Suspension of execution of tax assessment decision denied for lack of serious legal doubt and imminent irreparable damage
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s denial of the request to suspend the enforcement of a tax assessment decision, thereby leaving the original administrative order in force. The dispute concerned a challenge by a commercial company against the local tax administration, seeking the suspension of a decision imposing approximately 1 million RON in additional corporate income tax and VAT liabilities following a fiscal inspection, based on the alleged failure to meet the statutory conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004. The appellate court rejected the claim, determining that the taxpayer failed to demonstrate a "well-justified case" involving serious doubts regarding the legality of the administrative act or an "imminent damage" exceeding the presumption of lawfulness inherent to administrative acts, as neither criterion required the substantive analysis of the merits of the legality challenge but rather the identification of evident legal or factual irregularities.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Suspension of execution of tax assessment decision denied for lack of serious legal doubt and imminent irreparable damage: The dispute concerned a challenge by a commercial company against the local tax administration, seeking the suspension of a decision imposing approximately 1 million RON in additional corporate income tax and VAT liabilities following a fiscal inspection, based on the alleged failure to meet the statutory conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004. The appellate court rejected the claim, determining that the taxpayer failed to demonstrate a "well-justified case" involving serious doubts regarding the legality of the administrative act or an "imminent damage" exceeding the presumption of lawfulness inherent to administrative acts, as neither criterion required the substantive analysis of the merits of the legality challenge but rather the identification of evident legal or factual irregularities.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the section 'Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia' which states the legal basis for the operative decision to dismiss the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 08.04.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/24.02.2016 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală x/24.02.2016, în ceea ce priveşte obligaţiile stabilite suplimentar prin acestea în cuantum total de 1.027.596 RON, respectiv 358.292 RON impozit pe profit şi 669.304 RON TVA.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 225 din 20.05.2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca neîntemeiată.
Totodată, a dispus restituirea cauţiunii achitată cu recipisa nr. x/19.05.2016.
Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 225 din 20.05.2016 pronunţată de instanţa de fond a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta reluând susţinerile formulate in faţa instanţei de fond, a arătat, în esenţă, că în mod greşit a apreciat prima instanţă că nu sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" şi "iminenţa producerii unei pagube".
În acest context, arată recurenta, instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea în cauză a condiţiei pagubei iminente, având în vedere că orice debitor este pus într-o situaţie de dificulate în condiţiile în care este executată silit.
De asemenea, recurenta concluzionează în sensul că ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite, iar cererea de suspendare formulată de reclamantă este întemeiată.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare la data de 07.07.2016, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La rândul său, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimată şi după primirea întâmpinării formulate de acesta.
Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurenta, cât şi intimata au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în şedinţă publică, pentru data de 7 februarie 2018.
Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente, ireparabile, sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care nu fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că, în ipoteza executării silite, societatea nu va fi în măsură să achite ratele scadente ale unui credit în valoare de 300.000 EURO, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 225 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 225 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.