Negative conflict of jurisdiction for public servant retirement claims: material competence of tribunal vs. court of appeal under Law no. 188/1999 and Law no. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 12.05.2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, pronunţarea unei hotărâri privind recunoaşterea dreptului pretins, respectiv, acordarea ajutoarelor ce i se cuvin la ieşirea la pensie, conform dispoziţiilor art. 20 din cap. II al Anexei VII din Legea - Cadru nr. 285/2010, obligarea pârâţilor la plata acestor ajutoare, actualizate la data plăţii efective şi la plata dobânzii legale aferente acestora, precum şi obligarea pârâtelor la stabilirea cuantumului ajutoarelor de ieşire la pensie conform art. 20 din cap. II al Anexei VII din Legea - Cadru nr. 285/2010, la salariul funcţiei de bază din ultima lună de activitate, fără a fi suspus impozitului pe venit (16%) şi a cotelor de contribuţii obligatorii potrivit Codul fiscal (10,5% CAS şi 5,5% CASS) la care se adaugă dobânda legală şi indicele de inflaţie aferente sumei datorate la data pensionării.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1270/2017 din data de 10 mai 2017 Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

S-a reţinut că, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii precum şi faptul că unul dintre pârâţi, respectiv MINISTERUL AFACERILOR INTERNE este o autoritate publică centrală, prin raportare la disp. art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

2. A doua instanţă învestită

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. x/2016.

2.1. Hotărârea Curţii de apel Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3723 din data de 16.10.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis Admite excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public cu statut special, desfăşurându-şi activitatea în cadrul instituţiei pârâte, raporturile de serviciu fiind guvernate de dispoziţiile Legii nr. 360/2004 privind Statutul poliţistului, lege specială care nu conţine prevederi referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor izvorâte din raporturile de serviciu.

În lipsa unei prevederi speciale în acest sens, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 188/1999 care constituie dreptul comun în materia funcţiei publice şi care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile generale cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, act normativ care la art. 109 stipulează următoarele:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Prin urmare, raportat la calitatea reclamantului de funcţionar public cu statut special şi la pretenţiile deduse judecăţii, Curtea a concluzionat că Tribunalului Ilfov este competent să judece în primă instanţă prezentul litigiu.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în drepturi băneşti, reclamantul având calitatea de funcţionar public cu statut special, deoarece şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei pârâte, iar raporturile de serviciu au fost guvernate de dispoziţiile Legii nr. 360/2004 privind Statutul poliţistului, act normativ care nu conţine dispoziţii referitoare la competenţa materială a instanţelor de judecată.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public cu statut special, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Având în vedere că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ de la domiciliul său, Înalta Curte constată că Tribunalul Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza de faţă.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov în favoarea Tribunalul Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2018.