Incompatibility finding upheld; appeal to annul Integrity Agency report rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.05.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) anularea raportului de evaluare cu nr. x/12.05.2014 emis de pârâtă, invocând împrejurarea că nu a deţinut niciodată calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L. (această funcţie fiind deţinută conform Actului Constitutiv de o altă persoană, respectiv de numita C.), dar şi faptul că a renunţat la calitatea de administrator al S.C. D. S.R.L. anterior sesizării A.N.I.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 71 din data de 9 iulie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/12.05.2014 emis de pârâtă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac şi admiterea acţiunii, în sensul constatării nulităţii absolute a raportului de evaluare nr. x/12.05.2014 conform art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, iar în subsidiar anularea aceluiaşi raport.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a răspuns la motivul de nelegalitate referitor la încălcarea dreptului său la apărare, dând prioritate aspectelor formale în detrimentul celor de esenţă, ceea ce a determinat o vătămare a recurentului-reclamant, pentru înlăturarea căreia se impune anularea raportului de evaluare.

În ceea ce priveşte nelegalitatea raportului de evaluare a arătat că extinderea interpretării legii şi aplicarea ei la persoane care ocupă funcţia de demnitate publică fără o indicare exactă şi încadrare într-o normă legală constituie un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, recurenta-reclamantă a învederat că a renunţat expres la calitatea de administrator la S.C. D. S.R.L., renunţarea producând efecte între părţile semnatare, neavând importanţă, în sensul dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 data înscrierii menţiunii în Registrul Comerţului.

În opinia recurentului, sunt eronate şi reţinerile legate de S.C. B. S.R.L., în cadrul căreia recurentul nu a avut nicio calitate, precum şi cele relative la interpretarea individuală, documentele depuse relevând o altă situaţie de fapt.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că informarea recurentului cu privire la declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor s-a realizat la data de 15.10.2013 prin scrisoare recomandată semnată de destinatar la data de 18.10.2013.

Ulterior, la data de 13.01.2014, constatând că rezultă elemente în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităţilor, recurentul a fost informat şi cu privire la faptul că poate prezenta un punct de vedere scris, fiind respectat dreptul la apărare al recurentului.

Pe fondul cauzei, au fost reiterate coordonatele esenţiale ale sentinţei, subliniindu-se faptul că, din informaţiile furnizate de Registrul Comerţului rezultă că, în momentul alegerii în funcţia de viceprimar recurentul deţinea funcţia de administrator al S.C. D. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., precum şi calitatea de comerciant persoană fizică, titular al "A." Întreprindere Individuală, fiind incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/12.05.2014 prin care Agenţia Naţională de Integritate a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003, fiind reţinută starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant întrucât simultan cu calitatea de viceprimar al Primăriei Bran, judeţul Braşov, a deţinut:

- calitatea de administrator în cadrul S.C. D. în perioada 17.03.2011-27.11.2013;

- calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L. în perioada 27.06.2012-12.11.2013;

- calitatea de comerciant persoană fizică, titular al "A." Întreprindere Individuală, în perioada 27.06.2012-27.11.2013.

În esenţă, prin contestaţia judiciară au fost invocate două motive principale de nelegalitate a raportului de evaluare: unul de natură procedurală, susţinându-se că informarea sa în procedura administrativă a fost incompletă, fiind încălcat dreptul său la apărare şi unul de fond, potrivit căreia a renunţat în termen legal la calitatea de administrator al S.C. D. S.R.L., iar reţinerile vizând calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. şi comerciant persoană fizică sunt eronate, documentele depuse demonstrând o altă stare de fapt.

Criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reflectă nemulţumirea recurentului faţă de modul în care instanţa de fond a răspuns la motivele de nelegalitate invocate.

În ceea ce priveşte nerespectarea dreptului la apărare, Înalta Curte reţine că autoritatea publică intimată a asigurat recurentului accesul la toate informaţiile relevante pe care le-a avut în vedere cu ocazia luării deciziei şi, totodată, a asigurat acestuia o perioadă de timp suficientă în vederea pregătirii unei apărări de calitate.

Astfel, recurentul a fost informat cu privire la declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor prin adresa nr. x, informare căreia recurentul i-a transmis un punct de vedere datat 08.11.2013.

