Inadmissibility of appeal against final judgment on revision of administrative reserve order

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al Judeţului Constanţa, suspendarea ordinului Inspectorului Şef nr. x din 28.01.2014, prin care a fost trecut în rezervă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea ordinului.

Prin sentinţa civilă nr. 2767/CA/28.11.2014 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant A., iar hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamant - decizia civilă nr. 508 din 27 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul x/2014

2. Hotărârea curţii de apel

Prin decizia nr. 1005 din data de 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul pentru Situatii de Urgenţă Dobrogea al Judeţului Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 508/27 aprilie 2015.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulată de intimat

Împotriva deciziei a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi, invocând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., a solicitat rejudecarea cauzei.

De asemenea, reluând expunerea situaţiei de fapt şi a motivelor de nelegalitate a ordinului contestat, recurentul a arătat că sentinţa instanţei de fond a fost menţinută în mod nelegal în căile de atac exercitate şi "a fost pronunţată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 327 pct. 2 noul C. pen.".

Intimatul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al Judeţului Constanţa a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât hotărârea recurată, fiind dată în recurs, nu mai poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac.

4. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidenţa dispoziţiilor alin. (5) al aceluiaşi articol, magistratul-asistent apreciind ca fundamentată soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al Judeţului Constanţa.

Raportul a fost analizat în completul filtru, a fost comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul A. a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului, apreciind că recursul promovat este admisibil şi a reiterat susţineri din calea de atac promovată.

5. Considerentele şi soluţia completului de filtru cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului

În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 1005/12.10.2015, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 508/27 aprilie 2015, dispozitivul ambelor decizii conţinând şi menţiunea "definitivă".

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, pe cele ale art. 513 alin. (5) şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că soluţia dată cererii de revizuire a unei decizii definitive, pronunţate de o instanţă de recurs, nu este supusă recursului, având, la fel ca şi hotărârea ce se solicită a fi revizuită, caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1005 din data de 12 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.