Challenge to EU-funded project non-conformity note; loss of legal interest due to administrative withdrawal of the challenged act.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2015, la data de 27 februarie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, a formulat contestaţie împotriva Notei de Neconformitate AMPOR nr. x/29.10.2014 (transmisă ca anexă la informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, având nr. x/27.11.2014), înregistrată la sediul UAT- Municipiul Rădăuţi sub nr. x/2014, referitoare la contractul de finanţare nr. x/22.03.2011, proiect cod SMIS 18843, cu denumirea "Tezaure etnoistorice bucovinene - proiect pentru promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitara din municipiul Rădăuţi", emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP.

Prin sentinţa civilă nr. 1560 din 3 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă acţiunea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuţi, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuţi, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea acesteia spre rejudecare unei alte instanţe de acelaşi grad, deoarece prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat excepţia lipsei de obiect a recursului, recalificată ulterior de către instanţă ca fiind excepţia lipsei de interes.

Analizând actele dosarului în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu justifică un interes legal în judecarea recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuţi a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o acţiune având ca obiect anularea Notei de Neconformitate AMPOR nr. x/29.10.2014 (transmisă ca anexă la informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, având nr. x/27.11.2014), înregistrată la sediul UAT- Municipiul Rădăuţi sub nr. x/2014.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, soluţie împotriva căreia reclamanta a exercitat calea de atac a recursului, care face obiectul prezentului dosar.

Prin întâmpinarea formulată de intimat, acesta a invocat excepţia lipsei de obiect a recursului, motivată de faptul că actul a cărui anulare se cere a fost anulat pe cale administrativă în cursul judecăţii.

În acest sens, pârâtul a susţinut că, în cauză, contestaţia administrativă a reclamantei a fost soluţionată prin Decizia MDRAP nr. 5/9.04.2015, decizie ce a fost emisă ulterior datei introducerii acţiunii de către reclamantă, acţiune înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27.02.2015.

De altfel, această decizie a fost depusă la dosar de către recurentă şi din analiza acesteia rezultă că autoritatea emitentă a decis admiterea contestaţiei administrative şi refacerea Notei de neconformitate nr. x/29.10.2014 care face obiectul prezentului dosar.

Drept urmare, a fost emisă Nota de neconformitate nr. x/02.07.2015 (ulterior datei pronunţării sentinţei recurate), act administrativ ce produce efecte şi prin care a fost anulată Nota de neconformitate nr. x/29.10.2014.

Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în prezentul dosar cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect şi, în consecinţă, recursul formulat apare ca lipsit de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Mai mult, conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Aşadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.

Prin impunerea condiţiei interesului legitim se urmăreşte nu numai evitarea declanşării unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar şi protejarea pârâţilor de litigii pur vexatorii.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de casare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei la instanţa de fond în vederea judecării litigiului.

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi împotriva sentinţei civile nr. 1560 din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.