Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid grounds under Art. 488 Civil Procedure Code in administrative joinder of Ombudsman action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Oradea, reclamantul A. a formulat acţiune în contencios administrativ, în calitate de persoană vătămată, în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituţională, solicitând chemarea în garanţie a Avocatului Poporului, în apărarea dreptului vătămat şi a interesului legitim lezat prin nerespectarea dreptului garantat de Constituţie cu privire la petiţii; lezarea interesului legitim privat garantat de art. 51 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, cu aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituţie; lezarea interesului legitim privat rezultat din aplicarea necondiţionată a prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 31 alin. (2) din Constituţia României.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2017 al Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au dispus următoarele:

- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992;

- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Avocatului Poporului.

Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat cereri de recurs, după cum urmează:

- cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurs respins ca nefondat prin Decizia nr. 3927 din 08.12.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie, recurs care face obiectul dosarului de faţă, nr. x/2017

În motivarea recursului declarat cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie se arată, în esenţă, că motivele de casare sunt următoarele:

- art. 488 alin. (1) pct. 5, având în vedere că instanţa a încălcat regulile de procedură impuse de principiile fundamentale ale procesului, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece nu şi-a întemeiat hotărârea pe motive supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, obligaţie rezultată din prevederile art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

- art. 488 alin. (1) pct. 6, având în vedere că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece prevederile art. 64 C. proc. civ. fac trimitere la cererea de intervenţie care, în definiţia prevederilor art. 61 alin. (1) presupune o voinţă liberă a unei terţe părţi, care are interes în a interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, ceea ce nu este aplicabil cererii de chemare în garanţie, care are un caracter de constrângere a unei terţe părţi care nu are interesul de a participa la proces; or, Avocatul Poporului nu a depus cerere de intervenţie.

- art. 488 alin. (1) pct. 8, având în vedere că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prin nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece prevederile art. 161 din Legea nr. 544/2004 conţine permisibilitatea introducerii în cauză şi a altor subiecte de drept.

Recurentul a solicitat să se admită nelegalitatea încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2017 privind soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie a Avocatului Poporului şi să se constate că dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 544/2004, care guvernează materia de drept administrativ şi prezentul litigiu, permit introducerea în cauză şi a altor subiecte de drept.

La data de 02 februarie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar un înscris, prin care a invocat excepţia de nulitate necondiţionată privind lipsa reprezentării procesuale a pârâtului, prevăzută de art. 84 alin. (1)-(2) C. proc. civ., care are ca efect, în opinia sa, nulitatea actelor depuse de pârât în recurs.

Arată recurentul că respingerea acestei excepţii l-ar obliga la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. în forma şi interpretarea limitativă instituită de C. proc. civ., raportate la prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţia României, precum şi la prevederile coroborate ale art. 11, art. 20 şi ale art. 148 din Constituţia României, care obligă la aplicarea prevederilor art. 13 din CEDO şi art. 47 teza a I-a din CDFUE.

Prin acelaşi înscris, recurentul indică motivele de casare ca fiind cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

I. Analizând cu prioritate excepţia invocată prin înscrisul depus la dosar, în raport de actele şi lucrările dosarului, de susţinerile recurentului-reclamant şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată şi o va respinge în consecinţă, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 84 C. proc. civ., invocate de recurent în susţinerea acestei excepţii:

"(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

(2) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii."

Potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ.:

"(3) Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei."

Prin Decizia nr. 9/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr. x/2016, invocată de recurent în susţinerea acestei excepţii, s-a statuat faptul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Analizând conţinutul înscrisului depus la dosar cu referire la excepţia invocată de recurent, Înalta Curte constată că din modul ambiguu de redactare a argumentelor expuse în susţinerea excepţiei invocate nu rezultă motive care să conducă la admiterea acestei excepţii, astfel încât curtea o va respinge în consecinţă.

II. Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În cauză, deşi recurentul-reclamant a indicat prin recursul formulat faptul că motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Astfel, se constată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprind critici ce ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat şi nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate.

Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia invocată de recurentul-reclamant A.

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.