Conflict of Interest: Local Councilor’s Participation in Grazing Lease Resolution for Affiliated Association

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din 02.12.2014 înregistrat cu nr. x/02.12.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 176 din data de 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii acţiunii şi anulării parţiale a raportului de evaluare nr. x din 2 decembrie 2014, aceasta fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a apreciat de către recurent că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, se impunea suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2013 al DNA - Serviciul Teritorial Suceava, în cadrul căruia s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2531 C. pen., faptă care este identică cu cea reţinută în raportul de evaluare întocmit de ANI contestat în prezenta cauză.

S-a mai considerat că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 70, 76 din Legea nr. 161/2003 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată.

Astfel, s-a susţinut că în raport de aceste dispoziţii legale şi de prevederile statutare ale Asociaţiei B., înfiinţată potrivit O.G. nr. 26/2000, ca organizaţie cu scop nepatrimonial, calitatea reclamantului de membru al asociaţiei nu era de natură să îi aducă vreun folos de natură materială sau patrimonială, întrucât veniturile entităţii nu puteau profita şi nu puteau fi repartizate membrilor săi.

S-a arătat, de asemenea, că reclamantul nu a avut calitatea de crescător de animale, astfel că este nereală prezumţia judecătorului fondului că acesta ar fi avut avantaje materiale rezultate din încheierea contractului de închiriere încheiat în Temeiul HCL nr. 11/2010, precum şi faptul că, în calitate de preşedinte al acestei asociaţii, nu a fost remunerat, astfel că s-a reţinut în mod greşit că prin participarea reclamantului la deliberarea şi adoptarea acestei Hotărâri a Consiliului local ar fi încălcat dispoziţiile art. 70, 76 din Legea nr. 161/2003 sau pe cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată.

A fost criticată de către recurentul-reclamant şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. f), art. 77 din Legea nr. 393/2004, întrucât, în opinia sa, având în vedere faptul că, la data adoptării hotărârii nr. 11/2010 Asociaţia B. nu exista ca persoană juridică, acesta nu avea posibilitatea obiectivă de a anticipa că asociaţia ce urma să fie înfiinţată va îndeplini criteriile de departajare prevăzute de Ordinul nr. 541/2009.

În fine, s-a considerat că în mod nelegal i s-a imputat reclamantului că ar fi încălcat prevederile art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 393/2004, în contextul în care din probele administrate în cauză rezultă că acesta şi-a îndeplinit atribuţiile mandatului de consilier local şi de viceprimar şi că s-a abţinut în toate cazurile în care au fost supuse dezbaterii Consiliului local chestiuni în care putea avea un interes personal.

Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică.

În esenţă, s-a susţinut că evidenţa conflictului de interese a fundamentat soluţia instanţei de fond, apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 70, 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 septembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 176 din 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La data de 5 mai 2017, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu de către C., care a fost comunicată părţilor.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie voluntară în interesul Agenţiei Naţionale de Integritate.

La termenul din data de 6 februarie 2018 Înalta Curte, având în vedere modul în care este formulată, a calificat cererea înregistrată la dosar de C. ca fiind o cererea de intervenţie în interes propriu, pe care a respins-o ca inadmisibilă.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei - pârâte, la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din 02.12.2014 înregistrat cu nr. x/02.12.2014.

Prin Raportul de evaluare nr. x/02.12.2014, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că reclamantul, în perioada 17.06.2009 - 13.06.2011, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât, în calitate de consilier local al oraşului Broşteni, a participat la deliberarea şi adoptarea HCL Broşteni nr. 11/21.04.2010 privind organizarea păşunatului în anul 2010 la nivelul oraşului Broşteni, jud. Suceava, în temeiul căreia a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 1989/07.05.2010 între Consiliul Local Broşteni şi Asociaţia B. "B." Broşteni.

În motivarea raportului s-a reţinut că, în perioada evaluată, reclamantul a avut calitatea de consilier local al oraşului Broşteni, iar prin dispoziţia primarului oraşului Broşteni nr. 245/30.06.2009 privind delegarea atribuţiilor de serviciu viceprimarului, reclamantul a avut atribuţii privind buna administrare a păşunilor şi izlazurilor localităţii, precum şi de organizarea păşunatului.

La data de 21.04.2010, reclamantul a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al oraşului Broşteni nr. 11/21.04.2010 privind organizarea păşunatului în anul 2010 la nivelul oraşului Broşteni, jud. Suceava prin care s-au stabilit criteriile de atribuire a contractului de închiriere în sensul că vor fi avuţi în vedere crescătorii de animale sau asociaţiile B. care deţin cel mai mare număr de animale şi care pot asigura încărcătura de UVM/ha conform Ordinului MAPDR/MAI nr. 541/210/2009. Prin aceeaşi hotărâre s-au stabilit şi preţurile de închiriere a păşunilor.

