argumentând că motivele invocate de recurentă reprezintă o reiterare a argumentelor prezentate la fondul cauzei, iar nu critici ale considerentelor instanţei de fond.

A mai solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 3193 din 24 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca legală şi temeinică, reluând, în esenţă, apărările prezentate în faţa instanţei de fond.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, completul filtru a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, ca neîntemeiată, a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din CEDO.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În speţă, recurenta-reclamantă au învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Deciziei M.D.R.A.P. nr. 107/19.03.2014 şi a Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată reclamantei cu adresa nr. x/2014.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea astfel pronunţată nu cuprinde, însă, aprecierile proprii ale instanţei de fond referitoare la starea de fapt şi motivele de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în susţinerea cererii, aceasta reluând, în considerentele ce preced soluţia pronunţată, exclusiv argumentele pârâtului, aşa cum au fost expuse în întâmpinarea depusă.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt în mod real examinate de către instanţa sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impune în sarcina primei instanţe obligaţia de motivare a hotărârii pronunţate, în sensul de prezenta "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Or, în speţă, însuşirea evidentă a poziţiei procesuale a uneia dintre părţi, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, nu corespunde exigenţelor textului legal sus-citat.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 împotriva sentinţei civile nr. 3193 din 24 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.