Suspension of audit decision execution: insufficient "well-justified case" without evident illegality or imminent irreparable harm

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamanta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: suspendarea punerii în aplicare atât a dispoziţiilor deciziei nr. 3/19.01.2015 cât şi ale încheierii nr. 16/26.03.2015 emise de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei; anularea în tot a încheierii nr. 16/26.03.2015 ca fiind nelegală şi anularea deciziei nr. 3/19.01.2015.

Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 03 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 3/2015 şi încheierii nr. 16/2015 emise de Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2015 pronunţată de instanţa de fond a promovat recurs reclamanta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film", solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 3/19.01.2015 şi încheierii nr. 16/26.03.2015 emise de Curtea de Conturi a României.

În motivarea căii de atac, recurenta reluând susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, a arătat, în esenţă, că în mod greşit a apreciat prima instanţă că nu sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" şi "iminenţa producerii unei pagube".

În acest context, arată recurenta că, în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile existenţei cazului bine justificat şi prevenirii unei pagube iminente, astfel că se impune suspendarea actului administrativ atacat, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia.

Asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrative reprezentate de decizia nr. 3/19.01.2015, precum şi de încheierea nr. 16/26.03.2015 există o îndoială puternică, fiind astfel îndeplinită condiţia cazului bine justificat, motivat de următoarele considerente:

În privinţa acestei condiţii, legea nu conţine reglementări, însă, în jurisprudenţă s-a arătat că, existenta unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis în baza legii şi pentru executarea acesteia.

In speţă, această prezumţie este răsturnată, a arătat reclamanta, întrucât actul administrativ contestat este un act care nu ţine cont de cadrul legislativ incident În baza căruia funcţionează regia.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare la data de 08.12.2015, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" a depus răspuns la întâmpinare la data de 28.12.2015.

De asemenea, recurenta-reclamantă Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" a invocat excepţia de neconstituţionalitate a ANEXEI 1 cu privire la toate poziţiile acesteia, aşa cum este ANEXA 1 reglementată de art. Unic, pct. 8 din Legea nr. 303/2008.

Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimată şi după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurenta, cât şi intimata au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în şedinţă publică, pentru data de 7 februarie 2018.

Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, faţă de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente, ireparabile, sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care nu fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Spunem că în mod corect a reţinut prima instanţă, analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Însă, legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată însă că prin sentinţa civilă nr. 303/2016 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, depusă la dosarul de recurs, s-a făcut dovada că după pronunţarea sentinţei atacate a fost soluţionat fondul acţiunii principale în anularea actului administrativ, prin respingerea acţiunii formulate de reclamanta SC.

Această soluţie pronunţată în primă instanţă creează o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă reformarea sentinţei atacate şi făcând de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Nu în ultimul rând este de precizat că un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, pierderea invocată de recurentă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 225 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" împotriva încheierii din data de 03 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.