Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 307/2018 AI generated

Appeal against partial annulment of ineligible EU funding expenses dismissed as unfounded, upholding partial eligibility of administrative costs

Case Number Decizia nr. 307/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's partial annulment of administrative acts and affirming that 41,431.34 RON of the originally imposed non-eligible expenses were actually eligible, leaving the remaining 10,936.93 RON obligation in force. The dispute involved a public research institute challenging a Regional Intermediate Body's decision to impose a total debit of 52,368.27 RON for non-eligible administrative costs associated with a POSDRU project, arguing that the agency erronefully applied a blanket 27.5% overhead rate to general administration expenses without properly distinguishing between project-specific and general institutional costs. The court found the lower instance's reasoning correct under the principles of rationality and economy, specifically applying HG 759/2007 and Regulation No. 2342/2002, and determined that the 27.5% rate, based on a revenue ratio methodology, was valid for eligible overheads such as telecommunications and IT support, provided these costs were objectively linked to project management across multiple locations.

Legislator headnote

AI generated

art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ; Appeal against partial annulment of ineligible EU funding expenses dismissed as unfounded, upholding partial eligibility of administrative costs: Prin întâmpinarea depusă la dosar la 21.09.2015, intimatul - reclamant Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în măsura în care va fi declarat admisibil în principiu respingerea recursului ca nefondat.

Keywords

AI generated
administrative costs research funding partial decision non-administrative dispute research body public administration

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.12.2013, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est, desfiinţarea în parte a Deciziei nr. 220/30.10.2013 emisă de Directorul executiv al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est în sensul admiterii în tot a contestaţiei formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenta nr. 11205/24.08.2013 şi anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul POSDRU/x, înregistrat sub nr. x, prin care a fost impusă nelegal în sarcina INCSMPS suma de 52.368,27 RON, cu titlu de sumă neeligibilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2168 din data de 8 iulie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est, a anulat parţial Decizia nr. 220/30.10.2013, emisă de OIRPOSDRU - Regiunea Sud-Est şi procesul-verbal de constatare nr. x/24.08.2013, în ceea ce priveşte suma de 41.431,34 RON, a menţinut actele administrative contestate pentru diferenţa de sumă considerată neeligibilă şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2565 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane Regiunea Sud-Est, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia în totalitate .

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat constatările din procesului-verbal nr. x (emis ca urmare a admiterii în parte a contestaţiei administrative) şi s-a mărginit la preluarea datelor din raportul de expertiză, fără a examina comparativ elementele de fapt şi datele relevate de înscrisurile administrate în cauză.

A mai susţinut recurentul că institutul reclamant a avut calitatea de beneficiar/partener şi în alte 12 proiecte finanţate din fonduri nerambursabile, a căror perioadă de implementare s-a suprapus cu cea a proiectului verificat. Acesta a stabilit şi calculat cheltuieli generale de funcţionare prin raportare la întreaga sa activitate şi nu la activităţile din proiect, astfel încât costurile calculate prin aplicarea procentului de 27,5% pe proiect nu respectă prevederile art. 172 lit. a) din Regulamentul CE nr. 2342/2002, art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, art. 3 din Ordinul nr. 3/185/2007.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 21.09.2015, intimatul - reclamant Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în măsura în care va fi declarat admisibil în principiu respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, intimatul-reclamant a arătat că motivele de recurs nu fac referire la probe noi, ci reiterează apărările de fond, indicând la modul general o serie de acte normative.

Chiar şi analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate se poate observa că, având a se pronunţa asupra caracterului eligibil/neeligibil al cheltuielilor de administraţie aferente proiectului POSDRU/x, instanţa de fond a avut în vedere atât procentul de utilizare a echipamentelor datele şi documentele folosite în scopul derulării proiectului, cât şi dispoziţiile legale incidente, pronunţând o soluţie legală, în considerentele hotărârii regăsindu-se argumentele care au stat la baza anulării parţiale a actelor administrative contestate.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost analizat în şedinţa completului de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 18.05.2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată la 5 octombrie 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant şi, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen pentru soluţionare în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalităţii deciziei nr. 220/30.10.2013 prin care recurentul-pârât a soluţionat contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal nr. x.

În fapt, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul POSDRU/x - cu titlul "Răspunsul pieţei muncii româneşti la criză, creşterea flexibilităţii şi adaptabilităţii întreprinderilor şi consolidarea securităţii lucrătorilor", înregistrat sub nr. x a fost emis ca urmare a implementării recomandărilor din Anexa 6 la Raportul nr. x emis de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României.

Prin decizia n. 220/30.10.2013, autoritatea recurentă a admis în parte contestaţia formulată şi a dispus emiterea procesului-verbal nr. x prin care a stabilit că intimatul-reclamant datorează autorităţii competente în gestionarea fondurilor europene un debit de 52.368,27 RON reprezentând cheltuieli neeligibile.

