Whether public procurement compliance verification is an intrinsic component of financial audit services for the validity of qualification criteria under public procurement law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.12.2014, reclamanta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice -Direcţia Generală AM POS Mediu, anularea deciziei nr. 129778/27.10.2014 de soluţionarea a contestaţiei, precum şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.10.2014, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 8.800 RON reprezentând corecţia financiară de 5%.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1291 din 07.05.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice).

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în drept invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, reclamanta a formulat următoarele critici:

Constatarea instanţei de fond, în sensul că în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. x autoritatea contractantă a impus un criteriu de calificare şi selecţie nerelevant, disproporţionat şi discriminatoriu, constatare bazată pe faptul că activitatea de auditare a proiectului priveşte verificarea şi certificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, rolul auditorului fiind doar de a emite şi a furniza beneficiarului un raport de audit care sa însoţească ultima cerere de rambursare şi să certifice cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, iar nu să verifice achiziţiile publice derulate în cadrul implementării proiectului, este consecinţa greşitei aplicări a legii.

O parte importantă din activitatea de audit financiar aferentă unui proiect finanţat din instrumente structurale este reprezentată de verificarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii publice ce trebuie să întrunească elementele de legalitate, realitate şi exactitate, pentru ca respectivele cheltuieli efectuate în baza angajamentelor contractuale încheiate în urma aplicării procedurilor de atribuire prevăzute de legislaţia în vigoare sa fie declarate eligibile, ţinând cont şi de constatările cu implicaţii financiare sau cu posibile implicaţii financiare în cazul unor abateri în aplicarea prevederilor/reglementărilor în vigoare in domeniul achiziţiilor publice.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situaţiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare şi servicii profesionale potrivit standardelor internaţionale de audit şi altor reglementări adoptate de CAFR. Aşadar, componenta de verificare a achiziţiilor publice a avut în vedere stabilirea modului în care autoritatea contractantă a respectat legislaţia în vigoare şi obligaţiile stipulate în contractul de finanţare cu privire la cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, astfel încât beneficiarul să evite orice risc cu privire la aplicarea unor reduceri/corecţii financiare.

In concluzie, în contextul în care activitatea de realizare a achiziţiilor în cadrul proiectului are implicaţii majore în ceea ce priveşte stabilirea legalităţii cheltuielilor, componenta de verificare a achiziţiilor publice este parte intrinsecă a activităţii de audit financiar realizat in cadrul proiectului. Deci cerinţa de calificare impusă are legătură evidentă cu obiectul procedurii de atribuire, fiind prevăzută explicit în caietul de sarcini şi reprezentând parte componentă a activităţii de audit şi nu poate fi considerată ca o cerinţă restrictivă/nerelevantă, având în vedere şi faptul că operatorii economici care au analizat posibilitatea de participare la procedura de achiziţie nu au întâmpinat dificultăţi sau neclarităţi în legătură cu această cerinţă. Aşadar, Autoritatea Contractantă nu a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului menţionat, prin solicitarea acestei cerinţe.

Consideră că sancţiunea aplicată este netemeinică, întrucât nu se poate reţine caracterul restrictiv, nerelevant sau disproporţionat al cerinţei referitoare la servicii de evaluare/consultanţă privind verificarea documentaţiilor de atribuire a contractelor de achiziţie şi a documentelor procedurale întocmite pe parcursul aplicării procedurilor de atribuire din punctul de vedere al conformităţii acestora cu prevederile legale în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, deoarece nu există un impact financiar şi real asupra procedurii şi nu sunt încălcate principiile liberei concurenţe şi libertăţii de prestare a serviciilor.

Obiectivul serviciilor de audit achiziţionate este acela de a stabili dacă situaţiile financiare întocmite în cadrul proiectului sunt complete şi întocmite cu acurateţe, iar operaţiile economice s-au efectuat în conformitate cu contractul de finanţare şi reglementările relevante în vigoare.

Astfel, o parte importantă din activitatea de audit financiar aferentă unui proiect finanţat din fonduri europene nerambursabile/granturi şi/sau instrumente structurale este reprezentată de verificarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii publice care trebuie să întrunească elementele de legalitate, realitate şi exactitate, pentru ca respectivele cheltuieli efectuate în baza angajamentelor contractuale încheiate în urma aplicării procedurilor de atribuire prevăzute de legislaţia în vigoare să fie declarate eligibile.

