Partial annulment of expropriation order for public utility highway rejected due to lawful discretion and mootness

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29.12.2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Roman prin Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A., anularea parţială a H.G. nr. 399/13.05.2014 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al obiectivului autostrada Sebeş-Turda, fiind aprobat amplasamentul obiectivului de investiţii şi a declanşării procedurilor de expropriere a imobilului aflat la numărul de identificare x-teren şi construcţii, aflat in proprietatea reclamantei - categoria de folosinţa curţi, construcţii - înscris în CF x Rădeşti, număr cadastral x sistat prin înfiinţarea cărţii funciare nr. x Rădeşti, număr cadastral x, număr parcela x .

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 100/2015 din data de 15.05.2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Roman prin Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. S.R.L., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 399/2014 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al obiectivului autostrada Sebeş-Turda, fiind aprobat amplasamentul obiectivului de investiţii şi a declanşării procedurilor de expropriere a imobilului aflat la numărul de identificare x-teren şi construcţii, aflat în proprietatea reclamantei - categoria de folosinţă curţi, construcţii - înscris în CF x Radesti, număr cadastral x - sistat prin înfiinţarea cărţii funciare nr. x Rădeşti, număr cadastral x, număr parcela x .

Au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate de pârâte îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat, în esenţă, următoarele:

- În mod greşit Curtea de Apel Alba Iulia a încadrat şi analizat incidenţa în cauză a principiului european al proporţionalităţii -consacrat de art. 5 alin. (4) al Tratatului UE şi art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor de subsidiaritate şi proporţionalitate la Tratatul UE - şi a excesului de putere - reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004, ca elemente ce ţin de oportunitatea actului administrativ.

Arată recurenta că motivele de anulare a actului administrativ invocate şi anume, săvârşirea unui exces de putere şi încălcarea principiului proporţionalităţii, reprezintă elemente ce ţin de legalitatea actului administrativ, şi nu, strict, de oportunitatea acestuia.

În cauza dedusă judecăţii este prezentată o ilegalitate subiectivă derivând din încălcarea, prin actul administrativ a cărui anulare parţială se solicită, a "drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor", în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 teza finală, precum şi a principiului proporţionalităţii.

- Se arată că este profund eronată statuarea instanţei de judecată potrivit căreia, în condiţiile în care, oportunitatea adoptării hotărârii este atributul puterii executive de a aprecia cea mai bună variantă în determinarea traseului autostrăzii, fără ca instanţa de judecată să aibă posibilitatea de a se substitui în exercitarea acestui atribut al administraţiei, s-ar justifica concluzia că Guvernul nu a acţionat cu exces de putere.

Un alt argument pentru care prima instanţă a apreciat că actul administrativ atacat nu a fost adoptat cu exces de putere este faptul că "procedura exproprierii este reglementată prin lege, iar terenul va fi supus exproprierii, cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, fiind stabilită şi sursa de finanţare" (pag. 7, paragraf 4 hotărâre). Chiar dacă aspectele reţinute de instanţă relativ la existenţa unui cadrul legal referitor la procedurile de expropriere se confirmă, aceasta nu exclude săvârşirea excesului de putere de către emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită.

- Nelegalitatea actului administrativ a cărui anulare se solicită a fost evidenţiată prin prisma încălcării principiului proporţionalităţii între scopul urmărit prin emiterea actului administrativ şi realitatea socială căreia i se aplică măsura dispusă, încălcare care s-a materializat într-un exces de putere al administraţiei publice, în speţă, cele două noţiuni aflându-se într-o relaţie de interdependenţă.

Principiul proporţionalităţii înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă.

În întreaga zonă învecinată terenului recurentei, acesta este singurul având această categorie de folosinţă, fiind înconjurat exclusiv de terenuri agricole, astfel că nu se respectă cerinţa caracterului rezonabil/cel mai rezonabil.

- Verificarea respectării principiului proporţionalităţii presupune analiza exerciţiului dreptului de apreciere în mod rezonabil, corespunzător atingerii unui scop legitim şi necesar în vederea atingerii acelui scop.

În speţa dedusă judecăţii, soluţia tehnică relevată de studiul de fezabilitate nu este de natură a asigura un raport echilibrat/adecvat între măsura adoptată conform H.G. nr. 399/2014 şi situaţia de fapt căreia această măsură i se aplică, fiind absolut necesară limitarea măsurii dispuse de autoritatea publică la ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit.

