Time-barred revision petition: one-month deadline for contradictory judgments under Art. 511(1)(8) of the Civil Procedure Code

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. şi pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) să se aplice pârâtului B. - Preşedinte al CNCI o amendă în cuantum de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 16.05.2013 şi până la executarea efectivă a sentinţei civile nr. 4407/24.06.2011, pentru refuzul de a pune în executare sentinţa civilă nr. 4407/24.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1481/20.03.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata unor despăgubiri de întârziere către reclamant, despăgubiri calculate în conformitate cu dobânda medie pe piaţa bancară, de 6% pe an aplicată la suma de 88.411.322 RON, începând cu data de 16.05.2013 şi până la data executării efective a sentinţei civile nr. 4407/24.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2009.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1934 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, astfel cum a fost restrânsă, şi a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să plătească reclamantului suma de 3.461.364 RON, cu titlu de penalităţi pentru executarea cu întârziere a sentinţei civile nr. 4407/24.06.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, prima instanţă a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecata capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul B. - Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi a dispus obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la 6000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs a cărei revizuire se solicită

Prin decizia nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-a admis recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 1934 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a casat sentinţa atacată şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

5. Hotărârea în raport de care se solicită revizuirea

Prin sentinţa nr. 10552 din data de 08.10.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului II Bucureşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2013 s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de către contestatoarea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în contradictoriu cu intimatul A.; s-a dispus anularea încheierii din data de 28.10.2013 emisă de către BEJA "C., D. şi E. în dosarul de executare nr. x/2013 şi întoarcerea executării silite în măsura încasării cheltuielilor de executare.

De asemenea, s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect şi s-a respins cererea intimatului privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

6. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014 a formulat cerere de revizuire reclamantul A., solicitând revizuirea acesteia în raport de sentinţa nr. 10552 din 08.10.2014 a Judecătoriei Sectorului II Bucureşti, secţia civilă, dată în dosarul nr. x/2013.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Cu privire la cererea de revizuire

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a cererii de revizuire deduse judecăţii în prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire fiind tardiv formulată, raportat la considerentele ce urmează:

Revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În cauză, Înalta Curte constată că hotărârile invocate de către revizuent ca fiind potrivnice sunt decizia nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 şi sentinţa nr. 10552 din 08.10.2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului II Bucureşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2013.

Prima hotărâre a fost pronunţată în calea de atac a recursului, având caracter definitiv de la data pronunţării, iar cea de-a doua hotărâre a rămas definitivă prin neapelare şi nerecurare.

Astfel fiind, data rămânerii definitive a ultimei hotărâri este 15.03.2017, respectiv data la care a fost pronunţată decizia civilă nr. 1005 în dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar termenul în care se putea solicita revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., a început să curgă de la data pronunţării acesteia, în speţă 15 martie 2017.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuentul A., se constată că aceasta a fost înaintată prin poştă la data de 15.11.2017, conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă de la dosar, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În raport de aceste aspecte, se constată că cererea de revizuire de faţă a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuent, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate şi în temeiul dispoziţiilor art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1005 din 15 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2018.