Acesta este motivul pentru care în caietul de sarcini a fost menţionat în mod explicit faptul că, în realizarea obligaţiilor contractuale, prestatorul va asigura inclusiv serviciile privind evaluarea respectării procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie din punctul de vedere al conformităţii acestora cu cadrul legislativ în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.

In ceea ce priveşte legalitatea şi relevanţa stabilirii cerinţei de calificare în contextul legislaţiei privind achiziţiile publice, autoritatea contractanta s-a raportat atât la dispoziţiile art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora criteriile de calificare trebuie să aibă o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, cât şi la dispoziţiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 conform cărora criteriile de calificare trebuie să prezinte relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică.

In concluzie, un număr de 3 entităţi au confirmat legalitatea şi relevanţa cerinţei în discuţie, respectiv A.N.R.M.A.P. instituţie care a validat documentaţia de atribuire din punctul de vedere al conformităţii cu dispoziţiile legale în materie, societatea de audit S.C. A. S.R.L. precum şi Autoritatea de Management care a aprobat la plată cererile de rambursare transmise în legătură cu prezentul contract.

Prin urmare, în contextul în care modul de derulare a achiziţiilor în cadrul proiectului are implicaţii majore în ceea ce priveşte stabilirea legalităţii unei cheltuieli, aceasta componentă este parte intrinsecă a activităţii de audit financiar realizat în cadrul proiectului şi implicit a activităţii de certificare a cheltuielilor efectuate.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond potrivit căreia, prin utilizarea criteriului de calificare s-a "descurajat participarea la licitaţie a firmelor de audit care nu au experienţă relevantă într-un domeniu care nu are legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit" se impune a fi reţinut că, de vreme ce componenta de achiziţii publice este parte intrinsecă a activităţii de audit, implicit şi criteriul de calificare are o legătură concretă cu obiectul contractului atribuit.

Or, scopul atribuirii contractului de audit a fost tocmai acela de a se stabili dacă cheltuielile realizate în cadrul contractului îndeplinesc, printre altele, şi condiţiile de legalitate.

În ceea ce priveşte afirmaţiile potrivit cărora "Cerinţa impusă de autoritatea contractantă privind experienţa unui operator economic vizează un domeniu care nu se regăseşte în Nomenclatorul CAEN, tocmai datorită faptului că aceasta este o atribuţie specifică a unei instituţii publice din România, ANRMAP, arată că activitatea privind asigurarea de consultanţă pentru realizarea/verificarea achiziţiilor poate fi desfăşurată de orice operator economic, în baza codului CAEN 7022 - Activităţi de consultanţa pentru afaceri şi management. Or, prin Certificatul constatator nr. x/15.06.2012 ofertantul A. S.R.L. a făcut dovada că are în obiectul său şi această activitate.

In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de către Ministerul Finanţelor Publice.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând următoarele apărări:

Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.10.2014 şi Decizia nr. 129778/27.10.2014 emise de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Direcţia Generală Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, au fost emise cu aplicarea corectă a legii.

Autoritatea contractantă a restricţionat participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, încălcând dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi 179 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006.

Aşa cum rezultă din lecturarea înscrisurilor aflate la dosar, autoritatea contractantă a încheiat contractul de servicii nr. x având ca obiect verificarea cheltuielilor efectuate în implementarea proiectului Sistem integrat de management şi conştientizare în România a Reţelei Natura 2000 SINCRON, cu S.C. A. SRL

