Salarization of new hires: inclusion of abrogated stability and confidentiality allowances in "similar function" base salary

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamanta Instituţia Avocatul Poporului, în contradictoriu cu pârâta Curtea De Conturi - Departamentul VIII, a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 43 din 22.10.2014, emisă de Curtea de Conturi - Departamentul VIII, înregistrată la instituţia Avocatul Poporului cu nr. 11313 din 24 octombrie 2014, solicitând instanţei anularea în totalitate a încheierii menţionate şi a actelor anterioare acesteia şi pe cale de consecinţă, să se constate că stabilirea drepturilor salariale ale personalului nou încadrat după anul 2010 s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile legale din materia salarizării, aplicabile aparatului de lucru al instituţiei Avocatul Poporului.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat suspendarea executării actului administrativ contestat.

Prin sentinţa nr. 583 din data de 04.03.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiate, cererile de anulare şi suspendare a executării actelor emise de pârâtă, cereri formulate de reclamantul Instituţia Avocatul Poporului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi - Departamentul VIII.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta Instituţia Avocatul Poporului a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

Motivele de recurs invocate privesc soluţia de respingere pronunţată de instanţa de fond atât în ceea ce priveşte cererea de suspendare a actelor contestate cât şi a acţiunii principale având ca obiect încheierea nr. 43/22 octombrie 2014 şi a actelor care au stat la baza emiterii acestora.

Pe cererea având ca obiect suspendarea se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 invocându-se faptul că ulterior încheierii actului de control a fost adoptată Legea nr. 124/2004 în vederea înlăturării aplicării neunitare în instituţiile publice a legilor cadru de salarizare.

În art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 se stabilea că "Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a recalcula salariul de bază şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control". Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 acest din urmă text de lege a fost abrogat, şi pe cale de consecinţă, a fost înlăturată obligaţia ordonatorilor principali de credite de a proceda la recalcularea salariilor de bază a personalului vizat de Legea nr. 124/2014.

Cu privire la soluţia pe fond recurată recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a următoarelor dispoziţii legale.

- art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în prezent abrogată, prin Legea nr. 284/2010, care prevede că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, (...), se introduc în salariul de bază (...) corespunzător funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere."

- art. 31 şi art. 32 din acelaşi act normativ din care reiese că Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare. Pentru personalul promovat în funcţii în perioada de aplicare etapizată salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.

Se arată că prima instanţă în mod greşit în ceea ce priveşte problema de drept contravenţională, care constă în esenţă în modalitatea diferită de interpretare a sintagmei "nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare" a considerat că intimata Curtea de Conturi a interpretat corect prevederile întrucât coroborând prevederile legale în materie de salarizare, ar rezulta că începând cu data de 1.01.2010 sporurile acordate personalului din cadrul Avocatului Poporului se introduc în salariul de bază numai pentru personalul care beneficia de acestea la 31 decembrie 2009 conform prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010.

In opinia instanţei de judecată, un argument în plus al acestei "interpretări este şi acela ce ţine de specificul sporurilor respective, acela de sporuri individuale cu caracter strict personal, acestea fiind cuantificate în funcţie de vechimea în cadrul instituţiei, în cazul sporului de stabilitate (...) şi în funcţie de nivelul accesului la informaţiile clasificate, în cazul sporului de confidenţialitate."

De asemenea, instanţa de judecată a apreciat că prin "funcţie similară aflată în plata", în sensul art. 31 din Legea nr. 300/2009, legiuitorul a înţeles să se refere exclusiv la condiţiile de încadrare aferente funcţiei, precum şi la vechimea şi condiţiile de muncă pentru care drepturile aferente sunt explicit prevăzute în legislaţia salarizării din perioada 2010-2013 şi nu la alte drepturi, cum sunt sporurile de confidenţialitate şi de stabilitate.

Recurentul-reclamant arată că prima instanţă a dat o interpretare a prevederilor legale aplicabile, fiind corectă interpretarea dată de instituţia Avocatului Poporului ca entitate verificată, salarizarea pentru personalul non-încadrat pe funcţii pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de aceleaşi fel se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care aceasta este încadrat.

Or, cum reiese din prevederile art. 5 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, "la salariul de bază (...) avut la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se introduc în acesta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 ".