Soluţia tehnică susceptibilă a respecta cerinţa proporţionalităţii este exproprierea unei parcele (având categoria de folosinţă arabil) din vestul traseului actual al drumului judeţean (DJ142L) şi nu din partea estica a acestuia, astfel cum este stabilit in prezent conform anexei nr. 1 la H.G. nr. 399.

De altfel, această soluţie tehnică este atestată de către însuşi proiectantul studiului de fezabilitate - B. care, prin adresa înregistrată la CNADNR sub nr. x/2014, arată că "din punct de vedere tehnic este posibilă mutarea traseului deviat al drumului judeţean DJ142L cu cca 70-80 m către Sebeş, astfel încât să fie evitată exproprierea proprietăţii S.C. A., urmând a fi afectate terenuri agricole situate pe partea opusă a drumului judeţean existent".

Statuarea primei instanţe (pag. 8 ultimul paragraf teza finală hotărâre) conform căreia punctul de vedere exprimat de către proiectantul B. este unul "în afara procedurii", neprezentând relevanţă juridică raportat la studiul de fezabilitate final este rezultatul aplicării greşite a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 şi art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor de subsidiaritate şi proporţionalitate la Tratatul UE.

- În sens contrar celor reţinute de instanţă, emiterea actului administrativ a cărui anulare o solicităm nu a avut la bază o cercetare prealabilă corespunzătoare în ce priveşte stabilirea amplasamentului lucrărilor şi întocmirea documentaţiei tehnico-economice aferente.

Statuarea instanţei este contrazisă de însăşi Raportul de prezentare întocmit de către proiectantul B. - pag. 7-cap. 4.1.2.1. şi pag. 16 şi 17 - cap. 4.1.2. Z-, care evidenţiază "modificarea traseului faţă de studiul de fezabilitate din anul 2007 între km (...) 33+000 - km 54+000". Or, de vreme ce imobilul proprietatea recurentei afectat de măsura exproprierii este situat la km 35+680, este dincolo de orice îndoială că detaliile tehnice ale obiectivului de investiţii s-au schimbat în anul 2013, faţă de anul 2007, terenul proprietatea recurentei, nefiind afectat iniţial, conform studiului de fezabilitate din anul 2007, însă fiind supus, ulterior, măsurii exproprierii, ca urmare a modificării traseului conform studiului de fezabilitate din anul 2013.

- Consideră recurenta că suprafaţa de 5.957,93 m.p. proprietatea sa, vizată prin hotărârea de expropriere, nu este necesară pentru construcţia autostrăzii ci, dimpotrivă, este destinată a asigura exclusiv accesul la pasajul pe DJ142L, acces care, astfel cum rezultă din poziţia manifestată de proiectantul B., prin adresa înregistrată la CNADNR sub nr. x/2014, poate fi modificat prin devierea traseului drumului judeţean DJ142L cu doar aproximativ 70-80 m către Sebeş.

Se mai arată că suprafaţa de 5.957,93 mp vizată prin hotărârea de expropriere reprezintă 10% din incinta fabricii proprietatea subscrisei şi afectează o suprafaţă de teren care în prezent este destinată accesului în fabrică, depozitării materiei prime, parcărilor şi traseelor tehnologice pentru transportul cherestelei la uscătoare şi, ulterior, la halele de producţie şi care este absolut indispensabilă activităţii desfăşurate.

- În ce priveşte încălcarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică coroborat cu art. 5 din Legea nr. 255/2010.

Înscrisurile la care face referire prima instanţă constau exclusiv în anunţuri asupra depunerii solicitării de revizuire a acordului de mediu şi asupra luării deciziei etapei de încadrare, fără legătură cu obligaţiile impuse autorităţii publice în baza Legii nr. 52/2003 şi ale Legii nr. 255/2010 constând în informarea în prealabil şi consultarea publicului/cetăţenilor asupra proiectului de act normativ, respectiv în procesul de elaborare a proiectului de act normativ (art. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 52/2003) şi, deopotrivă, în "aducerea la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului a amplasamentului lucrării, materializat prin bornarea tuturor punctelor coordonate care îl definesc pe acesta" (art. 5 din legea nr. 255/2010).

În ce priveşte anunţul asupra luării deciziei etapei de încadrare, un astfel de anunţ a fost înregistrat la registratura Primăriei com. Rădeşti sub nr. x/2013, însă nu a fost afişat la sediul instituţiei publice şi nici adus la cunoştinţa publicului în alt mod.

