Applicability of mandatory public takeover thresholds to RASDAQ-listed companies under Capital Market Law

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.03.2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea în tot a Deciziei nr. A/149/27.02.2014, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 51.000 RON, în calitate de acţionar indirect al S.C. B. S.A. Rădăuţi şi s-a impus S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A., împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat, să depună la A.S.F. documentaţia aferentă ofertei publice de preluare a S.C. B. S.A. Rădăuţi, reclamanta solicitând şi suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1594 din data de 5 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, cu privire la cererea de anulare, că Decizia a cărei anulare se solicită conţine, la pct. II, descrierea faptelor constatate, precum şi motivele de fapt şi de drept care au condus la emiterea acesteia. De aceea, s-a apreciat neintemeiata sustinerea reclamantei ca decizia atacata nu contine motivarea în fapt.

S-a mai arătat că, deşi Piaţa RASDAQ nu a fost încadrată în una din categoriile de locuri de tranzacţionare prevăzute de directivele europene şi de Legea nr. 297/2004, în considerarea statutului specific al acestei pieţe pe care investitorii realizează tranzacţii cu instrumente financiare, prin regulile şi măsurile dispuse, autoritatea pieţei de capital a urmărit asigurarea protecţiei investitorilor, a unei funcţionări adecvate şi coerente a pieţei, precum şi garantarea transparenţei tranzacţiilor desfăşurate în cadrul acesteia, obiective expres prevăzute şi urmărite atât de legislaţia naţională, cât şi de normele comunitare aplicabile în domeniul pieţei de capital.

A mai reţinut prima instanţă că reclamanta este o persoană ce acţionează în mod concertat cu E., deţinând împreună cu acesta 100% din S.C. C. S.A. Galaţi, iar E. şi S.C. D. S.A. au derulat operaţiuni economice împreună. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) şi pct. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 297/2004, ale art. 2 alin. (3) lit. d) şi h) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A. au fost prezumaţi că acţionează în mod concertat în legătură cu S.C. B. S.A. Rădăuţi, iar prin tranzacţia din data de 08.04.2013 au depăşit 33% din drepturile de vot.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi anularea Deciziei nr. A/149/27.02.2014, precum şi a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile nr. A/260/4.04.2014.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- în mod nelegal instanţa de fond a reţinut, cu aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse la art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, că Decizia ASF îndeplineşte toate condiţiile de validitate, inclusiv cea privind motivarea în fapt. Nici în cadrul răspunsului la plângerea prealabilă formulată nu se menţionează care sunt motivele concrete pentru care s-a considerat că împreună cu F. acţionează concertat şi că deţine indirect mai mult de 33% din drepturile de vot asupra emitentului respectiv.

- în mod nelegal instanţa de fond a reţinut în esenţă că dispoziţiile Legii nr. 297/2004 sunt aplicabile emitenţilor de pe piaţa RASDAQ, cum este cazul S.C. B. S.A.. La fel de greşit s-a reţinut că RASDAQ poate fi încadrată în noţiunea de piaţă reglementată.

- instanţa de fond reţine expres în considerente că nici Legea nr. 297/2004 şi nici normele comunitare în materie (Directiva MIFID) nu sunt aplicabile RASDAQ, însă cu toate acestea, reţine în mod nelegal că piaţa RASDAQ ar fi supusă acestor reglementări pentru că aceasta este supravegheată/reglementată de ASF.

- decizia CJUE în cauza C-248/11 confirmă că RASDAQ nu poate fi calificată ca piaţă reglementată. Raportat la considerentele acestei decizii, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, confirmând actele administrative ale ASF care au fost emise în mod nelegal, neputând fi sancţionată pentru că nu a derulat o procedură care nu poate fi aplicabilă pieţei RASDAQ pe care emitentul B. se tranzacţiona.

- chiar ASF a recunoscut că nu a autorizat vreodată prin acte administrative piaţa RASDAQ. Sentinţa este nelegală faţă de faptul că nu este îndeplinită această condiţie esenţială impusă de CJUE în mod obligatoriu pentru calificarea pieţei RASDAQ ca fiind o piaţă reglementată.

- interpretarea instanţei de fond cu privire la caracterul de piaţă reglementată a RASDAQ este greşită faţă de dispoziţiile Legii nr. 151/2014 prin care RASDAQ a fost desfiinţată fiind-i lămurit definitiv caracterul de piaţă nereglementată.

