Notarial chamber's bid to suspend antitrust inspection and probe orders inadmissible, appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.07.2015, reclamanta Camera Notarilor Publici Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, în baza art. 14 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, suspendarea Ordinului nr. 278/20.05.2015 şi a Ordinului nr. 297/22.05.2015 emis în baza primului ordin, prin care s-a dispus de către pârât declanşarea unei investigaţii la Camera Notarilor Publici şi a unor birouri notariale şi a unei inspecţii inopinate.

Prin sentinţa nr. 186 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat la această instanţă la data de 02.11.2015.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3181 din 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a calificat prematuritatea şi tardivitatea, invocate prin întâmpinare de pârât, ca fiind excepţia inadmisibilităţii, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 278/20.05.2015 şi nr. 297/22.05.2015 formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta Camera Notarilor Publici Suceava, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurenta-reclamantă că instanţa a pronunţat sentinţa în considerarea Legii nr. 21/1996 a concurenţei, deşi a susţinut că această lege nu este aplicabilă activităţii notariale, care nu se desfăşoară în condiţii concurenţiale iar forma de organizare a activităţii necircumscriindu-se noţiunii de întreprindere, astfel cum este definită în art. 2 alin. (2) din lege.

A arătat că activitatea notarială este reglementată prin lege specială, art. 3 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, care prevede că notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. În România, nu există o altă entitate profesională care să desfăşoare activităţi similare celei notariale pentru a se pune problema aplicabilităţii art. 5 din Legea nr. 21/1996.

De asemenea, birourile notariale sau societăţile profesionale notariale organizate în camere nu se află în poziţie concurenţială sub niciun aspect, fiind supuse legii speciale unice ca organizare, obiect de activitate, subordonare, tarife aplicabile.

Tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici nu sunt stabilite în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei, ci sunt stabilite de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi aprobate prin Ordin al ministrului Justiţiei, în temeiul art. 13 din H.G. nr. 652/2009.

Astfel, ordinele atacate sunt nule pentru că au fost emise în baza unei legi sub incidenţa căreia nu intră activitatea notarială.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că recurenta şi-a construit întreaga apărare pe baza a două alegaţii, faptul că Legea nr. 21/1996 nu se aplică activităţii notariale şi că, pentru a fi aplicabilă această lege, ar trebui abrogată Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, fără a se raporta, în raport cu obiectul acţiunii, cerere de suspendare, la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea Legii nr. 21/1996, a opinat intimatul că notarul public nu acţionează ca un funcţionar, prevederile Legii nr. 36/1995 neîmpiedicând calificarea notarilor publici ca întreprinderi în accepţiunea normelor de concurenţă. Această concluzie rezultă din Raportul Comisiei Europene din data de 09.02.2014 privind concurenţa în sectorul serviciilor profesionale, denumite şi profesii liberale, şi din cele statuate de Curtea Europeană de Justiţie, în sensul că notarii publici îşi exercită activitatea în condiţii de concurenţă.

De asemenea, notarul public, pentru serviciile prestate, încasează un onorariu, care poate varia de la caz la caz, iar chitanţele şi facturile emise sunt purtătoare de TVA, ceea ce constituie un argument în sprijinul caracterului economic al activităţii desfăşurate.

Astfel, în raport cu prevederile Legii nr. 21/1996, instanţa de fond a respins în mod temeinic, legal şi motivat acţiunea Camerei Notarilor Publici Suceava ca inadmisibilă.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.3. Reclamanta Camera Notarilor Publici Suceava a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării Ordinului nr. 278/20.05.2015 şi a Ordinului nr. 297/22.05.2015 emise de Consiliul Concurenţei.

Prin Ordinul nr. 278/20.05.2015, Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus declanşarea unei investigaţii din oficiu având ca obiect fapta anticoncurenţială prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 a concurenţei.

Prin încheierea de şedinţă nr. 7 din 21 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 36, 37 şi 38 din Legea nr. 21/1996, a admis cererea Consiliului Concurenţei de obţinere a autorizării judiciare în vederea desfăşurării de inspecţii inopinate, reţinând existenţa unor indicii cu privire la existenţa unor înţelegeri anticoncurenţiale între societăţile membre ale Camerei Notarilor Publici Suceava, în sensul că se practică un sistem de stabilire a onorariilor notariale care poate fi de natură anticoncurenţială.

Astfel, prin Ordinul nr. 297/22.05.2015, Preşedintele Consiliului Concurenţei, în temeiul art. 26 alin. (3) şi art. 36 din Legea nr. 21/1996, a dispus desfăşurarea unei inspecţii inopinate la Camera Notarilor Publici Suceava şi la unele birouri notariale.

4.4. Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a celor două ordine, ca inadmisibilă, reţinând că Ordinul nr. 278/20.05.2015 poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia, conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

În ceea ce priveşte Ordinul nr. 297/22.05.2015, prima instanţă, verificând condiţiile din legea specială privind exercitarea dreptului la acţiune în termenul legal, de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 36 alin. (6) din Legea nr. 21/1996, a reţinut că, potrivit aparenţei rezultate din probele administrate, cererea de suspendare este inadmisibilă.

4.5. Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând a se constata că sentinţa a fost dată în considerarea Legii nr. 21/1996, inaplicabilă activităţii notariale, şi că ordinele atacate sunt nule pentru că au fost emise în baza acestei legi.

4.6. Se constată că recurenta a invocat formal pct. 6 al art. 488, pentru că nu a motivat de ce hotărârea de fond nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond îndeplineşte exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare a celor două ordine este inadmisibilă.

4.7. De asemenea, nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta nu formulează critici ale soluţiei primei instanţe sub aspectul încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material, ci susţine că Legea nr. 21/1996 nu ar fi aplicabilă în cauză, ci Legea nr. 554/2004.

Or, obiectul cererii sale de suspendare, întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, îl constituie tocmai suspendarea unor ordine emise de Consiliul Concurenţei în baza Legii nr. 21/1996.

Prima instanţă nu putea analiza cererea de suspendare decât în raport cu dispoziţiile legii în temeiul căreia ordinele contestate au fost emise.

Recurenta susţine inaplicarea Legii nr. 21/1996 asupra activităţii notariale, criticând, de fapt, însăşi emiterea ordinelor Consiliului Concurenţei, susţineri care nu pot fi analizate în această fază a litigiului, în raport cu soluţia dată asupra cererii de suspendare, de respingere, ca inadmisibilă, soluţie asupra căreia recurenta nu a formulat critici pertinente.

4.8. Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Camera Notarilor Publici Suceava împotriva sentinţei nr. 3181 din 27 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.