Aşadar, de reţinut este faptul că prin înscrisurile la care face referire instanţa de fond nu se face dovada îndeplinirii obligaţiilor de informare/consultare/aducere la cunoştinţa publicului, şi implicit a subscrisei, prevăzute în mod expres şi imperativ în sarcina expropriatorului prin Legea nr. 52/2003 şi Legea nr. 255/2010.

Menţionarea greşită a numelui proprietarului, respectiv menţionarea următoarelor informaţii: proprietar C., înscris în C.F. x cu numărul topografic x, în loc de A. S.R.L., C.F. x Radeşti şi număr cadastral x, dreptul recurentei de a informată cu privire la decizia autorităţii administrative fiind, într-o astfel de ipoteză, profund încălcat.

Împrejurarea că a fost atacat actul administrativ de expropriere atât în procedura administrativă (plângere prealabilă), cât şi ulterior în faţa instanţei de judecată, nu justifică concluzia îndeplinirii cerinţelor de publicitate prevăzute de art. 2 din Legea nr. 52/2003 şi art. 5 din Legea nr. 255/2010.

În Raportul de prezentare întocmit de către proiectantul B. - pag. 17, paragraf 2 - se reţine că "faţă de traseul aprobat de către CNADNR cu aviz nr. 4295/20.05.2013, în urma întâlnirii din amplasament împreună cu reprezentanţii administraţiilor locale în perioada 17.06. - 18.06.2013 au apărut unele modificări solicitate de către localităţile străbătute pentru a se evita diferite obiective propuse a se realiza în următoarea perioadă de către administraţiile locale".

În condiţiile în care obiectivele propuse de către reprezentanţii administraţiilor locale au justificat modificarea traseului autostrăzii, şi obiectivul de investiţii al recurentei se impune să aibă aceeaşi finalitate.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Recurentul arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale referitoare la excesul de putere şi a aplicat greşit principiul de proporţionalitate (art. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 5 alin. (4) din Tratatul UE; art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiului de subsidiaritate şi proporţionalitate, art. 41, art. 45 din Constituţia României, art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 255/2010.

Principiul subsidiarităţii (art. 5 alin. (41) al UE) priveşte toate instituţiile Uniunii şi se aplică doar domeniilor care intră sub incidenţa competenţelor neexclusive împărţite între Uniune şi statele membre, iar obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre, fiind astfel necesară o intervenţie a Uniunii.

Controlul jurisdicţional al respectării principiului subsidiarităţii presupune evaluarea unor dispoziţii sau măsuri comunitare pentru a se observa armonizarea sau nu a legislaţiei naţionale cu cea comunitară, elemente concrete pe care recurenta nu le-a arătat. În nota de fundamentare se arată că nu este transpusă prin acest act normativ legislaţia comunitară .

De asemenea, în privinţa principiului proporţionalităţii art. 5 alin. (3) TCE ["Acţiunea Comunităţii nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor prezentului tratat"] recurenta nu face referire la un regulament, directivă sau alt instrument de legiferare al Comunităţii UE, criticile fiind limitate la legislaţia naţională.

În sentinţa civilă recurată instanţa de fond a analizat principiul proporţionalităţii în conexiune cu criteriul privind excesul de putere, respectiv cu competenţele legale ale autorităţilor în emiterea actului administrativ a cărui anulare parţială se solicită şi cu elementele de oportunitate care au determinat şi au stat la baza adoptării hotărârii de guvern atacate.

- În mod corect instanţa de fond a apreciat că adoptarea hotărârii de guvern a fost făcută cu respectarea condiţiilor de legalitate. Astfel, H.G. nr. 389/2004 a fost adoptat în temeiul art. 108 din Constituţie, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, a prevederilor Legii nr. 234/2008 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectului de investiţii a Autostrăzii Sebeş-Turda.

S-a reţinut de asemenea că a fost întocmită nota de fundamentare, studiul de fezabilitate şi studiul de fezabilitate final, că amplasamentul lucrării a fost actualizat, coridoarele de expropriere fiind întocmite de proiectant în baza studiului de fezabilitate final, avizate şi recepţionate de OCPI Cluj şi Alba, prin procese-verbale de recepţie.

