Negative conflict of jurisdiction resolved: administrative section ordered to hear annulment of arbitral award involving public infrastructure contract

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. - Sucursala Voluntari, anularea sentinţei arbitrale nr. 6/12.01.2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x şi, în principal, respingerea în tot cererii arbitrale, ca rămasă fără obiect, în ceea ce priveşte debitul principal, iar în subsidiar respingerea cererii arbitrale ca neîntemeiată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 211 din 11 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă pronunţată în dosarul nr. x s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 84/2003 (în forma în vigoare la data încheierii contractului care a generat pretenţiile deduse soluţionării instanţei arbitrale) şi art. 1 alin. (2) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, în forma modificată prin O.U.G. nr. 55/2017, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) este o autoritate publică, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar, faţă de obiectul contractului încheiat între părţi la data de 15 octombrie 2010, această convenţie are natura juridică a unui act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 55/2004, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin încheierea din 5 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x s-a admis excepţia necompetentei funcţionale a acestei secţii şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii, în condiţiile art. 134 C. proc. civ., precum şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii reprezintă un litigiu între profesionişti şi nu unul specific de achiziţii publice.

Totodată, a reţinut că prin O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 286 în forma în vigoare la data încheierii contractului (15.10.2010) legiuitorul a atribuit secţiei comerciale competenţa de soluţionare a cauzelor privind executarea unor astfel de contracte, ceea ce ar justifica şi inserarea unei clauze compromisorii, interzisă în contractele de natură administrativă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie anularea sentinţei arbitrale nr. 6/12.01.2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x şi, în principal, respingerea în tot cererii arbitrale, ca rămasă fără obiect, în ceea ce priveşte debitul principal, iar în subsidiar respingerea cererii arbitrale ca neîntemeiată, pretenţiile deduse soluţionării instanţei arbitrale fiind fundamentate pe contractul încheiat la data de 15 octombrie 2010, în urma unui proces de precalificare şi a unei proceduri de licitaţie competitivă în temeiul normelor BERD, prin care societatea A. (fostă B.), în calitate de antreprenor, s-a obligat să efectueze lucrări de reabilitare pentru podul nr. 03 pe DN 39 km 8 + 988 Agigea, jud. Constanţa, beneficiar fiind Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în prezent denumită Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

Temeiul acţiunii îl reprezintă dispoziţiile speciale din C. proc. civ. privind arbitrajul, care în art. 610 reglementează - Instanţa competentă

Competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.

Din această perspectivă, nu prezintă relevanţă gradul autorităţii pârâte ci doar calitatea acesteia de autoritate publică potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 1 alin. (1) şi alin. (6) din O.U.G. nr. 84/2003 (în forma în vigoare la data încheierii contractului sus menţionat), Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a fost înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, desfăşurând în principal activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în prezent, potrivit art. 1 alin. (2) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, în forma modificată prin O.U.G. nr. 55/2017, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. este persoană juridică română, de interes strategic naţional, care se organizează şi funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, desfăşurând în principal activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale sus-citate, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) este o autoritate publică, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 55/2004 sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, astfel că, în raport cu obiectul contractului încheiat între părţi la data de 15 octombrie 2010, această convenţie care a generat pretenţiile deduse soluţionării instanţei arbitrale are natura juridică a unui act administrativ asimilat.

Reţine Înalta Curte că, O.U.G. nr. 34/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010 în sensul că în art. 286 din acest act normativ s-a prevăzut că Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Atribuind instanţelor de drept comun compentenţa materială de a soluţiona litigiile care au obiect contracte de achiziţie publică, în scopul de a degreva instanţele de contencios administrativ de soluţionarea acestei categorii de litigii nu înseamnă automat calificarea acestor contracte ca fiind comerciale.

Or, necorelarea textelor legale, în condiţiile în care, deşi prin acelaşi act normativ a fost modificată şi Legea nr. 554/2004, dar s-au păstrat dispoziţiile art. 8 alin. (2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, impun concluzia că, în situaţia premisă, respectiv anularea hotărârii arbitrale, competenţa funcţională a secţiei unei curţi de apel este atrasă de natura contractului, respectiv civil sau administrativ/asimilat.

Argumentul privind imposibilitatea inserării clauzei compromisorii nu poate face obiectul analizei regulatorului de competenţă, acest aspect fiind disputat în jurisprudenţa Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, mai ales în condiţiile existenţei unei fluctuaţii legislative. În doctrină şi în jurisprudenţă s-a acceptat, în lumina introducerii art. 542 alin. (3) din C. proc. civ., existenţa unei distincţii între contractele încheiate de autorităţile publice, pe de o parte, şi celelalte persoane juridice de drept public, pe de altă parte.

Tocmai aceste diferenţe au şi generat conflictul de competenţă şi interpretările distincte date în practică de instanţele de judecată, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acţiunilor.

Faţă de aceste considerente, în acord cu opinia instanţei care şi-a declinat iniţial competenţa, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. în contradictoriu cu pârâta A. - Sucursala Voluntari, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2018.