Din economia dispoziţiilor legale menţionate, se evidenţiază faptul că acest salariu de bază se aplică numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Cum însă acest salariu de bază - în care au fost incluse sporurile şi indemnizaţiile prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 - se acordă personalului care a beneficiat de sporuri, acesta constituie şi baza de calcul pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte.

Se arată că în ceea ce priveşte motivarea soluţiei de respingere a acţiunii, pe fond, prima instanţă a analizat includerea sporului de confidenţialitate şi a sporului de stabilitate în salariul de bază ca fiind sporuri de sine stătătoare în condiţiile în care aceste două sporuri nu s-au mai evidenţiat şi acordat sperat după data de 31 decembrie 2009 nemaiexistând de sine stătătoare fiind incluse în salariul de bază.

Pe cale de consecinţă, cele două sporuri - sporul de confidenţialitate şi cel de stabilitate - prevăzute în Legea nr. 330/2009 au fost incluse în salariul de bază în vederea constituirii unui nou salariu de bază, acestea nereprezentând niciodată o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu la nivelul instituţiei Avocatul Poporului, cum în mod greşit s-a reţinut atât de intimata pârâtă, cât şi instanţa de judecată, întrucât normele legale în materie nu prevedeau şi nu permiteau acest lucru. Cu alte cuvinte, cele două sporuri (confidenţialitate şi de stabilitate) nu mai erau evidenţiate şi acordate separat în documentele de stabilire a drepturilor salariale, acestea fiind incluse în salariul de bază, potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

În ceea ce priveşte sintagma '"funcţie similară în plată ", instanţa de judecata a reţinut că "prin funcţie similară aflată în plată, în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a înţeles să se refere exclusiv la condiţiile de încadrare aferente funcţiei, precum şi la vechimea şi condiţiile de muncă pentru care drepturile aferente sunt explicit prevăzute în legislaţia salarizării în perioada 2010-2013 şi nu la alte drepturi, cum sunt sporurile de confidenţialitate şi cel de stabilitate". Ca şi intimata pârâtă, instanţa de fond a menţionat "obligaţia defalcării salariului de bază pe care îl are o persoană cu funcţie similară în plată, pentru determinarea nivelului de încadrare, în scopul efectuării calculului drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile legale ".

In opinia recurentei, un asemenea argument nu poate fi reţinut, întrucât acest lucru ar însemna ca salariul calculat pentru categoriile de personal vizate de norma legală (în speţă, personalul nou încadrat şi promovat) să nu includă sporurile şi indemnizaţiile incluse în baza salarială ca efect al aplicării Legii nr. 330/2009. Ca atare, salariul astfel calculat nu s-ar încadra în coordonatele Legii nr. 330/2009, întrucât legiuitorul nu a reglementat vreo excepţie sau vreo formulă de calcul în acest sens.

Se arată că interpretarea corectă dată de recurentă sintagmei "funcţie similare în plată" care presupune funcţia salarizată la intrarea în vigoare a legii cadru de salarizare este conformă cu principiul nediscriminării prevăzute expres de dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. i) din O.G. nr. 137/2000 "la muncă egală, egală salarizare egal".

Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulate.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul-pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin raportul emis în cauză pe recursul declarat s-a constatat că recursul ce priveşte critica pe soluţia de suspendare este tardiv formulat în raport de dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 14(1) din Legea nr. 554/2004. Din actele dosarului rezultă că în raport de data comunicării 8.07.2015 termenul de 5 zile de la comunicare s-a împlinit la data de 14.07.2015, fiind depăşit de către recurent care a declarat recurs la data de 23.04.2015.

Pe fond recursul declarat la 23.04.2015 a fost apreciat ca fiind formulat în termen acesta împlinindu-se în raport de dispoziţiile art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 la data de 24.07.2015.

Prin încheierea din 20.09.2017 recursul declarat de reclamanta Instituţia Avocatul Poporului a fost admis în principiu în baza art. 496(7) C. proc. civ. acordându-se termen în şedinţa publică 6.02.2018.

În şedinţa publică din 6.02.2018 recurenta-reclamantă prin reprezentat arată că faţă de menţiunile din raport nu mai susţine aspectele de nelegalitate din recurs care are ca obiect cererea de suspendare a actelor contestate.