Întrucât din activitatea de evaluare au rezultat elemente în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităţilor, prin adresa nr. x recurentul a fost informat cu privire la declanşarea procedurii, iar prin punctul de vedere transmis şi înregistrat sub nr. x recurentul a prezentat opinia sa cu privire la aspectele referitoare la încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor.

Având în vedere că recurentul a avut cunoştinţă cu şase luni înainte de finalizarea raportului de evaluare de toate elementele de fapt şi de drept avute în vedere la evaluarea cazului sau sub aspectul regimului juridic al incompatibilităţilor în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, Înalta Curte constată că autoritatea de integritate a asigurat toate garanţiile legale pentru realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege, astfel încât nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare al recurentului în cursul procedurii de evaluare.

Şi în ceea ce priveşte fondul cauzei, concluzia instanţei de fond va fi însuşită de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză.

Astfel, sentinţa dată şi, implicit, raportul de evaluare contestat, vor fi menţinute, întrucât în privinţa situaţiilor de incompatibilitate dintre calitatea de viceprimar al comunei Bran şi funcţia de administrator al S.C. D. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., respectiv calitatea de comerciant persoană fizică nu există dovezi în sensul celor afirmate de recurent.

Contrar susţinerilor recurentului, din cuprinsul adresei de furnizare informaţii emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că recurentul a deţinut calitatea de administrator al societăţii S.C. D. S.R.L. în perioada 17.03.2011-27.11.2013, fiind corectă reţinerea de către autoritatea de integritate a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât ulterior validării mandatului de viceprimar, recurentul a deţinut simultan şi funcţia de administrator de societate comercială.

Susţinerea recurentului în sensul că manifestarea sa de voinţă de a se retrage din funcţia de administrator al S.C. D. S.R.L. este anterioară sesizării autorităţii de integritate nu poate produce efectele invocate în cuprinsul cererii de recurs, în sensul înlăturării stării de incompatibilitate, întrucât singurul înscris care face dovada renunţării la funcţia de administrator al S.C. D. S.R.L. îl reprezintă decizia nr. 1/2.09.2013, prin car recurentul, în calitate de asociat unic al S.C. D. S.R.L. a dispus revocarea sa din funcţia de administrator şi numirea unei alte persoane în această funcţie.

Or, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003(forma în vigoare la data validării mandatului de viceprimar-27.06.2012) " Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

Cum, în speţă, recurentul a fost validat în funcţia de viceprimar la data de 27.06.2012 iar revocarea sa din funcţia de administrator a intervenit la data de 02.09.2013, conform deciziei nr. 1/2.09.2013, este evident că recurentul a deţinut în perioada 27.06.2012-02.09.2013, simultan cu funcţia de viceprimar şi funcţia de administrator la S.C. D. S.R.L.

Nici susţinerea potrivit căreia recurentul nu a deţinut calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. nu poate fi primită întrucât din cuprinsul aceleiaşi adrese de furnizare informaţii emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că recurentul a deţinut calitatea de administrator al societăţii B. S.R.L., în perioada 17.03.2011-12.11.2013, ceea ce atrage incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reţine că deţinerea de către recurent a calităţii de persoană fizică autorizată să desfăşoare o activitate economică în condiţiile O.U.G. nr. 44/2008, a atras în mod legal constatarea situaţiei de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Distincţiile cu care operează recurentul între categoriile de comerciant şi persoană fizică autorizată nu pot fi primite, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale "întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului".

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, anterior alegerii în funcţia de viceprimar, recurentul a fost menţionat în registrul comerţului ca titular de întreprindere individuală începând cu data de 23.08.2011, de la această dată dobândind calitatea de comerciant persoană fizică în sensul legii.

De altfel, dincolo de diferenţele de terminologie, este de reţinut că recurentul-reclamant având calitatea de persoană fizică autorizată, titular al unei întreprinderi individuale ce funcţionează potrivit O.U.G. nr. 44/2008, a obţinut venituri din activitatea desfăşurată în această calitate, conform menţiunilor din cuprinsul declaraţiilor de avere, încălcând astfel regimul incompatibilităţilor reglementat de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 71 din 9 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 71 din 9 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.