Autoritatea contractantă nu a respectat prevederile mai sus menţionate, întrucât a utilizat un criteriu de selecţie nerelevant, disproporţionat şi discriminatoriu, prin stabilirea la pct. lll. 2.3.a) capacitate tehnică şi/sau profesională din fişa de date a achiziţiei, a următoarei cerinţe minime de calificare - ofertantul trebuie să facă dovada că a prestat în ultimii 3 ani, în cadrul unuia sau mai multor contracte similare, servicii de natura celor prevăzute în caietul de sarcini, cu o valoare cumulată de cel puţin 181.114 RON, constând în cel puţin următoarele: servicii de audit/evaluare de conformitate (auditare financiar-contabilă/auditare legală, conform normelor CAFR, respectiv a standardului ISRS 4000); servicii de evaluare/consultanţă privind verificarea documentaţiilor de atribuire din punctul de vedere al conformităţii acestora cu prevederile legale în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Recurenta-reclamantă a restricţionat accesul la procedură a auditorilor atestaţi conform legii, dar care nu au prestat activităţi de evaluare/consultanţă privind verificarea documentaţiilor de atribuire a contractelor de achiziţie şi a documentelor procedural întocmite pe parcursul aplicării procedurilor de atribuire, din punctul de vedere al conformităţii acestora cu prevederile legale privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de fond, apreciind că în raport de obiectul contractului şi de prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, cu modificările şi completările ulterioare, ce reglementează noţiunea activităţii de audit, autoritatea contractantă a impus un criteriu de calificare şi selecţie nerelevant, disproporţionat şi discriminatoriu (pagina 11 penultimul paragraf din hotărârea atacată).A relevat că auditorii financiari au atribuţii de verificare a legalităţii şi conformităţii situaţiilor financiare, iar auditarea modului în care se derulează achiziţiile publice nu intră în atribuţiile lor, chiar dacă enumerarea de la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/1999 nu este limitativă.

Aşa fiind, conchide că recurenta-reclamantă a stabilit un criteriu de calificare şi selecţie nerelevant, disproporţionat şi discriminatoriu, în raport de natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urma a fi atribuit.

În combaterea susţinerilor recurentei-reclamante, în sensul că prin utilizarea criteriului de calificare nu a fost descurajată participarea la licitaţie a firmelor de audit care nu au experienţă relevantă într-un domeniu ce nu are legătură concretă cu obiectul contractului ce urma a fi atribuit, deci nu au fost eludate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, respectiv ale H.G. nr. 925/2006, arată că aceasta a nesocotit unul dintre obiectivele legislaţiei europene şi naţionale în materia achiziţiilor publice, anume cel de deschidere spre o concurenţă cât mai extinsă şi participarea în număr cât mai mare a ofertanţilor la procedurile de achiziţie publică, astfel încât autoritatea contractantă să aibă posibilitatea de a alege oferta cea mai avantajoasă şi cea mai adaptată nevoilor comunităţii.

Cu referire la apărarea recurentei-reclamante, în sensul că legalitatea cerinţei de calificare ar fi susţinută şi din perspectiva faptului că ANRMAP ar fi validat documentaţia de atribuire, reaminteşte incidenţa dispoziţiilor art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, potrivit cărora, în situaţia în care autoritatea de management apreciază că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, cu respectarea O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP.

Activitatea de auditare a proiectului vizează verificarea şi certificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, rolul auditorului fiind doar de a emite şi a furniza beneficiarului un raport de audit care să însoţească ultima cerere de rambursare şi să certifice cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, iar nu acela de a verifica achiziţiile publice derulate în cadrul implementării proiectului.

În final, arată că este nesustenabilă din punct de vedere legal afirmaţia recurentei-reclamante referitoare la faptul că o parte importantă din activitatea unui auditor financiar aferentă unui proiect finanţat din instrumente structurale este reprezentată de verificarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii publice ce trebuie să întrunească elementele de legalitate, realitate şi exactitate, pentru ca respectivele cheltuieli efectuate în baza angajamentelor contractuale încheiate în urma aplicării procedurilor de atribuire prevăzute de legislaţia în vigoare să fie declarate.

Concluzionând, susţine că actele administrative contestate în cauză au fost emise cu respectarea actelor normative incidente, inclusiv sub aspectul incidenţei corecţiei financiare de 5% reglementate la pct. 9 şi 10 din Decizia Comisiei C (2013) 9527 şi punctelor A.9 şi A.10 secţiunea Anunţul de participare şi Documentaţia de atribuire din Anexa H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Având în vedere toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului promovat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ca nefondat, menţinerea sentinţei civile pronunţate de prima instanţă.

5 Procedura de soluţionare a recursului

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta reclamantă critică hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006, sens în care arată că greşit s-a reţinut faptul că, în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. x, a impus un criteriu de calificare şi selecţie nerelevant, disproporţionat şi discriminatoriu, solicitând ca ofertanţii la procedură să aibă experienţă în verificarea procedurilor de achiziţie publică derulate, pe motiv că activitatea de auditare a proiectului priveşte doar verificarea şi certificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, nu şi verificarea legalităţii procedurilor.

