Architect's copyright challenge fails; appeal annulled as unstamped for unpaid court fee.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28.04.2014, petentul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului Arhitecţilor din România, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de acesta împotriva Hotărârii nr. 06 din 16 aprilie 2013 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei Bucureşti, prin care s-a respins sesizarea formulată de petent împotriva doamnei arhitect B. având ca obiect o posibilă încălcare a dreptului de autor în ceea ce priveşte realizarea unui proiect de arhitectură.

Prin Decizia nr. 3241 din 12 septembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a trimis contestaţia, formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului Arhitecţilor din România - Comisia Naţională de Disciplină, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 29 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs nemotivat reclamantul A., precizând că va depune printr-o cerere separată motivele de recurs, după comunicarea hotărârii de fond.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-pârâtă B. şi intimatul-pârât Ordinul Arhitecţilor din România au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare.

În cauză, la data de 09.11.2015, recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de 10 zile pentru depunerea actelor şi plata taxelor de timbru . Recurentul-reclamant nu a depus la dosar taxa de timbru datorată.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă a reţinut că:

- cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., însă nu îndeplineşte cerinţele impuse de lit. d) a articolului menţionat (dezvoltarea motivelor de nelegalitate);

- în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada timbrării recursului;

- în raport cu dispoziţiile art. 487 din C. proc. civ., se constată că recursul este declarat mai înainte de comunicarea hotărârii recurate. Sentinţa de fond a fost comunicată recurentului la 09.10.2015, iar recurentul nu a depus motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004;

- în raport cu dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., recurentul-reclamant nu şi-a întemeiat recursul în drept.

Completul de filtru a apreciat a fi întemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, recurentul nemotivându-şi recursul.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a propus soluţia de anulare a recursului.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte toate cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularităţii căii de atac exercitate.

Înalta Curte constată că, deşi a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, conform dovezilor anexate la filele 5 şi 11 ale dosarului şi deşi a solicitat acordarea unui termen de 10 zile pentru plata taxelor de timbru (dovadă fiind cererea aflată la dosar), recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., menţiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1919 din 29 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.