Tax procedure: Validity of address change notification and service by publication in fiscal appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the appellate court's dismissal of the company's action, thereby establishing that the company's challenge to the tax decision was filed late and upholding the State tax authority's position. The dispute concerned a corporate taxpayer's attempt to annul a tax assessment decision and inspection report issued after a tax audit, where the taxpayer argued the authority violated procedural rules by communicating the final decision to an old, abandoned headquarters address rather than to the new registered address or the judicial liquidator appointed during insolvency proceedings, while the tax authority successfully invoked the exception of late filing. The decisive legal basis rests on the interpretation of the Fiscal Procedure Code (O.G. 92/2003), specifically Article 44 and Article 206, which the lower courts found to impose a duty on the taxpayer to notify address changes, meaning that communication to the last known address followed by public announcement satisfies legal requirements, and the Supreme Court rejected the appeal on the procedural ground that the grounds for appeal did not meet the strict statutory criteria under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 172 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Tax procedure: Validity of address change notification and service by publication in fiscal appeals: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.02.2015, ulterior completată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 5 a Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, a contestat Decizia nr. 181 emisă la data de 28.06.2013 de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând anularea actelor fiscale contestate, respectiv Decizia de impunere nr. x privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/30.10.2009 încheiat de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 5 Bucureşti.
Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2665 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în Reprezentarea Administraţiei Sector 5 A Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca tardiv formulată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a depus întâmpinare la data de 15.01.2016.
Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 29.01.2016.
II.Procedura derulată în recurs
1. Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod eronat dispoziţiile O.G. nr. 92/32003 privind Codul de procedură Fiscală, care reglementează modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal şi domiciliul fiscal al contribuabilului.
Astfel, la data formulării şi înregistrării contestaţiei la sediul A.N.A.F., respectiv 16.11.2009, sediul social al societăţii A. S.R.L. se afla în Bucureşti, str. x nr. 2, bloc 29 bis, ap. 59.
Actele de control contestate, respectiv Decizia de Impunere nr. 271/30.10.2009 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/30.10.2009 fiind emise de către Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 5, contestaţia a fost înregistrată la această entitate din cadrul A.N.A.F., care avea cunoştinţă despre sediul social al societăţii.
Soluţionarea contestaţiei a fost suspendată, potrivit Deciziei nr. 174/15.06.2010,în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Pocedură Fiscală, faţă de împrejurarea că în cauză a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva administratorului societăţii, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a evaziunii fiscale.
La data de 27.04.2012, sediul social a fost schimbat în Bucureşti, Bd. x, menţiunea fiind înregistrată la O.R.C.T.B. sub nr. x De asemenea, la sediul Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 2 a fost depusă declaraţia 050, societatea îndeplinindu-şi obligaţiile legale privind înregistrarea noului sediu social.
Cu toate acestea, intimata D.G.R.F.P. Galaţi a dispus comunicarea Deciziei nr. 181/28.06.2013 la sediul social la care societatea nu mai funcţiona din data de 27.04.2012, în str. x nr. 2, bloc 29 bis, ap. 59.
Ulterior, a dispus comunicarea deciziei prin publicitate, apreciind că în speţă ar fi incidente dispoziţiile art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală.
Totodată s-a invocat şi faptul că la data de 29.05.2013 a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva societăţii, notificarea privind deschiderea procedurii fiind publicată în Buletinul procedurilor de Insolvenţă nr. 10.428/12.06.2013.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 (în vigoare la data deschiderii procedurii), toate actele privind societatea debitoare se îndeplinesc prin administratorul/lichidatorul numit de către instanţă.
Intimata D.G.R.F.P. Galaţi avea obligaţia comunicării Deciziei nr. 181/28.06.2013 la sediul lichidatorului judiciar numit prin încheierea de deschidere a procedurii falimentului din data de 29.05.2013. Decizia contestată a fost comunicată prin poştă, la sediul social la care nu mai funcţiona, la data de 15.07.2013, ulterior a fost afişată la sediul intimatei, la data de 17.07.2013, în mod evident după deschiderea procedurii şi publicarea în Monitorul Procedurilor de Insolvenţă.
Recurenta îşi susţine poziţia raportat la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva Deciziei nr. 181/28.06.2013 a ANAF - DGRFP Galaţi pe afirmaţia că nu există niciun text de lege care să instituie această obligaţie în sarcina contestatorului, singurele obligaţii legale fiind acelea de a înregistra noul sediu social la Oficiul Registrului Comerţului şi la Administraţia Finanţelor Publice, obligaţii pe care noi le-am îndeplinit.
În realitate, faptul înregistrării noului sediu la Oficiul Registrul Comerţului a Municipiului Bucureşti şi la Administraţia Finanţelor Publice nu reprezintă o opozabilitate erga omnes a acestei modificări.
În speţă între părţi se derulao procedură de verificare, ce se finalizează cu o decizie de impunere ce eventual poate fi contestată la autoritatea superioară în procedura graţioasăiar apoi pe calea contenciosului administrativ, la instanţa de judecată.
În cadrul acesteia, verificările şi schimbul de înscrisuri s-au realizat cu reclamanta - recurentă indicând adrese din Bucureşti, str. x nr. 2.
În aceste condiţii, Decizia nr. 181/28.06.2013 emisă de intimata a fost comunicat la această adresă potrivit art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prin poştă, cu confirmare de primire, prin adresa nr. x/2013, ulterior, fiind înapoiată cu menţiunea "lipsă domiciliu, avizat, expirat termen de păstrare" şi nu cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă".
Drept urmare, s-a procedat conform prevederilor art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la comunicarea prin publicitate pe site-ul A.N.A.F. şi la sediul D.G.F.P. Buzău, prin adresa nr. x/2013 şi prin procesul-verbal de îndeplinire a procedurii nr. x/07.08.2013, înscrisuri depuse la dosar.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că există obligaţia contestatorului de a notifica schimbarea de adresă în raport de dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, situaţia fiind practic similară cu cea prevăzută la art. 172 C. proc. civ.
Cât priveşte deschiderea procedurii insolvenţei împotriva recurentei, şi neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a Deciziei nr. 181/2013 a intimatei către lichidatorul judiciar, o astfel de problemă nu poate fi ridicată decât de către cel eventual prejudiciat, respectiv lichidatorul judiciar.
În concluzie, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamantă.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Cum motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2665 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2018.