În acest context, referitor la componenta de verificare a procedurilor de achiziţie publică a cerinţelor de calificare stabilite, arată că aceasta este parte intrinsecă a activităţii de audit, implicit criteriul de calificare are legătură cu obiectul contractului atribuit. Consideră că prima instanţă a menţinut actele administrative contestate cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, potrivit cărora auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situaţiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare şi servicii profesionale potrivit standardelor internaţionale de audit şi altor reglementări adoptate de CAFR.

Astfel, susţine că cerinţa disputată a avut în vedere verificarea modului în care autoritatea contractantă a respectat legislaţia în vigoare şi obligaţiile stipulate în contractul de finanţare cu privire la cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, astfel încât beneficiarul să evite orice risc cu privire la aplicarea unor reduceri/corecţii financiare.

Analizând aceste critici, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluzia primei instanţe, în sensul că autoritate contractantă a impus un criteriu de calificare şi selecţie nerelevant, disproporţionat şi discriminatoriu, prin care a nesocotit prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, ale art. 179 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, precum şi dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.10.2014 s-a reţinut că autoritatea contractantă a utilizat un criteriu de selecţie nerelevant disproporţionat şi discriminatoriu prin stabilirea, la pct. lll. 2.3.a) capacitate tehnică şi/sau profesională din fişa de date a achiziţiei, a următoarei cerinţe minime de calificare: - ofertantul trebuie să facă dovada că a prestat în ultimii 3 ani, în cadrul unuia sau mai multor contracte similare, servicii de natura celor prevăzute în caietul de sarcini, cu o valoare cumulată de cel puţin 181.114 RON, constând în cel puţin următoarele: servicii de audit/evaluare de conformitate (auditare financiar-contabilă/auditare legală, conform normelor CAFR, respectiv a standardului ISRS 4000); servicii de evaluare/consultanţă privind verificarea documentaţiilor de atribuire din punctul de vedere al conformităţii acestora cu prevederile legale în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Prima instanţă a apreciat că este corectă constatarea organelor de control, relevând că auditorii financiari au atribuţii de verificare a legalităţii şi conformităţii situaţiilor financiare, iar activitatea de auditare a modului în care se derulează achiziţiile nu intră în atribuţiile acestora.

Într-adevăr, serviciile de evaluare/consultanţă privind verificarea documentaţiilor de atribuire din punctul de vedere al conformităţii acestora cu prevederile legale în vigoare care reglementează atribuirea contractelor de achiziţie publică excede atribuţiile auditorilor financiar şi nici un text de lege sau vreun argument al recurentei reclamante nu combate această afirmaţie. În acest sens, prima instanţă a amintit care sunt atribuţiile auditorilor financiari, stabilite prin art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/1999, şi a arătat că susţinerea reclamantei nu poate fi primită chiar dacă enumerarea nu este limitativă. Aşadar activitatea de auditare a proiectului priveşte verificarea şi certificarea cheltuielilor efectuate pentru a furniza beneficiarului un raport de audit care să însoţească cererea de rambursare şi nu să verifice derularea procedurilor de achiziţie publică în cadrul implementării proiectului.

Sunt neîntemeiate susţinerile recurentei reclamante, în sensul că verificarea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică ar avea vreo relevanţă pentru declararea eligibilităţii cheltuielilor, chiar dacă există posibilitatea aplicării unor reduceri/corecţii financiare de către organele competente, întrucât autoritatea contractantă nu s-ar putea prevala de aceste nereguli în raporturile cu partenerii contractuali, iar identificarea unor astfel de nereguli în cursul implementării proiectului nu este de natură să reducă riscul aplicării unor astfel de măsuri. Aşa fiind, această cerinţă de calificare a avut efect descurajator pentru acele firme de audit care nu aveau experienţă relevantă în activitatea de verificare a procedurilor de achiziţie publică sub aspectul conformităţii acestora cu cadrul legislativ privind achiziţiile publice, recurenta reclamantă nesocotind prin stabilirea ei unul dintre obiectivele legislaţiei europene şi naţionale în materia achiziţiilor publice, anume promovarea concurenţei între operatorii economici.

În consecinţă, prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, precum şi dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 fiind aplicate în mod corect cu ocazia controlului de legalitate efectuat de prima instanţă, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva sentinţei nr. 1291 din 7 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII - a de contencios administrativ şi fiscal ca, nefondat.

Definitivă.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2018.