Suspension of administrative liability decision based on subsequent first-instance annulment and justified case doctrine

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. x/2015 la data de 21 iulie 2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne (MAI) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR Bucureşti), suspendarea aplicării Deciziei de impunere nr. x, prin care i se impută suma de 4596 RON, reprezentând 51,52% din totalul pretinsei pagube de 8920 RON, reprezentând spor de studii superioare încasat în plus de patru poliţişti din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Brăila în perioada mai 2011 - aprilie 2013.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 246 din 16 octombrie 2015 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea promovată de către reclamanta A. prin care a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, să se dispună suspendarea efector Deciziei de imputare nr. x a Inspectoratului General al Poliţiei Române până la soluţionarea dosarului nr. x/2015 a Curţii de Apel Galaţi ce are ca obiect anularea deciziei de imputare mai sus menţionată.

Deşi recurenta-reclamantă A. nu a procedat la indicarea expresă a tezelor de nelegalitate de care se prevalează pentru susţinerea recursului, dezvoltarea susţinerilor din cererea de recurs fac posibilă încadrarea în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă, în esenţă, a arătat că, în analiza cazului bine justificat, instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a dat semnificaţia cuvenită tuturor motivelor de nelegalitate invocate şi descrise în cererea de chemare în judecată şi reluate detaliat în cadrul recursului.

De asemenea, recurenta- reclamantă a arătat că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra anumitor aspecte de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ, care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei.

Deşi deşi instanţa a reţinut că motivele invocate în fundamentarea cazului bine justificat nu pot fi analizate, pentru că privesc fondul cauzei, totuşi a cercetat unele dintre ele, considerându-le neîntemeiate.

Apărările formulate in cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei Române au depus la dosar întâmpinare, prin care a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape ale procedurii derulate în privinţa recurentei - reclamante şi a faptelor considerate imputabile solicitând să fie avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta nu este decât o reluare a susţinerilor şi apărărilor în legătură cu starea de fapt supusă evaluării instanţei de fond, iar în cauză recurenta- reclamantă nu a făcut dovada unor împrejurări care să constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri, în susţinerea argumentelor sale.

Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimaţi şi după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în şedinţă publică, pentru data de 7 februarie 2018.

Cu privire la cererea de recurs

Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că în speţă sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii de fond, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin referirea la împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Spunem că în mod corect a reţinut prima instanţă, analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului .

Însă, legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată însă că prin sentinţa civilă nr. 311/2015 din 15 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, depusă la dosarul de recurs, s-a făcut dovada că după pronunţarea sentinţei atacate a fost soluţionat fondul acţiunii principale în anularea actului administrativ, prin admiterea acţiunii formulate de reclamanta A., fiind anultă Decizia de impunere nr. x emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române în dosarul nr. x/2015.

Această soluţie pronunţată în primă instanţă creează o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă reformarea sentinţei atacate şi făcând de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 381012 din 23 februarie 2015 emisă de Inspectoratul General al Poliţei Române până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 246 din 16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Rejudecând, admite acţiunea reclamantei şi dispune suspendarea Deciziei nr. 381012 din 23 februarie 2015 emisă de Inspectoratul General al Poliţei Române până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.