Tax authority appeal rejected; administrative challenge deemed timely and remanded for merits review despite one-day filing dispute.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authority's appeal as unfounded, upholding the court of appeal's partial annulment of the tax authority's decision rejecting the taxpayer's administrative challenge as untimely and ordering the tax authority to resolve the administrative challenge on the merits. The taxpayer had sought annulment of a tax assessment decision and related corporate income tax liabilities for management services and production costs, after its administrative contestation was rejected as filed one day late. The Court held that the taxpayer had timely filed its administrative challenge by the last day of the 30-day deadline under Article 207 of the Fiscal Procedure Code, as proven by a registered mail receipt dated January 17, 2014, and that the lower court correctly applied Articles 217(1) and 218(2) of the Fiscal Procedure Code in finding the tax authority's rejection unlawful and requiring the administrative procedure to continue with a merits review under Article 213(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Tax authority appeal rejected; administrative challenge deemed timely and remanded for merits review despite one-day filing dispute: The taxpayer had sought annulment of a tax assessment decision and related corporate income tax liabilities for management services and production costs, after its administrative contestation was rejected as filed one day late. The Court held that the taxpayer had timely filed its administrative challenge by the last day of the 30-day deadline under Article 207 of the Fiscal Procedure Code, as proven by a registered mail receipt dated January 17, 2014, and that the lower court correctly applied Articles 217(1) and 218(2) of the Fiscal Procedure Code in finding the tax authority's rejection unlawful and requiring the administrative procedure to continue with a merits review under Article 213(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.06.2014 reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., ca în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat, în principal: - anularea în tot, ca netemeinică şi nelegală, a Deciziei nr. x/25.03.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş privind soluţionarea contestaţiei formulată şi înregistrată la AJFP Timiş sub nr. x/2014; - anularea în parte, ca netemeinică şi nelegală, a Deciziei de impunere nr. x din data de 16.12.2013 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din data de 16.12.2013 de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, Activitatea de inspecţie fiscală; - să se constate că reclamanta nu datorează obligaţiile fiscale stabilite suplimentar cu titlu de impozit pe profit asupra următoarelor sume: 13.175.249,89 RON reprezentând cheltuieli înregistrate cu prestările de servicii de management, asistenţă în producţie şi refacturări de costuri efectuate de către societăţile afiliate A. S.A. şi A. SLU Spania în perioada noiembrie 2011- decembrie 2012; 3.706.368,93 RON reprezentând cheltuieli directe înregistrate de subscrisa cu producţia în anul 2011; - anularea tuturor obligaţiilor fiscale accesorii, calculate asupra impozitului suplimentar determinat pentru sumele menţionate la pct. 3 de mai sus.
In subsidiar, reclamanta a solicitat ca, în cazul respingerii petitelor 2-4 din acţiune, să se dispună anularea în tot, ca netemeinică şi nelegală, a Deciziei nr. x/25.03.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş privind soluţionarea contestaţiei formulată şi înregistrată la A.J.F.P. Timiş sub nr. x/2014 şi obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Timişoara la soluţionarea contestaţiei formulată şi înregistrată la A.J.F.P. Timiş sub nr. x/2014, cu obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1 din data de 19 ianuarie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara, a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. x/25.03.2014 şi a obligat pârâta D.G.R.F.P. Timişoara la soluţionarea contestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x din 16.12.2013 şi a respins în rest acţiunea.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac şi casarea hotărârii în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul soluţionarea contestaţii - la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere nr. x/16.12.2013.
În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa de fond a respins în mod eronat excepţia tardivităţii acţiunii şi a interpretat greşit dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 207 alin. (1), art. 210 alin. (1) şi (2) şi art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală atunci când a apreciat că reclamanta a formulat în termen contestaţia administrativă împotriva deciziei de impunere.
Raportat la actele depuse de reclamantă şi la prevederile imperative ale legii, recurenta a apreciat că decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/25.03.2014 este temeinică şi legală, organul fiscal neputând analiza fondul fără a fi îndeplinite condiţiile procedurale.
