Anulment of tax security measures based on erroneous application of abrogated procedural code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, solicitând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 293 din 07 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., societate aflată în procedura generală de insolvenţă, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., societate aflată în procedura generală de insolvenţă, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Inspecţia Fiscală.

În motivarea recursului, s-a arătat că, în perioada 01.06.2016 - 25.07.2016, societatea recurentă a fost supusă unei inspecţii fiscale, efectuată de către reprezentanţii AJFP Prahova - Inspecţia fiscală, în urma căreia a fost încheiat Raportul de inspecţie fiscală nr. x/02.08.2016, prin care au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 5.000.301 RON, iar la data de 03.08.2016, i-a fost comunicată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016, prin care organul fiscal a dispus instituirea măsurilor asigurătorii pentru obligaţii fiscale suplimentare în suma totală de 4.640.031 RON, în condiţiile în care prin Decizia nr. 2172/12.05.2016 au mai fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma de 311.931 RON.

În esenţă, recurenta-reclamantă critică modalitatea de instituire în sarcina sa a acestor obligaţii fiscale, apreciind că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, în condiţiile în care prima instanţă a făcut o apreciere greşită în cauza dedusă judecăţii, prin prisma unor dispoziţii legale abrogate.

Astfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 a fost emisă în temeiul art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aspecte în raport de care, prima instanţă a reţinut în mod greşit că dispoziţiile legale aplicabile cauzei sunt cele cuprinse în art. 129 din O.G. nr. 92/2003. Ca atare, prima instanţă nu a analizat motivele contestaţiei sale prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, ci prin prisma unor dispoziţii legale abrogate.

De asemenea, consideră că hotărârea se bazează pe o apreciere greşită a situaţiei de fapt deduse judecăţii şi a probelor administrate în cauză, având în vedere că A.J.F.P. Prahova nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor asigurătorii, în condiţiile în care temeinicia luării măsurilor asigurătorii trebuia raportată la o anumită atitudine de rea-credinţă a debitorului.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefundat, şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă arată că, în mod corect, instanţa de fond, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a reţinut că organul fiscal a motivat decizia contestată, aceasta cuprinzând suficiente elemente justificative concrete din care reiese existenta pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului societăţii, cu consecinţa periclitării sau îngreunării colectării creanţelor, în timp ce recurenta-reclamantă nu a probat susţinerile sale.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune, prin care a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în perioada 01.06.2016 - 25.07.2016, finalizată prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/02.08.2016, prin care au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 5.000.301 RON.

La emiterea deciziei atacate prin prezenta acţiune, organul fiscal a ţinut cont şi de emiterea anterioară a Deciziei nr. 2172/12.05.2016, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma de 311.931 RON, în baza aceluiaşi raport de inspecţie fiscală.

Înalta Curte constată că atât controlul fiscal, cât şi actele emise în urma acestuia, respectiv Raportul de inspecţie fiscală nr. x/02.08.2016, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016 emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, dar şi Decizia nr. 2172/12.05.2016 de instituire a măsurilor asigurătorii, au fost emise sub imperiul Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Cu toate acestea, examinând sentinţa recurată din perspectiva normelor de drept avute în vedere de către prima instanţă şi în raport de care s-a efectuat controlul judecătoresc, Înalta Curte constată că analiza primei instanţe s-a întemeiat pe normele prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală anterior.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", iar în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia necesitarea unei analize efective a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport de normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

În speţă, fiind nesocotite şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are îndatorirea de a asigura aplicarea corectă a regulilor de drept, precum şi a normelor de drept material şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou litigiul prin raportare la prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, act normativ în baza căruia a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 3453/03.08.2016, a cărei anulare se solicită prin prezentul demers judiciar, dar şi raportul de inspecţie fiscală, pentru a efectua cercetarea judecătorească într-un cadru procesual corect, urmând a se avea în vedere normele procedurale aplicabile cauzei, ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamant prin acţiune şi de pârâtă prin întâmpinare, a căror examinare a devenit astfel, inutilă, prin raportare la soluţia dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, împotriva sentinţei nr. 293 din 07 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, împotriva sentinţei nr. 293 din 07 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2018.