De asemenea, instanţa de fond a făcut analiza sursei de finanţare şi a impactului socio-economic, concluzionând în mod corect că în baza unor prevederi legale de excepţie conform Constituţiei României şi C. civ., realizarea lucrărilor de investiţii Autostrada Sebeş-Turda este oportună, legală şi proporţională, fiind păstrat astfel un echilibru just între interesul general - realizarea obiectivului de investiţii Autostrada Sebeş-Turda, lucrare care conform Notei de fundamentare şi priveşte siguranţa şi securitatea naţională, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, în particular datorită creşterii foarte mari a volumului de trafic, avantaje cu impact pozitiv asupra aşezărilor umane, capacitatea de circulaţie a actualului drum fiind deja depăşită şi interesul privat al recurentei care tinde la apărarea drepturilor sale de proprietate şi privind profitul economic.

Se reţine că în aceste circumstanţe, principiul proporţionalităţii a fost respectat (art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Nu se poate reţine că măsura de declanşare a procedurilor de expropriere şi de stabilire a coridorului de expropriere prevăzut de H.G. nr. 399/2014, este abuzivă şi nelegală având în vedere că:

- CNADR a demarat procedura pentru întocmirea documentaţiilor tehnice aferente imobilelor expropriate conform H.G. nr. 399/2014, iar activitatea desfăşurată de comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra imobilelor expropriate nu a finalizat documentaţia cadastrală. În acest context se reţine că recurenta a arătat că poziţia 2421 a imobilului teren şi construcţii, înscris în CF nr. x vizează în fapt CF x, respectiv 100% din proprietatea sa de 5.957,93 m.p., solicitând revizuirea studiului de fezabilitate şi modificarea soluţiei tehnice de realizare a pasajului peste autostradă la km. 35-680 m.;

- Proiectantul B. pentru CNADR a arătat că identificarea eronată a proprietarului imobilului s-a făcut conform schiţelor primite de la Primăria Rădeşti care nu a cuprins în schiţele sale pe zona analizată toate imobilele alipite conform actelor de vânzare-cumpărare în perioada 2009-2011, concluzionând că este posibilă din punct de vedere tehnic mutarea traseului astfel încât să fie evitată exproprierea proprietăţii S.C. A. (adresa nr. x/2014;

- Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţie:

"Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".

Art. 562 alin. (3) noul C. proc. civ. prevede:

"Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, ce este fixată de acord între proprietar şi expropriator, în caz de divergenţă asupra cuantumului despăgubirilor acestea vor fi stabilite pe cale judecătorească".

Procedura de expropriere a imobilelor pentru cauză de utilitate publică este stabilită de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, cu modificări şi completări:

"în înţelesul prezentei legi, coridorul de expropriere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentaţiilor de urbanism după caz şi este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici sau documentaţia de urbanism, incluzând şi lista imobilelor ce urmează a fi expropriate".

Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea terenului imobil (art. 9 alin. (2)). Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii" (art. 8 alin. (4).

În situaţia în care, drept consecinţă a revizuirii studiului de fezabilitate a definitivării proiectului tehnic sau a detaliilor de execuţie, amplasamentul lucrării se modifică, expropriatorul va proceda la actualizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii, prin întocmirea unor documentaţii cadastrale şi actualizarea tabelelor prev. la alin. (4), cu respectarea reglementărilor în vigoare (art. 11 alin. (6).

Potrivit art. 13 alin. (2):

"Atât procedura de expropriere cât şi obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.

Art. 22 alin. (1) "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzut la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate".

- În fapt, studiul de fezabilitate din 2007 pentru realizarea obiectivului Drum expres Sebeş-Turda a fost modificat prin H.G. nr. 812/2013, prin aceea că s-a dorit realizarea unei autostrăzi Sebeş-Turda - Anexa cu Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului fiind clasificată şi nesupusă publicării.

- Recurenta a arătat că a luat cunoştinţă din presa locală de lista imobilelor supuse exproprierii, ca urmare a comunicării notificării asupra intenţiei de expropriere pentru utilitate publică a terenului deţinut de aceasta. În urma plângerii prealabile formulate de recurentă s-a comunicat faptul că s-au adus la cunoştinţă Proiectantului obiecţiile arătate cu privire la amplasament şi soluţia tehnică în zonă.