Ulterior emiterii acestei hotărâri, prin cererea înregistrată la Primăria oraşului Broşteni sub nr. x/2010, reclamantul, în calitate de preşedinte al Asociaţiei "B." Broşteni, a solicitat închirierea suprafeţelor de păşune şi izlaz necesare pentru organizarea păşunatului animalelor aparţinând membrilor asociaţiei.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurentul reclamant A. până la soluţionarea dosarului penal înregistrat cu nr. x/2014 la DNA - Serviciul Teritorial Suceava, Înalta Curte reţine că pentru a opera suspendarea facultativă prevăzută de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., trebuie îndeplinită condiţia ca dezlegarea dată în dosarul penal să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Or această condiţie nu este îndeplinită în speţă, intrucât există o distincţie intre conflictul de interese de natură administrativă şi conflictul de interese de natură penală, distincţie ce a reprezentat chiar opţiunea legiuitorului atunci când a reglementat cele două tipuri de răspundere, penală şi administrativă, instituind, de altfel, pentru fiecare dintre acestea, şi un regim sancţionator diferit.

În prezenta speţă, situaţia de fapt este necontestată şi materialul probator administrat, instanţa de contencios administrativ fiind chemată să constate dacă faptele reclamantului se încadrează în dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 cu referire la art. 75 alin. (1) lit. f) din Lega nr. 393/2014.

Pe fondul cauzei, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 70 şi 76 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 alin. (1) lit. f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

In esenţă, criticile formulate de către recurentul - reclamant nu privesc greşita aplicare de către curtea de apel a normelor de drept material, fiind practic reiterate susţinerile dezvoltate în motivarea acţiunii în faţa primei instanţe, pe care instanţa de recurs la va analiza din perspectiva art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei prevede că "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Pentru a evita ivirea unui conflict de interese în privinţa consilierilor locali, prin art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 li s-a interzis acestora de a "lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali explică înţelesul noţiunii de "interes personal", iar potrivit art. 75 lit. f) din această lege "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (…) f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.".

Totodată, conform art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 393/2004 în situaţiile în care consilierii locali au un interes personal în problema supusă dezbaterii "sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Or, în raport de aceste prevederi, Înalta Curte, însuşindu-şi pe deplin argumentele primei instanţe, reţine că recurentul - reclamant nu a formulat cerere de abţinere de la adoptarea hotărârii nr. 11/2010, încălcând-şi obligaţia de imparţialitate şi obiectivitate.

Prima apărare susţinută şi în faţa instanţei de fond o constituie lipsa interesului patrimonial, în măsura în care asociaţia înfiinţată este o asociaţie cu scop nepatrimonial, având ca obiect de activitate ajutarea B., precum şi faţă de împrejurarea că nu a fost remunerat pentru exercitarea funcţiei de conducere.

Din această perspectivă raportat la dispoziţiile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, instanţa de recurs constată că cerinţa textului de lege este întrunită prin faptul că recurentul - reclamant, el însuşi crescător de animale, în calitate de preşedinte al unei asociaţii de crescători de animale, a încheiat un contract de închiriere a unei suprafeţe de 1.771,1 ha, în baza unei hotărâri de consiliu local, la adoptarea căreia a participat, prin care s-a organizat- păşunatul la nivelul Oraşului Broşteni.

De asemenea, nu trebuie neglijat nici aspectul privind subvenţiile acordate de APIA, în baza contractului de închiriere, împrejurare ce rezultă din litigul care face obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul acestei instanţe.

Apreciază, Înalta Curte, că recurentul nu doar că avea posibilitatea să anticipeze, dar, in calitate de consilier local şi în raport de atribuţiile primite privind buna administrare a păşunilor şi izlazurilor localităţii, precum şi de organizarea păşunatului, avea obligaţia să verifice documentaţia aflată la baza hotărârii de consiliu local, neputând invoca eroarea, care in această calitate trebuia să fie nu numai comună, ci şi una irezistibilă, greu de descoperit şi de evitat.

De altfel, această prezumţie simplă, judecătorească, este întărită şi de împrejurarea că, între data adoptării hotărârii de consiliu local, respectiv 21 aprilie 2010 şi data formulării, personal, a cererii de închiriere, respectiv 4 mai 2010, s-a scurs un termen foarte scurt.

Nici considerentul că asociaţia nu avea personalitate juridică la momentul adoptării hotărârii de consiliu local, nu rezistă unei analize logico-juridice, instanţa constatând că cererea de dobândire a personalităţii juridice era înregistrată, iar încheierea s-a pronunţat la două zile de la data hotărârii prin care s-au stabilit condiţiile în care suprafeţele de păşune urmau să fie închiriate asociaţiilor de crescători de animale.

Totodată, comportamentul invocat de către recurentul reclamant privind alte situaţii în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile mandatului de consilier local şi de viceprimar, în sensul că s-a abţinut în toate cazurile în care au fost supuse dezbaterii Consiliului local chestiuni în care putea avea un interes personal, nu prezintă nicio relevanţă în stabilirea conflictului de interese dedus judecăţii.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurentul reclamant A..

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 176 din 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.