- instanţa de fond a aplicat în mod nelegal dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) şi pct. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 297/2004, ale art. 2 alin. (3) lit. d) şi h) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 raportat la dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. faţă de împrejurarea că aceasta a reţinut în mod nelegal concertarea existentă între recurentă şi F., deşi aceasta nu a fost dovedită.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata ASF a solicitat respingerea recursului astfel cum a fost formulat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 1594/5.06.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, arătând, în esenţă, următoarele:

- actele administrative individuale a căror anulare se solicită conţin descrierea faptelor constatate de ASF, precum şi motivele de fapt şi drept care au condus la emiterea acesteia şi a fost emisă de ASF ca urmare a unei activităţi de analiză şi investigare a faptelor constatate, în conformitate cu prerogativele acestei autorităţi, confirmate prin statutul său, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi prin O.U.G. nr. 93/2012.

- referitor la susţinerea recurentei în sensul că actele administrative prin care au fost prezumaţi că achiziţionează în mod concertat (recurenta şi F.) nu echivalează cu o motivare a actului administrativ, se precizează că actele administrative individuale anterioare (Ordonanţa Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. 374/2011, nr. 473/2011, nr. 474/2011 şi Decizia A/150/2014), constatate de către instanţele judecătoreşti ca fiind temeinice şi legale (definitive şi irevocabile), prin care au fost prezumaţi că acţionează în mod concertat, nu fac altceva decât să întărească această prezumţie.

- cu privire la interpretarea dată de către recurentă referitoare la piaţa RASDAQ, se menţionează faptul că aceasta este neîntemeiată, în contextul în care este de notorietate faptul că practica judiciară în materie este unitară în raport de faptul că piaţa RASDAQ este/a fost o piaţă cu reguli, astfel cum s-a pronunţat atât Curtea de Apel Bucureşti cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 18.05.2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 05.10.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Recurenta-reclamantă A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu o acţiune îndreptată împotriva Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. A/149/27.02.2014 prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 51.000 RON, în calitate de acţionar indirect al S.C. B. S.A. Rădăuţi, precum şi suspendarea executării acestui act administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. Totodată s-a solicitat şi anularea Deciziei nr. A/260/4.04.2014 emisă de ASF prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiatăpentru considerentele arătate pe scurt la pct. 2, motiv pentru care reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prin Decizia nr. A/149/27.02.2014 emisă de ASF, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 51.000 RON în calitatea sa de acţionar indirect al S.C. B., întrucât urmare a tranzacţiei realizate de S.C. D. S.A. în data de 08.04.2013, prin care a achiziţionat un număr de 28.000 de acţiuni (0,52%) emise de S.C. B. S.A. Rădăuţi, S.C. D. S.A. şi S.C. C. S.A. au depăşit pragul de 33% din drepturile de vot asupra S.C. B. S.A. Rădăuţi.

În cadrul S.C. D. S.A. domnul F. deţine 99% din capitalul social, deţinând indirect drepturi de vot asupra S.C. B. S.A. Rădăuţi, iar în cadrul S.C. C. S.A. Galaţi, doamna A. deţine 99,5% din capitalul social, deţinând indirect drepturi de vot asupra S.C. B. S.A. Rădăuţi.

S-a reţinut că reclamanta este persoană ce acţionează în mod concertat cu domnul E., deţinând cu acesta 100% din S.C. C. S.A. Galaţi, iar domnul E. şi S.C. D. S.A. au derulat operaţiuni economice împreună. Faţă de alte acte administrative emise în domeniu, menţinute în mod definitiv prin hotărâri judecătoreşti, reclamanta (acţionar majoritar al S.C. C. S.A.) şi domnul F. (acţionar majoritar al S.C. D. S.A.) au fost prezumaţi prin acte individuale emise de C.N.V.M./A.S.F. că acţionează în mod concertat în cazul altor emitenţi (ex. S.C. G. S.A. Curtea de Argeş, S.C. H. S.A. Giurgiu).

În aceste condiţii, s-a concluzionat că reclamanta A. şi domnul F. deţin în mod indirect mai mult de 33% din drepturile de vot asupra S.C. B. S.A. Rădăuţi.

