Local Councilor's Conflict of Interest: Liability Arising from Patrimonial Benefit in Company Contracted by Municipality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/30.07.2014, emis de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 72 din 17 martie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod greşit ca nefondată acţiunea reclamantului, reţinând că:

- Procesele-verbale ale şedinţelor în care s-au adoptat Hotărârile nr. 137/10.09.2009, nr. 33/31.05.2010 şi nr. 104/11.10.2011 sunt semnate şi, ca atare, semnatarii şi-au asumat veridicitatea consemnărilor, în temeiul art. 42 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 215/2001;

- Există interes patrimonial, având în vedere că S.C. B. S.A. a obţinut venituri din derularea contractelor încheiate în baza Hotărârilor de Consiliu Local, indiferent de cuantumul acestora, ceea ce indică fără dubiu "beneficiul" la care se referă art. 75 din Legea nr. 393/2004;

- Faţă de procesul-verbal al şedinţei în care s-a adoptat Hotărârea nr. 137/10.09.2009, instanţa a reţinut că Agenţia Naţională de Integritate nu a dovedit situaţia conflictului de interese, fiind vorba de o restrângere a exerciţiului unor drepturi, care trebuie cert dovedită şi nu poate fi presupusă, în condiţiile în care în procesul-verbal nu se menţionează expres prezenţa, participarea la dezbateri şi modalitatea de exprimare a votului reclamantului A.;

- Faţă de procesul-verbal al şedinţei în care s-a adoptat Hotărârea nr. 33/31.05.2010, instanţa a reţinut că reclamantul a fost prezent la dezbateri, s-a abţinut de la vot, deşi nu a luat cuvântul şi nu a prezentat nicio opinie în legătură cu aspectele supuse, s-au încălcat dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 393/2004, întrucât raţiunea textului vizează să nu fie influenţat votul altor consilieri, chiar prin simpla prezenţă care ar putea determina un anumit vot, altul decât cel care ar fi fost exprimat în absenţa sa;

- Faţă de procesul-verbal al şedinţei în care s-a adoptat Hotărârea nr. 104/11.10.2011, instanţa a reţinut că reclamantul nici nu a anunţat interesul personal, nici nu s-a retras de la dezbateri şi a participat şi la vot, contrar procedurii instituite de art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 393/2004.

Recurentul arată că este nereală prima constatare menţionată mai sus, prin care se reţine că procesele-verbale au fost semnate de preşedinţii de şedinţă şi de secretarul comunei, iar instanţa de fond a aplicat greşit actul normativ.

Astfel, subliniază recurentul că Procesul-verbal al şedinţei în care s-a adoptat Hotărârea nr. 137/10.09.2009 nu este semnat decât de secretarul de şedinţă, neexistând semnătura preşedintelui de şedinţă, iar Procesul-verbal al şedinţei în care s-a adoptat Hotărârea nr. 104/11.10.2011 nu este semnat nici de preşedintele de şedinţă şi nici de secretar, încălcându-se astfel prevederile art. 42 din Legea nr. 215/2001. Singurul proces-verbal semnat este cel din 2010, ce conţine Hotărârea 33/31.05.2010, în care s-a anunţat şi s-a reţinut, în situaţia hotărârilor, conflictul de interese în ceea ce îl priveşte pe recurent ca administrator al B., dar acesta s-a abţinut de la vot.

În ceea ce priveşte interesul patrimonial, recurentul solicită să se aibe în vedere că societatea a cărui administrator era nu a menţinut contractul cu B. decât datorită situaţiei reţelistice a oraşului, ce implica o stare de necesitate la nivelul oraşului Vatra Dornei, iar interesul cetăţenilor era primordial, problema pecuniară fiind subsecventă acestei chestiuni.

Precizează recurentul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit votul său, în situaţia în care acesta s-a abţinut de la vot.

În ceea ce priveşte conflictul de interese, recurentul arată că în cazul de faţă este evident că interesul public prima faţă de interesul personal, având în vedere consecinţa rămânerii fără agent termic a unei mari părţi de populaţie a oraşului şi, chiar dacă nu ar fi fost prezent, oricum majoritatea voturilor ar fi condus la aceeaşi hotărâre a Consiliului local, având în vedere numărul voturilor existente pentru această chestiune şi raportul compartimentelor de specialitate.

Subliniază recurentul că indiferent de prezenţa sau absenţa sa, aceeaşi ar fi fost soarta finală a votului.

