Revision petition rejected: administrative appeal limits and jurisdictional preservation in remand decisions

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1881/1/26.06.2017, revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi administrator special C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1155 din 22 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 1155/2017, în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat de AFIR, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a sentinţei nr. 1285/2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013; cu cheltuieli de judecată.

S-a apreciat că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat m ai mult decât s-a cerut, motiv prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În acest sens, s-a arătat că recurenta AFIR a solicitat admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii atât a cererii de anulare cât şi a cererii de suspendare a efectelor actelor administrative atacate.

Faţă de acest petit, s-a considerat de către revizuentă că, potrivit dispozitivului hotărârii pronunţată de instanţa de recurs, au fost depăşite limitele învestirii, întrucât s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe, în condiţiile în care se solicitase rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii.

S-a mai învederat că, în considerentele hotărârii atacate cu prezenta cerere de revizuire, a fost analizată natura juridică a convenţiei încheiate între părţi, deşi recurenta AFIR înţelesese să formuleze apărări doar cu privire la legalitatea actelor emise de aceasta, ar nu cu privire la natura juridică a contractului în discuţie.

Au fost invocate prevederile art. 9 şi art. 22 din C. proc. civ., care, în opinia revizuentei, au fost încălcate de către instanţa de recurs, precum şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv deciziile nr. 6578/2007 şi nr. 1412/2015.

În fine, s-a apreciat de către revizuentă că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, pe fondul recursului, reiterând, în esenţă, argumentele invocate în cadrul dosarului de recurs.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1155 din 22 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1285 din 22 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Apărările intimatei

Intimata nu a formulat întâmpinare la cererea de revizuire.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuenta a invocat în susţinerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În esenţă, prin criticile formulate, revizuenta susţine că instanţa de recurs a depăşit limitele dezinvestirii întrucât, deşi s-a solicitat, expres prin motivele de recurs admiterea recursului şi rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, aceasta a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăşi limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.

Alegaţiile revizuentei tind să omită faptul că dispoziţiile mai sus invocate se referă strict la obiectul cererii de chemare în judecată, ignorând cu desăvârşire dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 497 din C. proc. civ. care, reglementând soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, consacră în situaţia instanţei supreme soluţia casării cu trimitere, la care şi instanţa de contencios administrativ a făcut trimitere din perspectiva art. 28 din Legea nr. 554/2004.

S-a constatat astfel că, faţă de împrejurarea că prima instanţă a lăsat neanalizate motive ale contestaţiei, reţinerea cauzei spre rejudecare ar prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie.

În egală măsură, revizuenta se află în eroare cu privire la limitele recursului în ceea ce priveşte analiza naturii juridice a convenţiei încheiate intre părţi, câtă vreme această interpretare a stat la baza soluţiei primei instanţe, context în care nu se poate reţine că acest aspect nu a fost măcar antamat în cursul judecăţii.

În fapt, constată Înalta Curte că se invocă doar formal ipoteze de revizuire a unei decizii definitive, tinzându-se la reformarea hotărârii instanţei de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi administrator special C. împotriva Deciziei nr. 1155 din 22 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.