Inadmissibility of appeal against a final appellate decision in administrative litigation challenging disability classification

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1401 din 28.01.2014, iar la termenul din data de 07.10.2014 a precizat că înţelege să conteste şi decizia nr. 3619 din 09.04.2014.

Prin sentinţa nr. 2340/CA/02.12.2014, Tribunalul Iaşi a respins excepţia inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a prematurităţii, invocate de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Iaşi şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a dispus anularea deciziei nr. 3619 din 17.02.2014 şi a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1401 din 28.01.2014.

2. Hotărârea curţii de apel

Prin decizia nr. 1010 din data de 29 septembrie 2015 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de recurenţii Consiliul Judeţean Iaşi - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Iaşi şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva sentinţei nr. 2340/CA/2014 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi a obligat recurenţii în solidar la plata către intimata A. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulată de intimată

Împotriva deciziei a declarat recurs Consiliul Judeţean Iaşi - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului s-a invocat încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale a fost invocată prin prisma dispoziţiilor art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, iar instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 134 din H.G. nr. 430/2008.

Recurentul a criticat decizia curţii de apel şi prin prisma nerespectării dreptului la apărăre, instituţia nefiind legal citată, astfel încât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata A. a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, calea de atac fiind promovată împotriva unei decizii definitive pronunţate de o instanţă de recurs.

4. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidenţa dispoziţiilor alin. (5) al aceluiaşi articol, magistratul-asistent apreciind ca fundamentată soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata A.

Raportul a fost analizat în completul filtru, a fost comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părţile nu au formulat punct de vedere referitor la concluziile acestuia.

5. Considerentele şi soluţia completului de filtru cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului

În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Iaşi nr. 1010 din data de 29 septembrie 2015, prin care au fost respinse cele două recursuri promovate în dosarul nr. x/2014, dispozitivul acestei decizii conţinând şi menţiunea că hotărârea este definitivă.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia curţii de apel nu poate face obiectul unui alt recurs, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Iaşi - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva deciziei nr. 1010 din data de 29 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.