De asemenea, având în vedere caracterul definitiv al deciziei de soluţionare a contestaţiei în sistemul căilor administrative de atac, instanţa judecătorească se putea pronunţa doar în limitele deciziei şi nu pe fond, atâta timp cât însuşi organul fiscal nu a soluţionat fondul.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă
Intimata A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a depus întâmpinare şi a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond, de anulare a deciziei nr. x/25.03.2014 şi de obligare a recurentei la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulate împotriva deciziei de impunere.
5. Procedura derulată în recurs
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost derulată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a depus punct de vedere referitor la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 13 octombrie 2016, Completul de filtru a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului invocate de intimata-reclamantă, a admis în principiu recursul declarat şi a stabilit ca soluţionarea acestuia să se realizeze în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare în tot a Deciziei nr. x/25.03.2014 emisă de D.G.R.F.P. Timiş, urmată în principal de anularea în parte a deciziei de impunere nr. x din data de 16.12.2013 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din data de 16.12.2013, iar în subsidiar de obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Timişoara la soluţionarea contestaţiei formulată şi înregistrată la A.J.F.P. Timiş sub nr. x/2014.
Prin Decizia nr. x/25.03.2014 D.G.R.F.P. Timişoara a respins, ca nedepusă în termen, contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 16.12.2013, reţinându-se că aceasta a fost depusă la data de 22.01.2014, cu depăşirea termenului de 30 de zile reglementat de art. 207 alin. (1) Codul de procedură fiscală, termen împlinit la data de 17.01.2014.
Soluţia primei instanţe contestată prin prezenta cale de atac, respectiv cea de admitere în parte a acţiunii reclamantei, în sensul anulării Deciziei nr. x/25.03.2014 şi obligării pârâtei D.G.R.F.P. Timişoara la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative, reflectă o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale incidente, în raport de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 207 Codul de procedură fiscală, contestaţia formulată împotriva unui act administrativ-fiscal se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului respectiv.
În cauză, reclamanta a făcut dovada depunerii în termen a contestaţiei administrative, prin scrisoare cu confirmare de primire, potrivit copiei facturii nr. x/17.01.2014 (ultima zi a termenului) şi confirmării depuse la dosar fond.
Astfel, contrar celor reţinute de autoritatea pârâtă în cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei şi reluate în prezenta cale de atac, Înalta Curte apreciază că demersul reclamantei a respectat termenul impus de dispoziţiile art. 207 Codul de procedură fiscală, iar instanţa de fond a constatat în mod corect nelegalitatea deciziei D.G.R.F.P. Timişoara de respingere a contestaţiei în temeiul art. 217 alin. (1) Codul de procedură fiscală şi pct. 12.1 lit. a) din OPANAF nr. 450/2013.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii, însă, în mod evident, aceasta este o eroare, în condiţiile în care prin întâmpinare a fost invocată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie respinsă prin încheierea din data de 10.11.2014 . Principala problemă dedusă judecăţii a vizat formularea în termenul legal a contestaţiei administrative şi nu a acţiunii în anulare.
Argumentele contradictorii ale D.G.R.F.P. Timişoara, care pretinde, pe de o parte, că obiectul acţiunii în contencios administrativ l-ar putea constitui doar decizia de soluţionare a contestaţiei, iar pe de altă parte, că este inadmisibil tocmai capătul de cerere vizând anularea deciziei nr. x/25.03.2014, sunt neîntemeiate având în vedere dispoziţiile art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, invocate şi de recurentă, care se referă la posibilitatea atacării în instanţă, indiferent de natura soluţiei date de organul de soluţionare a contestaţiei, pe fond sau pe excepţie.
Este lipsită de temei şi susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond nu putea analiza fondul, atâta timp cât organul fiscal nu a soluţionat fondul.
Din cuprinsul hotărârii recurate se observă că instanţa nu a putut analiza celelalte pretenţii concrete ale reclamantei, dată fiind măsura anulării deciziei de soluţionare a contestaţiei - actul administrativ principal supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.
În aceste condiţii, procedura administrativă de contestare a deciziei de impunere nu este finalizată, iar pentru respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale ale reclamantei aceasta trebuie să continue şi să se deruleze conform dispoziţiilor art. 213 alin. (1) Codul de procedură fiscală, care impun soluţionarea contestaţiei prin verificarea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal, în raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea, de documentele existente la dosarul cauzei şi în limitele sesizării.
Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material, iar sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2017.