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii şi anulare parţială a actelor administrative contestate în ceea ce priveşte suma de 41.431,34 RON reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport de starea de fapt reţinută, sentinţa analizând punctual, cu argumente de fapt şi de drept eligibilitatea cheltuielilor de administrare a proiectului, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărâri care nu cuprind motivele pe care se sprijină, care cuprind motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa atacată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care şi-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

În contextul analizei argumentelor invocate de părţile litigante, instanţa de fond a reţinut că metodologia de calcul a procentului de decontare a cheltuielilor administrative aferente proiectului trebuie respecte, pe lângă decizia nr. 268 bis/2.12.2009 prin care s-a stabilit o cotă de 27,5% de decontare în cadrul proiectului din cheltuielile generale de administraţie (internet, service, întreţinere sisteme informatice, telefon, etc.) care privesc doar parţial operaţiunea cofinanţată şi o alocare proporţională între operaţiunea cofinanţată şi resursele materiale şi umane utilizate în cadrul diferitelor activităţi desfăşurate de intimatul-reclamant în cele două sedii, dând eficienţă concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză şi necontestat de către părţi.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) cpt. 8 C. proc. civ., motiv căruia îi sunt subsumate critici legate de interpretarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează eligibilitatea/neeligibilitatea cheltuielilor în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale, întrucât expunerea considerentelor sentinţei recurate cuprinde ample referiri la elemente probatorii pe fiecare categorie de cheltuieli, Înalta Curte apreciază că, în contextul cercetării recursului nu se impune reluarea tuturor aspectelor examinate de instanţa de fond, argumentele punctuale fiind însuşite şi de instanţa de control judiciar.

În dezlegarea problemelor de drept în dispută, judecătorul fondului a avut în vedere expertiza judiciară, probă încuviinţată şi administrată conform art. 330 şi următoarele C. proc. civ., conţinând o opinie de specialitate asupra unor împrejurări de fapt, pe care instanţa a supus-o propriei evaluări, în coroborare cu celelalte probe administrate. Concluziile expertizei ar putea fi înlăturate doar pe baza unor probe contrare cu o suficientă consistenţă, iar nu prin simple afirmaţii sau interpretări proprii.

Or, recurentul-intimata nu a formulat critici solide cu privire la interpretarea dată de instanţă asupra normelor de drept şi opiniei de specialitate a expertului, ci s-a limitat la a relua argumentele reţinute în actele administrative contestate, arătând că acestea diferă de optica instanţei de fond.

Aşadar, în mod corect instanţa de fond, făcând aplicarea prevederilor art. 1 lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale şi a dispoziţiilor art. 172 din Regulamentul nr. 478/2007 de modificare a Regulamentului nr. 2342/2002 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, a concluzionat că din totalul sumei de 52.368,27 RON stabilită de autoritatea recurentă ca fiind cheltuială eligibilă, suma de 41.431,34 RON reprezintă cheltuieli eligibile, respectând principiile raţionalităţii şi economicităţii.

Având în vedere că intimatul-reclamant a derulat şi alte proiecte finanţate din fonduri nerambursabile POSDRU a căror perioadă de implementare s-a suprapus cu cea a proiectului supus verificării, prin Decizia nr. 268 bis din 02.12.2009 s-a stabilit o cotă de regie de 27,5% din valoarea totală a cheltuielilor generale de administraţie din cadrul institutului intimat, bazată pe o metodă de calcul care are în vedere procentul obţinut prin raportarea cifrei de afaceri a proiectului la cifra de afaceri a institutului planificată a se realiza din activitatea de bază pentru anul 2010 (primul an de implementare a proiectului), această decizie făcând parte din documentaţia aferentă proiectului.

Astfel, în contextul în care pe toată durata derulării proiectului asupra cheltuielilor exclusiv de administrare a proiectului s-a aplicat cota de regie de 27,5%, în mod corect instanţa de fond a reţinut că respectiva cotă se aplică şi cheltuielilor de internet furnizate de S.C. A. S.A., precum şi serviciilor de telefonie fixă B. şi serviciilor de telefonie mobilă, fiind fără relevanţă împrejurarea că echipa de management/implementare îşi desfăşoară activitatea preponderent doar într-unul dintre sedii, respectiv sediul din str. x întrucât, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză necontestate de autoritatea recurentă, modul de determinare a valorii serviciilor de telecomunicaţii, ca şi cheltuieli de administrare a proiectului, este unul obiectiv şi justificat atât prin prisma modului în care echipa de proiect şi-a împărţit activitatea în cele două locaţii,cât şi prin modul de determinare a acestor cheltuieli.

În ceea ce priveşte decontarea serviciilor prestate de către S.C. C. S.R.L. reprezentând service program contabilitate şi salarii, instanţa de control judiciar reţine ca fiind corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că, în condiţiile în care autoritatea de management nu a contestat utilitatea încheierii contractului nr. x/10.01.2010 având ca obiect asigurarea asistenţei în exploatarea aplicaţiilor, actualizarea şi service-ul aplicaţiilor folosite în cadrul compartimentului economic, aplicarea procentului de 27,5% asupra acestor servicii se impune pe toată durata derulării proiectului, costul acestuia fiind unul fix, lunar, indiferent de numărul de angajaţi implicaţi în implementarea proiectului.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt întemeiate constatările instanţei de fond privind eligibilitatea sumei de 41.431,34 RON reprezentând cheltuieli exclusive de administrare a proiectului POSDRU, se reţine nelegalitatea actelor administrative contestate în limita sumei sus menţionate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane Regiunea Sud-Est împotriva sentinţei nr. 2168 din 8 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.