Pe fondul recursului Curtea constată următoarele situaţii de fapt.

În perioada 18.06. - 20.08.2014, la reclamanta Instituţia Avocatul Poporului s-a efectuat misiunea de audit financiar asupra contului anual de execuţie bugetară încheiat la 31.12.2013.

În urma desfăşurării controlului au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate care au fost consemnate în Raportul de control din 20.08.2014.

S-au constatat unele nereguli în modul de calcul al unor drepturi salariale, acestea referindu-se în mod special, la stabilirea drepturilor salariale ale personalului nou încadrat în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2013. Astfel, din Raportul de control reiese că "urmare a concursurilor care au avut loc, au fost încadraţi 10 salariaţi, respectiv cinci experţi, un şofer şi un şef de cabinet, în luna octombrie, un consilier şef birou în luna noiembrie şi un şofer şi un expert în luna decembrie 2013. Pentru stabilirea drepturilor salariale ale personalului nou încadrat pe funcţia de expert, conform legii, trebuia avut în vedere nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare din cadrul instituţiei".

Potrivit celor reţinute în Raportul de control, "componenţa salariului brut al angajaţilor instituţiei având funcţie similară în plată, de expert, ţinând cont de drepturile avute la data de 31.12.2013, a fost următoarea: salariul de încadrare (...), spor de vechime (...) spor de confidenţialitate (...) spor de stabilitate (...) spor pentru condiţii vătămătoare (...)".

S-a reţinut că, la stabilirea drepturilor salariale ale personalului nou încadrat în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2013, nu trebuia inclus sporul de stabilitate şi cel de confidenţialitate.

Reclamanta a formulat obiecţiuni la Raportul de control, acestea fiind respinse de pârâta Curtea de Conturi.

Pentru valorificarea constărilor din cadrul Raportului de control, pârâta Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 9/2014, prin care a stabilit măsuri de remediere a deficienţelor, la pct. I.1 şi II.1 stabilind următoarele măsuri în sarcina ordonatorului de credite:

- Analiza modului de acordare a drepturilor salariate şi stabilirea acestora în conformitate cu prevederile legale, pentru toţi salariaţii angajaţi după anul 2010 şi, în funcţie de rezultatele analizei, calculul diferenţelor salariate acordate nelegal, precum şi luarea tuturor măsurilor de recuperare care se impun;

- Verificarea tuturor drepturilor salariate acordate personalului în ultimii trei ani, identificarea după caz a tuturor erorilor privind acordarea sau reţinerea de sume prin statele de salarii, precum şi corectarea acestora, cu întocmirea documentelor justificative care atestă provenienţa, cauzele erorilor, calculul corect şi aprobarea ordonatorului de credite. Concomitent, se vor lua măsuri pentru creşterea eficienţei sistemului de control intern/managerial în domeniul salarizării personalului, inclusiv prin completarea unor responsabilităţi în cadrul procedurilor operaţionale aferente activităţii de salarizare.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 9 din 18 septembrie 2014, emisă de Curtea de Conturi iar prin încheierea nr. 43 din 22.10.2014, înregistrată la instituţia Avocatul Poporului sub nr. x din 24 octombrie 2014, Comisia de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a respins contestaţia formulată de Avocatul Poporului.

Analizând motivele de recurs în raport de soluţia recurată prin care s-a respins acţiunea în anulare a Deciziei nr. 9/18.09.2014 şi a încheierii nr. 43/22 octombrie 2014 Curtea apreciază pentru următoarele că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea apreciază că prin sentinţa recurată în mod legal s-a apreciat ca fiind corectă interpretarea dată de autoritatea intimată sintagmei în litigiu "salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare".

Conform art. 31 din Legea nr. 330/2009 "Pentru personalul încadrat pe funcţii în perioada de aplicare a etapizării, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare.

Curtea nu va reţine ca fondate susţinerile reclamantei din recurs în sensul că "nivelul de salarizare cuprinde inclusiv sporurile introduse în salariul de bază începând cu data de 1.01.2010 pentru personalul care beneficiază de acestea la 31.12.2009.

Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a constatat că sporurile acordate personalului din cadrul autorităţii reclamante se introduc în salariul de bază numai pentru personalul care beneficia de acestea la 31.12.2009, conform prevederilor art. 5 (1) şi art. 6(1) din O.U.G. nr. 1/2010.

Astfel, trebuie avută în vedere raţiunea în considerarea căreia legiuitorul a instituit norma de la art. 30 din Legea nr. 330/2009 potrivit căreia sporurile de care personalul beneficia la data de 31.12.2009 au fost introduse în salariul de bază şi anume, acela de a păstra drepturile câştigate de această categorie de personal, raţiune care este evident că nu mai subzistă în cazul persoanelor angajate ulterior care nu au fost beneficiare ale sporurilor respective înainte ca acestea să fie abrogate de legiuitor.

Un argument în plus în favoarea acestei interpretări este şi aceea ce ţine de specificul sporurilor respective, acela de sporuri individuale cu caracter strict personal, acestea fiind cuantificate în funcţie vechimea în cadrul instituţiei, în cazul sporului de stabilitate procentul crescând din doi în doi ani cu 3%, maximul acordat fiind de 20%, şi în funcţie de nivelul accesului la informaţiile clasificate, în cazul sporului de confidenţialitate.

Prin urmare, aşa cum în mod corect a arătat intimata, în cadrul instituţiei verificate, salariile de bază ale funcţiilor similare de expert aflate în plată erau diferenţiate în funcţie de salariul de încadrare, vechimea în muncă (pentru sporul de vechime) şi vechimea minimă în instituţie (pentru sporul de stabilitate).

Or, recurenta-reclamantă a stabilit pentru noii angajaţi pe funcţia de expert un nivel de salarizare egal cu cel al unora dintre salariaţii existenţi angajaţi anterior anului 2010, care beneficiau de sporurile de stabilitate şi de confidenţialitate în cuantumuri diferite, în funcţia de salariul de încadrare şi de vechimea în muncă şi în instituţie.

Aceasta demonstrează că interpretarea pe care recurenta-reclamantă a dat-o prevederilor legale în materie de salarizare este eronată, întrucât această manieră de calcul a drepturilor salariale pentru noii angajaţi presupune raportarea la un nivel de salarizare diferit al funcţiilor aflate în plată, în condiţiile în care s-ar accepta că acesta include şi cele două sporuri incluse în salariul de bază pentru salariaţii angajaţi anterior anului 2010.

Din aceste considerente, Curtea apreciază că prin "funcţie similară aflată în plată", în sensul art. 31 din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a înţeles să se refere exclusiv la condiţiile de încadrare aferente funcţiei, precum şi la vechimea şi condiţiile de muncă pentru care drepturile aferente sunt explicit prevăzute în legislaţia salarizării din perioada 2010 - 2013 şi nu la alte drepturi, cum sunt sporurile de confidenţialitate şi de stabilitate.

În aceste condiţii, este corect raţionamentul intimatei Curtea de Conturi, potrivit căruia elementele care definesc noţiunea de "funcţie similară" presupun determinarea certă a condiţiilor concrete pe care le îndeplineşte un angajat nou pentru ocuparea funcţiei, cu obligaţia defalcării salariului de bază pe care îl are o persoană cu funcţie similară în plată, pentru determinarea nivelului de încadrare, în scopul efectuării calculului drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile legale.

Interpretarea dată de recurentă prevederilor art. 31 din Legea nr. 330/2009, ar avea drept efect ultraactivitatea legii de salarizare care a fost abrogată, întrucât, deşi sporurile de stabilitate şi de confidenţialitate nu mai sunt prevăzute de legea de salarizare în vigoare în anul 2010, acestea s-ar acorda în continuare şi noilor anagajaţi, în condiţiile în care salariul acestora s-ar stabili la nivelul salariilor persoanelor angajate anterior anului 2010, cu cele două sporuri incluse. Or, aşa cum s-a reţinut anterior, singura raţiune pentru care, în privinţa acestor persoane, cele două sporuri au fost incluse în salariul de bază a fost aceea a prezervării unor drepturi câştigate şi a nediminuării salariului avut anterior, acest raţionament nefiind valabil în privinţa persoanelor nou angajate.