Prin adresa CNADR nr. x/27.02.2017 recurenta a fost invitată să participe şi să aducă documente relevante situaţiei de fapt vizând Proiectarea şi Execuţia Autostrăzii Sebeş-Turda, iar prin adresa CNADR nr. x/16.11.2015 se comunică faptul că s-a avizat cu nr. x/16.07.2015 Proiectul tehnic avizat în CTE - CNADNR, relocarea drumului interes judeţean 142L prin amplasarea pasajului la km. 36+600 al autostrăzii (faţă de km. 35+360 în proiectul ilustrativ), astfel că prin realizarea acestei soluţii tehnice să nu fie afectată proprietate4a S.C. A. S.R.L.

Prin adresa nr. x/2017 emisă de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., se arată că urmare a asigurării în CTE - CANIR S.A. a proiectelor tehnice, pentru situaţiile în care există neconcordanţe între suprafeţele afectate menţionate în Anexa 2 la H.G. nr. 399/2014, se află în desfăşurare procesul de modificare şi completare a anexei nr. 2 a H.G. nr. 399/2014.

- Având în vedere întreaga situaţie de fapt prezentată se desprinde concluzia că recurenta-reclamantă nu are un drept vătămat prin includerea în anexa nr. 2 a H.G. nr. 399/2014 a poziţiei 2432, care se referă la 10% din proprietatea sa, deşi eronat cuprinsă ca nr. cadastral şi ca denumire proprietar. Pe de o parte se observă că în urma demersurilor făcute de reclamanta-recurentă aceasta, în fapt, a obţinut relocarea pasajului printr-o soluţie tehnică agreată de proiectant.

- Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu poate obţine câştig de cauză printr-o analiză a justeţei măsurii de declanşare a procedurilor de expropriere, neexistând cadru legal pentru ca instanţa de judecată să se poată substitui legiuitorului care a apreciat necesitatea exproprierii în vederea atingerii obiectivului de utilitate publică şi astfel să poată aprecia că se poate devia sau nu traseul autostrăzii, din raţiuni de protejare a unei proprietăţi private şi a unui profit economic personal.

Legislaţia aplicabilă în cazul exproprierii, prezentată mai sus, stabileşte regimul şi procedura de soluţionare a cererilor în justiţie referitoare la drepturile persoanelor expropriate. Astfel, sunt prevederile art. 22, 23 şi 24 din Legea nr. 255/2010, art. 21-27 din Legea nr. 331/1994, modificată şi completată pe care recurentul trebuia şi putea să le verifice.

Prin atacarea în instanţă a H.G. nr. 399/2014, instanţa de fond în mod corect a analizat dacă au fost respectate condiţiile de legalitate şi de tehnică legislativă privind emiterea actelor normative, concordanţa acestui act cu Constituţia şi actele normative în aplicarea cărora este emis şi cele cu forţă superioară, neexistând în acest cadru posibilitatea de a analiza "măsura exproprierii" decât prin prisma principiilor legalităţii şi proporţionalităţii, declararea utilităţii publice fiind o fază premergătoare emiterii H.G. nr. 399/2014.

- Având în vedere că nu a fost epuizată procedura şi activitatea comisiilor de verificare a dreptului de proprietate ori a unui drept real şi documentaţiile cadastrale nu au fost finalizate, în acest sens şi adresa CNIR S.A. nr. x/2017 - privind procesul de modificare şi completare a anexei 2 la H.G. nr. 399/2014 nu se poate aprecia că recurentul este vătămat în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin includerea formală în anexa proprietăţii sale (chiar dacă în fapt nu este inclusă conform modificărilor Proiectului Tehnic), autoritatea emitentă însăşi este îndreptăţită să facă aceste modificări şi completări a traseului autostrăzii Sebeş-Turda, conform art. 11 alin. (6) din Legea nr. 255/2010.

- Recurenta nu a dovedit vătămarea sa prin motivele invocate, iar criticile privind transparenţa decizională şi nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 sunt nefondate având în vedere dovada publicării făcute de autorităţile publice locale şi dezbaterile publice aferente conform dos.fond.

- De asemenea, cum s-a arătat în acest cadru nu sunt posibile analize privind amplasamentul lucrărilor şi întocmirea documentaţiei de expropriere (în mod formal cum exisă în anexa 2), caracterul indispensabil al terenului supus exproprierii pentru activitatea recurentei nefiind relevantă în acest context.

Având în vedere cele arătate mai sus (soluţia fiind favorabilă în fapt în beneficiul reclamantei-recurente), se concluzionează că în emiterea actului normativ contestat, dreptul de apreciere al autorităţii a fost exercitat cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor (art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004).

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 100 din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.