Intervener’s appeal dismissed; principal intervention in cassation inadmissible without all-party consent.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Brăila, anularea Deciziei nr. 710/20.07.2016 şi a Deciziei nr. 18357/13.09.2016, emise de pârâtă şi obligarea pârâtei să emită decizia de punere în drepturi a reclamantei ca titular al Legii nr. 118/1990, art. 1 alin. (1) lit. e), începând cu 1.06.2016.

Prin sentinţa nr. 136/2017 a Tribunalului Galaţi a fost admisă cererea de chemare în judecată, au fost anulate cele două decizii emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Brăila, s-a constatat că reclamanta este beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 lit. e), corob. cu art. 4. alin. (1) din Decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada 15.08.1952-18.04.1960, a fost obligată pârâta să emită decizia de punere în drepturi ca titular al Legii nr. 118/1990 art. 1 alin. (1) lit. e) în ceea ce priveşte indemnizaţia lunară prevăzută de art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, începând cu 19.05.2016.

Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, criticând-o ca fiind nelegală conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 30.05.2017, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a solicitat suspendarea judecării recursului conform art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca urmare a sesizării formulate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2016, având-o ca reclamantă pe B., iar instanţa a admis cererea.

La data de 28.06.2017, numitul C. a depus la dosar cerere de intervenţie principală, arătând în esenţă că se impune stabilirea unei anumite sume sub forma unei rente viagere în favoarea sa, din suma pe care o va stabili instanţa, având în vedere anumite împrejurări relevate în conţinutul cererii.

Intimata-reclamantă D. a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenţie principală, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 62 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 63/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

"Dacă dispoziţiile art. 1 şi 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, combinate cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pot fi interpretate în sensul că existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiile prevăzute de acest act normativ a unui membru al familiei reclamantului, face obligatorie recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită şi a reclamantului, fără a mai fi necesară coroborarea acestei hotărâri, sau a prezumţiei pe care o generează, cu alte probe."

În aceste condiţii, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din 21.11.2017, dată la care numitul C. a depus concluzii cu privire la cererea de intervenţie formulată.

Prin Decizia nr. 3188/2017 din 21.11.2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de C., a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, împotriva sentinţei civile nr. 136/Fca/26.01.2017, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2016.

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală formulată de C., acesta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esenţă, că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 66 alin. (2) C. proc. civ., deoarece putea disjunge şi judeca pe cale separată cererea de intervenţie principală, sau, conform art. 62 C. proc. civ., putea să trimită în copie dosarul la prima instanţă sau să ceară acordul expres al intimatei A. pentru a se judeca cererea de intervenţie în calea de atac.

În opinia recurentului, neprocedând în acest mod, instanţa de recurs şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Examinând cauza şi decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din Noul C. proc. civ.

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ("când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti").

Referitor la acest motiv de casare, recurentul a arătat că instanţa de recurs, prin faptul că nu a trimis dosarul la instanţa de fond pentru judecarea cererii de intervenţie, respectiv prin faptul că nu a trimis cererea de intervenţie intimatei pentru a obţine acordul expres al acesteia, şi-a încălcat atribuţiile puterii judecătoreşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu a prezentat argumente concrete referitoare la acest motiv de recurs.

Acest motiv de casare are în vedere situaţiile în care, prin hotărârea recurată, instanţa a depăşit atribuţiile autorităţii judecătoreşti şi a intrat în cele ale autorităţilor legislative sau executive.

Ar putea fi incident acest motiv de casare atunci când instanţa a săvârşit un act pe care numai un organ al puterii legislative sau al celei executive îl poate face.

Chiar dacă soluţia instanţei este criticabilă, nu poate fi invocat acest motiv de casare atunci când sentinţa dată nu a împietat asupra atribuţiilor legislative sau executive, ci are alte vicii, pentru că atunci sunt incidente celelalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că acest motiv de casare este nefondat.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul a invocat o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de intervenţie, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că decizia recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat această cerere, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentului vizând în fapt pretinsa încălcare sau greşita aplicare de către instanţă a normelor de drept material, astfel cum au fost expuse, nu sunt întemeiate.

Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut Curtea de Apel, prin decizia recurată, că în ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală formulată de numitul C., în speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 62 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. (3) Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel".

Având în vedere faza procesuală în care a fost formulată şi lipsa acordului expres al celorlalte părţi, în mod corect Curtea de Apel a respins cererea de intervenţie principală ca inadmisibilă.

De asemenea, din analiza textelor legale anterior menţionate rezultă faptul că nu există un temei legal pentru judecarea pe cale separată a cererii de intervenţie, că o astfel de cerere de intervenţie principală nu este admisibilă în recurs, astfel că nu există temeiurile de drept pentru soluţiile propuse de recurent, decât în cazul în care o astfel de cerere ar fi fost admisibilă.

Având în vedere faptul că domnul C. a formulat cerere de intervenţie principală în recurs, şi nu în faţa primei instanţe şi, ţinând cont de lipsa acordului expres al părţilor din proces, instanţa de recurs în mod corect a respins cererea de intervenţie principală a domnului C. ca inadmisibilă.

Înalta Curte, analizând motivele de recurs ce fac referire la dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 8 din C. proc. civ., a constatat că nu pot fi primite aceste critici ale recurentului, întrucât instanţa nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenient ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de intervenientul C. împotriva deciziei civile nr. 3188/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.