Curtea nu va reţine ca motiv de nelegalitate existenţa unei discriminări salariale între personalul încadrat până la data 1.01.2010 şi cel încadrat ulterior acestei date, cel din urmă fiind obiectul verificărilor intimatei.

Aceasta deoarece diferenţa de salarizare rezultă din lege, respectiv chiar din succesiunea reglementărilor în domeniul salarizării.

În concluzie, cele două sporuri - sporul de stabilitate şi sporul de confidenţialitate - fac parte din categoria drepturilor salariale care s-au acordat până la data de 31.12.2009 şi care au intrat în sume compensatorii, pentru personalul care a beneficiat de acestea până la această dată, această interpretare fiind confirmată şi de Ministerul Muncii, în punctul de vedere transmis cu adresa nr. x/2014, potrivit căruia:

"Sporul de confidenţialitate s-a acordat până în anul 2010 potrivit art. 15 din O.G. nr. 6/2007, pentru funcţionarii publici şi potrivit art. 13 din O.G. nr. 10/2008, pentru personalul contractual din instituţiile şi autorităţile publice. începând cu data de 1 ianuarie 2010, personalului care a beneficiat de sporul de confidenţialitate în luna decembrie 2009, în temeiul actelor normative menţionate, i s-a acordat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere şi suma aferentă acestui spor,avută în luna decembrie 2009, potrivit art. 6, alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010. Această sumă a fost cuprinsă în salariul de bază, dar nu a fost luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea. începând cu data de 1 ianuarie 2011 se aplică prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ care nu prevede acordarea sporului de confidenţialitate pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din administraţia publică, ale căror drepturi salariale sunt reglementate de Anexa 1.

Sporul de stabilitate, începând cu 1 ianuarie 2010, potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010, nu s-a mai acordat. Conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, personalul care a beneficiat de acest spor până la aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, a primit o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu începând cu 1 ianuarie 2010, în măsura în care şi-a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii."

In concluzie, în mod corect a apreciat intimata prin actele contestate că personalul încadrat după anul 2010 nu mai poate beneficia de sporul de confidenţialitate şi de sporul de stabilitate pentru ca acestea nu mai sunt reglementate de lege şi, în consecinţă, nu mai există temei legal pentru acordarea acestora. De asemenea, personalul încadrat după anul 2010 nu mai poate beneficia nici de suma compensatorie, deoarece aceasta s-a acordat numai persoanelor care primeau sporul de stabilitate şi respectiv sporul de confidenţialitate în luna decembrie 2009, în măsura în care şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii.

Este adevărat că, aşa cum susţine recurenta, această manieră de calcul a drepturilor salariale determină diferenţe între cuantumul salariului persoanelor angajate anterior anului 2010 şi cel al persoanelor angajate ulterior anului 2010 şi abrogării celor două sporuri, însă diferenţa este generată chiar de succesiunea reglementărilor în materia drepturilor salariale, constituind voinţa legiuitorului.

Curtea apreciază că în cauză nu s-ar putea reţine o încălcare a principiilor egalităţii faţă de toţi salariaţi şi al remunerării egale, întrucât drepturile salariale ale personalului angajat anterior anului 2010 au fost stabilite în baza unor acte normative diferite faţă de colegii acestora, angajaţi ulterior, aşa cum se întâmplă în situaţia dată, în cauză fiind pe deplin aplicabil principiului "tempus regit actum". Aşadar, fiecare caz particular trebuie analizat în raport de dispoziţiile legale aplicabile la momentul încadrării în funcţie, legalitatea şi temeinicia stabiliri drepturilor salariale fiind raportate la normele în vigoare la momentul naşterii dreptului.

În ceea ce priveşte pretinsa inegalitate de tratament, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că principiul egalităţii presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice. Or, în cauza de faţă, deşi situaţia personalului angajat anterior anului 2010 este identică din punct de vedere al muncii prestate, vechimii în muncă şi vechimii în funcţie cu colegii angajaţi ulterior, drepturile salariale ale acestora s-au născut sub imperiul unor reglementări normative diferite, astfel încât nu se poate trage concluzia că au fost supuşi unei discriminări, de vreme ce acest drept trebuie privit şi analizat prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile la acel moment.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496(1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Instituţia Avocatul Poporului împotriva sentinţei nr. 583 din 4 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2018.