Tax Appeal Dismissed as Moot; Tax Authority's Compliance with Obligation Renders Appeal Lacking Interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC):

- obligarea DGAMC să soluţioneze cererea de acordare a dobânzilor înregistrată sub nr. x din data de 19.02.2014, în sensul emiterii şi comunicării Deciziei privind soluţionarea Cererii de acordare a dobânzilor nr. x/19.12.2014;

- aplicarea faţă de conducătorul autorităţii publice responsabile cu soluţionarea cererii de acordare a dobânzilor a unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care nu dispune emiterea şi comunicarea către reclamantă a Deciziei de Soluţionare a Cererii de acordare a dobânzilor în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus emiterea Deciziei de Soluţionare a Cererii de acordare a dobânzilor, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2108 din 02.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-au dispus următoarele:

- s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă;

- s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, având ca obiect "obligaţie de a face"

- a fost obligată pârâta să soluţioneze cererea reclamantei de acordare a dobânzilor, înregistrată sub nr. x/2014 şi să-i comunice acesteia soluţia asupra cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei, sub sancţiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului pârâtei;

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, considerând-o nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând actele dosarului în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în judecarea recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, prin sentinţa recurată s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta să soluţioneze cererea reclamantei de acordare a dobânzilor, înregistrată sub nr. x/2014 şi să-i comunice acesteia soluţia asupra cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţate, sub sancţiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului pârâtei.

Or, aşa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză şi din Adresa nr. x/2015, anexată acesteia, la data de 04.09.2015 Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a soluţionat cererea de acordare a dobânzilor formulată de către reclamantă şi înregistrată sub nr. 1354947 din 19.12.2014, reţinând că aceasta este neîntemeiată.

Având în vedere faptul că Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a soluţionat cererea de acordare a dobânzilor formulată de către societatea reclamantă, executându-şi astfel obligaţia stabilită în sarcina sa prin sentinţa recurată, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în prezentul dosar cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect şi, în consecinţă, recursul formulat apare ca lipsit de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Mai mult, conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Aşadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.

Prin impunerea condiţiei interesului legitim se urmăreşte nu numai evitarea declanşării unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar şi protejarea pârâţilor de litigii pur vexatorii.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de casare a sentinţei atacate şi de respingere a acţiunii reclamantei, de vreme ce a executat obligaţia care a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 2108 din 2 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.