Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 428/2018 AI generated

Suspension of execution of tax assessment under Law No. 554/2004: cumulative requirement of well-justified case and imminent irreparable harm

Case Number Decizia nr. 428/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant tax authority, thereby affirming the lower court's order that suspended the enforcement of the additional tax assessment decision. The dispute concerned a request for provisional measures in tax litigation, where the plaintiff company sought to suspend the execution of a 2015 assessment decision imposing additional fiscal obligations totaling approximately 8.375 million RON. The court applied Article 14 of Law No. 554/2004, requiring the cumulative fulfillment of a "well-justified case" and the "imminence of damage," and determined that these conditions were met because the plaintiff demonstrated apparent illegality of the administrative act and a foreseeable, irreparable material prejudice arising from the enforcement of the security measures, consistent with Council of Europe Recommendation No. (89) 8/1983.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Suspension of execution of tax assessment under Law No. 554/2004: cumulative requirement of well-justified case and imminent irreparable harm: Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurenta, cât şi intimata au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Keywords

AI generated
enforcement of tax assessment fiscal law tax litigation irreparable harm suspension of tax recovery provisional suspension

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ
Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta -pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza respingerea cererii de suspendare a executării silite a deciziei de impunere nr.
art. 14 din Legea nr. 554/2004
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a apreciat prima instanţă că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" şi "iminenţa producerii unei pagube".
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
În acest context, arată recurenta, nu se mai poate reţine existenţa vreunui prejudiciu iminent, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile necesare suspendării executării unui act administrativ.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia Contencios Administartiv şi Fiscal, sub nr. x/2015, la data de 16 iulie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, să dispună suspendarea executării silite a deciziei de impunere nr. x/02.06.2015 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane juridice, emisă în baza raportului de inspecţie fiscala nr. x/02.06.2015.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 88 din 23 septembrie 2015 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/2 iunie 2015, emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestui act.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 88 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Curte de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta -pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza respingerea cererii de suspendare a executării silite a deciziei de impunere nr. x/02.06.2015 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane juridice, emisă în baza raportului de inspecţie fiscala nr. x/02.06.2015.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a apreciat prima instanţă că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" şi "iminenţa producerii unei pagube". În acest context, arată recurenta, nu se mai poate reţine existenţa vreunui prejudiciu iminent, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile necesare suspendării executării unui act administrativ.

Apărările formulate in cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la data de 18.01.2016, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prezentând pe larg situaţia de fapt şi drept în care se află societatea intimată. Recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în susţinerea motivelor de recurs a depus la dosar înscrisuri în data de 05.12.2016 şi 15.02.2017, iar intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus înscrisuri la data de 06.01.2017.

Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimată şi după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurenta, cât şi intimata au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în şedinţă publică, pentru data de 7 februarie 2018.

Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de susţinerea în sensul că decizia de impunere atacată a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reţinând existenţa unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat faţă de lipsa unei justificări în fapt şi în drept a imputării sumei, în contextul demonstrării, prima facie, a împrejurării că în situaţia în care demersul egal ar reclamantei nu va avea succes, acesta va suporta consecinţele impuse prin măsurile asiguratoriii insituite, în sumă totală de 8.375.000 RON.

Înalta Curte reţine că prima instanţă în mod just a stabilit că şi cerinţa pagubei iminente este întrunită în situaţia concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul constatat prin actul atacat fiind unul material, viitor şi previzibil.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, la care de altfel a făcut referire şi instanţa de fond, astfel de măsuri de protecţie provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiţii, se constată că susţinerile cu caracter general ale recurentei-pârâte nu îşi regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt capabile să determine instanţa de control judiciar a aprecia că în speţă nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că prin hotărârea atacată, prima instanţă, identificând problema de drept ce se impunea a fi rezolvată, în contextul factual în mod coerent înfăţişat, a prezentat cu claritate raţionamentul său în susţinerea soluţiei adoptate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 88 din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.