Appeal against constitutional exception ruling dismissed as untimely in administrative action seeking judicial accountability and liability insurance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iunie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o listă cu magistraţii care au contribuit în ultimii 5 ani la erorile judiciare pentru care statul a plătit despăgubiri şi locurile de muncă ale acestora,

- obligarea pârâtului de a contracta un împrumut echivalent despăgubirilor plătite de statul român pentru erorile judiciare,

- obligarea pârâtului să emită o reglementare internă prin care să oblige toţi magistraţii să-şi încheie poliţe de asigurare pentru răspundere civilă profesională,

- obligarea pârâtului de a respecta şi aplica necondiţionat prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţia României, şi să justifice de ce nu le-a respectat

- precum şi recunoaşterea dreptului la petiţionare şi informare corectă, pretins prin sesizarea prealabilă adresate Consiliului Superior al Magistraturii, prin nesoluţionarea sesizării în termenul legal.

Prin modificarea acţiunii introduse la data de 17 august 2017, reclamantul a formulat cererea şi în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, având în vedere faptul că sesizarea şi plângerea prealabilă adresate Consiliului Superior al Magistraturii au fost remise spre competentă soluţionare Inspecţiei Judiciare.

Prin cererea adiţională astfel formulată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să i se interzică a folosi acele prevederi legale, ca argumente, care sunt contrare aplicării imediate şi necondiţionate în timp real a principiilor constituţionale enunţate la art. 52 alin. (3) coroborat cu art. 56 alin. (3) Constituţie.

A mai solicitat obligarea ambilor pârâţi la gestionarea neconformităţilor sistemului, să emită măsuri efective şi aplicabile de îndepărtare şi prevenire a neconformităţilor, a erorilor judecătoreşti, să editeze şi să furnizeze o listă cu magistraţii care au contribuit în ultimii 5 ani la erorile judiciare pentru care statul a plătit despăgubiri şi locurile de muncă ale acestora, recunoaşterea dreptului la petiţionare şi informare corectă.

Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară obligarea acesteia la a-şi justifica poziţia refractară faţă de obligaţiile sale prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţia României, precum şi la a răspunde la aspectele sesizate în plângerea prealabilă.

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2017, reclamantul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 194 lit. c) din C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 - 1371 şi art. 1381 - 1395 C. civ., considerând că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţia României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 161/2017-P.I. din data de 23 noiembrie 2017 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 194 lit. c) din C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 - 1371 şi art. 1381 - 1395 C. civ.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 161/2017-P.I. din data de 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

În raport de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, hotărârea prin care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Dispoziţiile art. 470 alin. (5) din acelaşi act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

La calculul termenelor se au în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În raport de aceste dispoziţii rezultă că, pentru înregistrarea declaraţiei de recurs, partea recurentă avea obligaţia de a respecta termenul de 48 ore de la pronunţarea hotărârii, iar pentru înregistrarea motivelor de recurs avea obligaţia de a respecta termenul de 48 ore de la comunicarea hotărârii atacate.

Având în vedere faptul că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 23.11.2017, rezultă fără putinţă de tăgadă că ultima zi în care recurentul-reclamant avea posibilitatea să înregistreze declaraţia de recurs a fost data de 27.11.2017.

De asemenea, în cazul în care recurentul-reclamant ar fi înregistrat declaraţia de recurs în termenul stabilit de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, ţinând cont şi faptul că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 22.12.2017, conform procesului-verbal de înmânare, se constată că ultima zi în care se putea depune recursul a fost data de 27.12.2017.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 03.01.2018 s-a realizat cu depăşirea termenului de 48 ore de la pronunţare.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 161/2017 - P.I. din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2018.