Obligaţia încălcată este reglementată de art. 203 din Legea nr. 297/2014 privind piaţa de capital, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ, potrivit căruia:

"(1) O persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri.

(2) Până la derularea ofertei publice menţionate la alin. (1), drepturile aferente valorilor mobiliare depăşind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului sunt suspendate, iar respectivul acţionar şi persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat nu mai pot achiziţiona, prin alte operaţiuni, acţiuni ale aceluiaşi emitent.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, au dobândit poziţia de deţinător a peste 33% din drepturile de vot, cu respectarea prevederilor legale incidente la momentul dobândirii.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) vor derula o ofertă publică obligatorie, în conformitate cu prevederile alin. (1), numai dacă, ulterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi majorează deţinerile, astfel încât să atingă sau să depăşească 50% din drepturile de vot ale respectivului emitent. Până la derularea ofertei publice, drepturile aferente acţiunilor achiziţionate care depăşesc 50% vor fi suspendate, iar respectivul acţionar şi persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat nu mai pot achiziţiona, prin alte operaţiuni, acţiuni ale aceluiaşi emitent.

Sancţiunea a fost aplicată în temeiul art. 2732 alin. (1) pct. (i) lit. c) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art. 203 referitoare la iniţierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie constituie contravenţie şi se sancţionează, pentru persoanele fizice, prin excepţie de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu mai mult de 60 de zile.

Prin Decizia nr. A/260/3.04.2014 emisă de ASF a fost soluţionată plângerea prealabilă, dispunându-se la art. 1 respingerea acesteia cu privire la sancţiunea amenzii aplicate, iar la art. 2 a fost constatată ca rămasă fără obiect obligaţia instituită în sarcina S.C. C. S.A. prin Decizia nr. 149/27.02.2014 de a depune împreună cu persoanele vizate, documentaţia aferentă OPP la emitentul S.C. B. S.A. Rădăuţi, având în vedere faptul că atât S.C. D. S.A. cât şi S.C. C. S.A. au vândut pachetele de acţiuni, ulterior emiterii Deciziei nr. 149/29.02.2014, către o altă societate comercială, respectiv S.C. I. S.A.

Răspunzând punctual motivelor invocate de recurentă, se constată că prima critică vizează aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse la art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, în sensul că decizia ASF nu cuprinde motivarea în fapt întrucât nici în cadrul răspunsului la plângerea prealabilă formulată nu se menţionează care sunt motivele concrete pentru care s-a considerat că împreună cu F. acţionează concertat şi că deţine indirect mai mult de 33% din drepturile de vot asupra emitentului respectiv.

Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2014 privind piaţa de capital: persoane care acţionează în mod concertat - două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Până la proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acţionează în mod concertat:

a) persoanele implicate;

b) societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum şi oricare dintre filialele aceleiaşi societăţi-mamă între ele;

c) o societate comercială cu membrii consiliului său de administraţie şi cu persoanele implicate, precum şi aceste persoane între ele;

d) o societate comercială cu fondurile ei de pensii şi cu societatea de administrare a acestor fonduri.

Or, astfel cum s-a arătat mai sus, din cuprinsul deciziei contestate rezultă foarte clar situaţia de fapt reţinută şi temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancţiunea. Cu privire la motivele concrete pentru care s-a considerat că recurenta A. şi F. acţionează concertat se poate constata existenţa mai multor acte administrative emise cu privire la aceste persoane care au acţionat împreună şi în cazul altor societăţi comerciale, respectiv: prin Ordonanţa CNVM nr. 374/25.08.2011 s-a dispus că acţionarii S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A. împreună cu persoanele cu care aceştia acţionează în mod concertat, au obligaţia de a iniţia şi derula oferta publică de preluare a S.C. J. S.A. Roman; Ordonanţa CNVM nr. 473/3.102011 prin care a fost sancţionat cu amendă domnul E. în calitate de acţionar al S.C. C. S.A.; Ordonanţa CNVM nr. 474/13.10.2011 prin care a fost sancţionată cu amendă S.C. D. S.A., acţionar al S.C. B. S.A.

Având în vedere activităţile desfăşurate împreună de aceste societăţi, în mod corect autoritatea pârâtă şi prima instanţă au reţinut că, printr-un acord tacit, aceste persoane au acţionat în mod concertat.

