Statutory deadline for contesting integrity agency incompatibility report; expiration of 15-day limit and loss of right to judicial review.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1073/85/12.03.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 33213/G/II/23.07.2013, prin care a fost declarat incompatibil.

Prin sentinţa civilă nr. 161/CA din data de 9 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a fost declinată competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe la data de 20 februarie 2015, sub acelaşi număr de dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 83din data de 27 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A fost respinsă, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/23.07.2013.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă, anularea Raportului de evaluare nr. x/23.07.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

S-a apreciat că, în mod nelegal, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că la data de 22 august 2013 reclamantul a contestat raportul de evaluare emis de ANI, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, arătând că nu mai există elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, punctul de vedere fiind transmis prin scrisoare recomandată, fără a primi vreun răspuns din partea Agenţiei.

Pe fondul cauzei, s-a considerat de către recurent că nu se află în situaţie de incompatibilitate, întrucât persoana fizică autorizată A. nu a desfăşurat niciodată o activitate economică, fiind radiată încă din data de 22.09.2010.

În fine, s-a susţinut că recurentul-reclamant a respectat prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, în sensul că şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de art. 63 din acest act normativ.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 12 - 14 de către intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică.

În esenţă, s-a susţinut că, în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea, admiţând excepţia tardivităţii, având în vedere că raportul de evaluare a fost primit de către reclamant la data de 08.07.2013, acţiune fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.03.2014.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 83 din 27 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, încheiere prin care Completul de filtru a apreciat că motivele de casare se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei - pârâte, la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/23.07.2013 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care a fost declarat incompatibil.

Prin Raportul de evaluare nr. x/23.07.2013 pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în urma activităţii de evaluare, a reţinut că reclamantul A. se află în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut şi deţine simultan atât funcţia de primar al Comunei Vurpăr, judeţ Sibiu cât şi: funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L. în perioada 18.06.2008 - 04.02.2011, funcţia de administrator al S.C. C. S.R.L. începând cu data de 18.06.2008 până în prezent; calitatea de comerciant persoană fizică autorizată în perioada 18.06.2008- 22.09.2010, membru al consiliului de administraţie al Ocolului Silvic Dealul Sibiului R.A. începând cu data de 25.02.2011 până în prezent, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d şi g) din Legea nr. 161/2003.

În drept, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.

(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile."

Având în vedere că aceste norme de drept procedural conţinute de legea specială nu fac nici o referire la modul de calcul al termenului, Înalta Curte reţine că termenul de contestare se calculează în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materie, potrivit cu care când termenul se socoteşte pe zile nu intră în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul nici ziua când acesta se împlineşte.

Totodată, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că în cazul în care un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că raportul de evaluare contestat de către reclamant a fost comunicat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, reclamantul intrând în posesia acestuia la data de 26 iulie 2013, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul Curte de apel, aspect de altfel necontestat de reclamant.

În raport de prevederile legale sus-enunţate, reclamantul trebuia să conteste raportul de evaluare întocmit în cauză în termen de 15 zile de la primirea acestuia, termen care a început să curgă de la data de 26 iulie 2013 şi s-a împlinit la data de 12 august 2013.

Totodată, Înalta Curte reţine că prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 12 martie 2014, cu depăşirea termenului prevăzut de lege, recurentul-reclamant nefăcând nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. privind repunerea în termen.

În fine, apreciază instanţa că şi contestaţia formulată de reclamant către instituţia pârâtă la data de 22 august 2013, a fost formulată cu nerespectarea termenului aplicabil în cauză, în raport de data de împlinire a termenului, respectiv 12 august 2013.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va aprecia că soluţia de respingere, ca tardivă, a acţiunii reclamantului, cu consecinţa menţinerii actului contestat în cauză, este temeinică şi legală.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 83 din 27 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.