Peremption of cancellation action against compensation title for non-enforcement of judgment.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 1068 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi, în consecinţă, a aplicat Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 30.07.2011 şi până la data de 15.03.2012 şi a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie, reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115,68 RON, la care se adaugă actualizarea acesteia cu indicele de inflaţie, calculată pentru perioada cuprinsă între 30.07.2011 şi 15.03.2012.

Curtea a respins acţiunea faţă de pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Preşedintele acestei autorităţi, precum şi cererile reclamantului privind fixarea unui termen până la care pârâtele să-i achite despăgubirile pentru întârziere, acordarea de daune morale şi stabilirea datei până la care pârâta trebuia să emită noua decizie reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că, prin sentinţa nr. 406 din 27.09.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30.06.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă acţiunea reclamanţilor A. şi B. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost anulată decizia nr. 7054/18.11.2009 emisă de această pârâtă şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire într-un cuantum de 126.115,68 RON, reprezentând actualizarea sumei cuprinse în decizia iniţială cu indicele de inflaţie, în perioada iulie 2003- 27.09.2010.

Curtea a mai reţinut faptul că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti mai sus arătate, însă, prin singurul răspuns primit, în data de 05.06.2012 - adresa nr. x, - pârâta a justificat refuzul emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri prin invocarea intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, act normativ prin care a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Evocând dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită titlul de despăgubire în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii nr. 406/2010, adică până la data de 30.07.2011, obligaţie pe care pârâta a refuzat să o îndeplinească.

Curtea a mai apreciat că pârâta putea şi trebuia să-şi îndeplinească această obligaţie până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/13.03.2012, respectiv 15.03.2012 - data publicării acestui act normativ în Monitorul Oficial al României; în plus, judecătorul fondului a reţinut incidenţa dispoziţiilor acestui act normativ în ceea ce priveşte stabilirea perioadei de timp pentru care se aplică amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi actualizarea despăgubirilor.

Prima instanţă a mai arătat că actualizarea sumei de 126.115,68 RON reprezintă doar o măsură compensatorie menită să asigure aceeaşi valoare reală a despăgubirilor, având în vedere perioada scursă de la momentul cuantificării lor prin efectul inflaţiei, respectiv de la data de 27.09.2010 -când a fost pronunţată hotărârea irevocabilă şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, respectiv data de 15.03.2012.

Cererile reclamantului privind despăgubirile de întârziere şi daunele morale au fost respinse cu motivarea că acordarea lor nu se poate face în mod automat, fiind necesară dovedirea vătămării produse şi valoarea pagubei, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.

Curtea a mai apreciat că nu se impune stabilirea exactă a numărului de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele prin neemiterea noii decizii reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât este precizată perioada pentru care conducătorul persoanei juridice este obligat la plata amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti .

Instanţa de fond a respins excepţiile invocate de pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în legătură cu lipsa calităţii lor procesuale pasive, motivându-se că răspunzător pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile este conducătorul autorităţii publice obligate la emiterea actului administrativ, iar atribuţia de emitere a titlurilor de despăgubire revine în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi a acestei autorităţi, a fost însă apreciată ca întemeiată, în raport de obiectul acţiunii şi de prevederile H.G. nr. 1068/2007 care reglementează atribuţiile acestora.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termenul legal, reclamantul A. şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Prin decizia nr. 716 din 12 februiarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei a admis recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 1068 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru suma de 126.115,69 RON, cu actualizarea indicelui de inflaţie pentru perioada 30 iulie 2011 - 15 martie 2012, ca neîntemeiat şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Totodată, a respins recursul declarat de reclamantul

Contestaţia în anulare exercitată în cauză şi procedura derulată

Împotriva Deciziei nr. 719 din 12 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea C..

Prin încheierea din data de 19 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat judecata contestaţiei în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de şedinţă, la data de 2 noiembrie 2017 în temeiul art. 252 C. proc. civ., instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 248 din acelaşi cod.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauza de faţă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol şi, aplicând dispoziţiile art. 252 C. proc. civ., va constata perimată contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva Deciziei nr. 716 din 12 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.