Nullity of cassation appeal for lack of grounds of illegality in challenge to European program financial correction note

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 12/12.06.2015, respectiv a punctului nr. 2 din aceasta, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, dată în soluţionarea contestaţiei formulate de Judeţul Timiş împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2015 şi anularea titlului de creanţă subsecvent Deciziei nr. 12/12.06.2015, constând în Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 1386-P/19.06.2015 a Direcţiei Generale Programe Europene, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, emisă cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 387 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia pentru Dezvoltării Capacităţii Administrative, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, care a invocat dispoziţiile art. 483 şi următoarele din Noul C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Arată intimatul că, deşi recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a reluat motivele prezentate în faţa primei instanţe, fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinţei atacate.

Prin Raportul întocmit la data de 31 august 2017 în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă a apreciat că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., deoarece cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a propus soluţia de admitere a excepţiei nulităţii şi de anulare a recursului.

Recurentul a depus la dosar punct de vedere faţă de raportul întocmit în cauză, indicând ca temei legal art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului invocată de intimat este întemeiată, astfel că va anula recursul formulat, pentru considerentele în continuare arătate.

În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

În cauză, recurentul-reclamant nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., iar din dezvoltarea argumentelor cuprinse în răspunsul la întâmpinare nu se desprind critici ce ar putea fi considerate motive de ordine publică, sau care ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, va admite această excepţie şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimat prin întâmpinare. Anulează recursul declarat de reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 387 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.