Cea de a doua critică a recurentei se referă la faptul că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut în esenţă că dispoziţiile Legii nr. 297/2004 sunt aplicabile emitenţilor de pe piaţa RASDAQ, cum este cazul S.C. B. S.A.. La fel de greşit, susţine recurenta, s-a reţinut că RASDAQ poate fi încadrată în noţiunea de piaţă reglementată.

În analiza acestui motiv de casare vom porni de la practica CJUE în materie, invocată, de altfel, şi de recurentă prin calea de atac formulată.

Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 martie 2012, de pronunţare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 4 alin. (1) pct. 14 şi a art. 47 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 21 aprilie 2004, privind piaţa instrumentelor financiare (cauza C-248/11), s-a statuat:

1. Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noţiunea "piaţă reglementată", astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reglementate.

2. Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei pieţe pe lista pieţelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţă reglementată în sensul acestei directive.

Într-adevăr, instanţa comunitară a stabilit că art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39 CE trebuie interpretat în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în Titlul III din Directivă nu intră în noţiunea de piaţă reglementată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei pieţe reglementate.

Însă, la pct. 2 al hotărârii s-a arătat că înscrierea unei pieţe pe lista celor reglementate prevăzute de art. 47 din Directiva 2007/44 nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţă reglementată în sensul acestei directive.

În considerentele deciziei s-a precizat că faptul de a nu figura pe lista pieţelor reglementate nu este un element constitutiv al calificării unei pieţe de instrumente financiare ca piaţă reglementată în sensul Directivei 2004/39 şi că simplul fapt de a nu figura pe această listă nu poate fi suficient pentru a exclude că piaţa în cauză (RASDAQ) este o piaţă reglementată (paragraf 54 din hotărâre).

Prin urmare, prin această hotărâre CJUE nu a stabilit că piaţa RASDAQ ar fi o piaţă nereglementată şi că nu i-ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004.

Recurenta A. a invocat hotărârea Curţii de la Luxemburg pentru a demonstra că piaţa RASDAQ nu este o piaţă reglementată, astfel că din această cauză deciziile ASF, contestate în prezentul dosar, sunt nelegale întrucât dispoziţiile din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în baza şi în executarea cărora au fost emise nu se aplică decât pieţelor reglementate.

În ceea ce priveşte calitatea de piaţă reglementată a Pieţei Electronice RASDAQ, se constată că practica Înaltei Curţi este unanimă în a considera că RASDAQ îndeplineşte condiţiile pentru a intra sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 şi a Reglementărilor CNVM emise de aceasta în calitate de autoritate ce reglementează şi supraveghează piaţa de capital.

Înalta Curte mai observă că de la înfiinţarea Pieţei RASDAQ, în anul 1996, prin Decizia nr. 1092/27.08.1996, şi până la apariţia Legii nr. 151/2014, pe baza reglementărilor emise de CNVM, această piaţă a funcţionat în mod regulat ca o piaţă organizată şi reglementată de CNVM, aplicându-i-se dispoziţiile Legii nr. 297/2004, de unde se degajă, neunivoc, concluzia că autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital a aplicat pentru RASDAQ reguli similare unei pieţe reglementate. Cu alte cuvinte, CNVM a asigurat prin reglementările sale acelaşi nivel de protecţie al acţionarilor minoritari din societăţile tranzacţionate pe RASDAQ cu cel acordat acţionarilor minoritari din societăţile tranzacţionate în cadrul Bursei de Valori Bucureşti.

Aşadar, prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, care constituie baza legală a deciziilor contestate în prezenta cauză, reprezintă o protecţie legislativă a acţionarilor minoritari în societăţile comerciale tranzacţionate pe BVB, nivel egal acordat de CNVM şi celor de pe Piaţa RASDAQ, ce nu a fost niciodată disputat.

Această interpretare a fost constantă în jurisprudenţa instanţei supreme. În acest sens, Decizia nr. 2023/30.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, Decizia nr. 4207/7.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, Decizia nr. 5331/21.03.2013 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, decizii pronunţate după hotărârea CJUE în C-248/11. Chiar şi într-o speţă ce a vizat sancţiunea aplicată S.C. K. S.R.L., prin Decizia nr. 2076/22.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x a fost admis recursul, a fost casată sentinţa atacată şi respinsă acţiunea reclamantei

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1594 din 5 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1594 din 5 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.