Regional EU-funding authority's financial correction and appeal dismissal assigned to tribunal as first-instance court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 20.04.2017, reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, a formulat contestaţie împotriva Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. 6384/05.09.2016, emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia şi împotriva măsurilor dispuse prin titlul de creanţă, prin care s-a constatat o cheltuială totală neeligibilă în valoare de 140.160,48 RON şi împotriva Deciziei nr. 7489/21.10.2016, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva notei de constatare, ca fiind neîntemeiată.

1.1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 491/22.09.2017 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii reclamanta Asociaţia A. a solicitat anularea Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. x/05.09.2016 şi a Deciziei nr. 7489/21.10.2016 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva notei de constatare, ambele acte fiind emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia.

Fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriilor stabilite prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012.

Alin. 11 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 76/2012, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în litigiile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în raport cu rangul autorităţii care emite actul administrativ dedus judecăţii.

În consecinţă, în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012.

Prin urmare, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale sau judeţene care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor.

Cum obiectul acţiunii de faţă nu priveşte un act al unei autorităţi publice centrale şi cum nu este prevăzută în cauză o competenţă expresă a curţii de apel, Curtea de Apel a apreciat că, în speţă, competenţa judecării cauzei revine tribunalului, ca instanţă de fond în contencios administrativ.

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2012 şi prevederile art. 95 pct. 1 Noul C. proc. civ., Curtea de Apel a reţinut că Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îi aparţine competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă.

2. A doua instanţă investită

Pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

2.1. Prin sentinţa nr. 2535/2017 din data de 30 octombrie 2017 Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor articolului 51 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor articolului 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Ori în cauza de faţă atât nota de constatare cât şi decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva actului administrativ, sunt emise de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Fondurilor Europene, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia.

Conform prevederilor articolului 12 alin. (1) din Hotărârea de Guvern cu numărul 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene are în subordine unităţile prevăzute în anexa nr. 2.

În anexa 2 a Hotărârii de Guvern nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale este prevăzută drept unitate care funcţionează în subordinea acestui minister Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. 6384/05.09.2016, emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, prin care s-a constatat o cheltuială totală neeligibilă în valoare de 140.160,48 RON şi a Deciziei nr. 7489/21.10.2016, emisă de acelaşi organism.

Fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriilor stabilite prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012.

Alin. 11 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 76/2012, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în litigiile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în raport cu rangul autorităţii care emite actul administrativ dedus judecăţii.

În consecinţă, în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale, neavând relevanţă dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Această concluzie rezultă şi din soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată în cadrul şedinţei din data de 22.05.2017 în care s-a statuat în sensul că: instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi deciziei de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile în care procesul-verbal de constatare a neregulilor este emis de un centru regional - autoritate locală, este stabilită în raport de autoritatea emitentă a deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport cu rangul autorităţii publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană (regională), competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. şi pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2018.