Inadmissibility for failure to join mandatory litisconsort in administrative labor dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, anularea Hotărârii nr. 773 din 22 ianuarie 2015, prin care s-a infirmat caracterul profesional al diagnosticului de boală profesională, "Hernie de disc L4 - L5 operată, profesională", menţinerea Procesului-verbal nr. x şi a Fişei BP2, ca valabile şi definitive, pentru diagnosticul de boală profesională semnalat de Clinica Universitară de Medicina Muncii Iaşi - din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Iaşi, prin Fişa de semnalare BP1, confirmat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Botoşani - Compartimentul de Medicina Muncii.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2570 din 13 octombrie 2015 a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat împrejurările de fapt expuse şi în faţa primei instanţe, dezvoltând, în esenţă, critici care pot fi structurate astfel:

3.1. Prima instanţă nu a respectat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 din C. proc. civ., respectiv alin. (3) şi (4).

În opinia recurentei, era obligatoriu ca instanţa să comunice părţilor lipsă, în speţă, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, necesitatea introducerii terţului în proces şi incidenţa art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., chiar dacă acestea au solicitat judecata cauzei în lipsă.

3.2. Prima instanţă a pus în discuţie necesitatea lărgirii cadrului procesual fără ca în prealabil să pună în discuţie cadrul procesual existent, întrucât în cauză a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive de către pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, excepţia care se impunea să fie discutată cu prioritate.

3.3. Prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că recurenta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Tribunalului Botoşani, în formularea contestaţiei în faţa Comisiei de Experţi de Medicina Muncii împotriva procesului-verbal prin care s-a confirmat cazul de îmbolnăvire profesională, finalizate cu emiterea actului atacat, pentru că, nefiind vorba de o procedură contencioasă, nu avea o astfel de posibilitate.

Astfel, ceea ce a punctat în cererea de chemare în judecată a fost faptul că tribunalul nu are calitatea de angajator, ci este doar locul unde îşi desfăşoară activitatea, aşa încât nu avea dreptul să conteste respectivul proces-verbal în raport cu art. 5 pct. 1 din Ordinul nr. 1256/2008.

3.4. Recurenta a apreciat că este nelegală soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă prin raportare la art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel a apreciat că a fost dată o interpretare şi o aplicare eronată a art. 78 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, care reglementează condiţiile introducerii forţate în cauză, din oficiu, a altor persoane, făcând trimitere şi la art. 22 alin. (3) teza I din acelaşi cod.

În opinia recurentei, prima instanţă nu a respectat obligaţia introducerii în cauză, din oficiu, a terţului, deşi legea prevedea (art. 161 din Legea nr. 554/2004), fiind incidentă ipoteza art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. şi nu aplicarea art. 78 alin. (2) cum greşit a reţinut prima instanţă.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, admiterea recursului şi, pe fond, admiterea acţiunii, cu consecinţa anulării actului atacat.

4. Apărarea intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinarile formulate în cauză, intimaţii-pârâţi Comisia de Experţi de Medicina Muncii, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice au solicitat respingerea recursului.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimaţi şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 773 din 22 ianuarie 2015, prin care s-a infirmat caracterul profesional al diagnosticului de boală profesională, "Hernie de disc L4 - L5 operată, profesională", menţinerea Procesului-verbal nr. x şi a Fişei BP2, ca valabile şi definitive, pentru diagnosticul de boală profesională semnalat de Clinica Universitară de Medicina Muncii Iaşi - din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Iaşi, prin Fişa de semnalare BP1, confirmat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Botoşani - Compartimentul de Medicina Muncii.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, conform art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere nerespectarea litisconsorţiului procesual obligatoriu.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În speţă, se reţine că prima instanţă a pus în discuţie stabilirea cadrului procesual, respectiv necesitatea introducerii în cauză a Tribunalului Botoşani care, prin demersul său de a contesta Procesul-verbal nr. x, a determinat pronunţarea Hotărârii nr. 773 din 22 ianuarie 2015 care formează obiectul cererii deduse judecăţii, apreciind că se impune soluţionarea cauzei în contradictoriu cu acesta pentru a-i fi opozabilă hotărârea, în caz contrar demersul reclamantei ar fi lipsit de eficienţă.

Poziţia reclamantei a fost în sensul că nu înţelege să se judece în contradictoriu cu Tribunalul Botoşani, iar pârâtul prezent nu şi-a spus părerea pe acest aspect, lăsându-l la aprecierea judecătorului fondului, ceea ce a condus la soluţia pronunţată în primă instanţă.

Criticile recurentei-reclamante vizează, în esenţă, nerespectarea principiului contradictorialităţii în stabilirea cadrului procesual şi a prevederilor art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. care, în opinia acesteia, sunt incidente în raport cu dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit recurentei, în conformitate cu textele de lege menţionate, prima instanţă avea obligaţia introducerii terţului în cauză, din oficiu, independent de poziţia părţilor.

Potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004 "instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".

În art. 78 din C. proc. civ., alin. (1) şi (2) se prevede:

"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Din conţinutul acestui text de lege reiese că sunt reglementate două ipoteze distincte: (1) introducerea obligatorie a unui terţ în proces, în cazurile expres prevăzute de lege şi în procedura necontencioasă şi (2) introducerea facultativă în cauză a unui terţ, la solicitarea părţilor sau a uneia dintre ele, dar la "recomandarea" instanţei, sub sancţiunea, lăsată la aprecierea instanţei, de respingere a cererii, fără abordarea fondului.

Se observă astfel, că, în cazul procedurii contencioase, legiuitorul a adoptat,,o soluţie de compromis între principiul disponibilităţii şi imposibilitatea obiectivă a instanţei de a soluţiona cauza fără participarea terţului."

În temeiul art. 22 alin. (3) teza I din C. proc. civ., judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.

Contrar celor susţinute de recurentă, din interpretarea coroborată a textelor de lege menţionate rezultă că instanţa nu poate introduce în cauză, din oficiu, în calitate de parte, o terţă persoană, ci are posibilitatea doar să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altui subiect de drept, iar dacă părţile se opun nu poate schimba cadrul procesual.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este cel al disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la obiect şi la părţi.

Art. 9 din C. proc. civ. consacră principiul disponibilităţii sub denumirea de "dreptul de dispoziţie al părţii". În respectarea acestui principiu, instanţa nu poate introduce, din oficiu, o altă persoană în proces.

Aşadar, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilităţii, intervenţia forţată a terţilor într-un litigiu pendinte poate avea loc, în principiu, doar la iniţiativa părţilor.

Referitor la criticile recurentei în sensul că instanţa avea obligaţia să comunice părţilor lipsă necesitatea introducerii terţului în proces, se reţine că judecătorul fondului a interpretat în mod corect prevederile 78 alin. (2) din C. proc. civ., din care rezultă că este suficient acordul uneia dintre părţi, neimpunându-se un acord de voinţă al tuturor părţilor litigante.

Totodată, contrar celor susţinute de recurentă, prima instanţă a subliniat necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât, a Tribunalului Botoşani, precizând reclamantei că aspectul pus în discuţie reprezintă o chestiune distinctă de calitatea acestei instituţii în formularea contestaţiei finalizate cu emiterea actului criticat, scopul fiind acela ca partea să fie lămurită în privinţa problemei ridicate.

De asemenea, nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora judecătorul fondului nu a pus în discuţie prioritar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de cei doi pârâţi, având în vedere că ordinea soluţionării excepţiilor se stabileşte de instanţă, ţinând cont de prevederile art. 248 din C. proc. civ.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 2570 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2018.