În opinia recurentului, oricum procesul-verbal al şedinţei este lovit de nulitate, nefiind semnat nici de preşedintele de şedinţă şi nici de secretar.

Punctează faptul că pârâta a afirmat în mod nereal, atât în raportul de evaluare contestat, cât şi în întâmpinarea depusă la fond, că în toate cele 3 cazuri ale hotărârilor adoptate în anii 2009, 2010 şi 2011 ar fi fost prezent şi ar fi votat "pentru", aspect total fals şi contrazis de actele dosarului.

Prin Raportul întocmit la data de 16 februarie 2016, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, s-a reţinut că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 15 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

La termenul din 2 februarie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond.

Practic, recurentul nu formulează veritabile critici la adresa sentinţei atacate, ci reiterează apărările formulate în faţa Curţii de Apel Suceava.

Înalta Curte constată faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese, raportat la situaţia de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant.

Instanţa de fond a analizat în mod complet toate chestiunile deduse judecăţii de către ambele părţi din proces, arătând în detaliu care sunt considerentele care au format convingerea instanţei potrivit căreia Raportul de evaluare nr. x/30.07.2014 a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale privind regimul conflictului de interese, aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

În baza unui raţionament juridic de sinteză, instanţa de fond şi-a structurat motivarea soluţiei de respingere a acţiunii formulate de reclamant în raport de motivele în baza cărora acesta şi-a fundamentat acţiunea, respectiv pe două aspecte: interesul patrimonial şi modalitatea în care reclamantul şi-a exercitat votul.

În ceea ce priveşte interesul patrimonial, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond incidenţa în speţa dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere că pentru a evita ivirea unui conflict de interese în privinţa consilierilor locali, prin art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat că:

"Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."

Instanţa de fond şi-a motivat soluţia şi pe prevederile art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru;. c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri."

La pronunţarea soluţiei recurate, instanţa de fond a avut în vedere şi menţiunile comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Adresa nr. x/2012, conform cărora persoana evaluată figurează în evidenţele sale ca deţinând funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.A. începând cu data de 08.04.1998 şi până la data emiterii adresei.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi actele şi lucrările dosarului, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamantul este în conflict de interese dacă decizia consiliului local din care face parte ar putea să creeze un avantaj patrimonial S.C. B. S.A.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că din Adeverinţa nr. x/14.08.2014, emisă de S.C. B. S.A., rezultă că acesta a obţinut venituri din derularea contractelor încheiate în baza hotărârilor de Consiliu Local, în sumă de 25.000 RON în anul 2009 şi câte 70.000 RON în anul 2010 şi anul 2011, ceea ce indică fără dubiu "beneficiul" la care se referă art. 75 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Argumentele invocate de recurentul-reclamant în combaterea acestor constatări ale instanţei de fond sunt lipsite de relevanţă juridică, în condiţiile în care legiuitorul, prin dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 393/2003, cu modificările şi completările ulterioare, nu a prevăzut că situaţii de genul celor indicate de recurent ar constitui vreo derogare de la aplicabilitatea acestor acte normative, ale căror dispoziţii sunt de strictă interpretare şi aplicare.

În ceea ce priveşte modalitatea în care recurentul-reclamant şi-a exercitat votul, Înalta Curte constată că, deşi acesta a invocat faptul că procesele-verbale de şedinţă anexate la cererea de recurs nu poartă niciun fel de semnături, astfel că sunt lovite de nulitate, acest aspect este infirmat de înscrisurile depuse la dosar de instituţia pârâtă, înscrisuri care poartă semnăturile prevăzute de lege.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă cu evidenţă faptul că recurentul-reclamant a participat şi şi-a exprimat votul la deliberarea şi adoptarea unor hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, având ca obiect aprobarea închirierii centralei termice de la S.C. B. S.A., respectiv aprobarea prelungirii Contractului de închiriere nr. x/21.10.2009 a centralei termice de la S.C. B. S.A.

Chiar dacă, în una din situaţii, acesta s-a abţinut de la vot, dar a fost prezent la dezbateri, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamantul nu a respectat prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare şi respectiv ale art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că nu a anunţat interesul personal, nu s-a retras de la dezbateri şi a participat la vot, abţinerea fiind doar una din formele de exprimare a votului şi, nu de neexprimare.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 393/2004:

"Alin. (l) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

Alin. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă".

În aceste condiţii, în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamantul nu a respectat interdicţia prevăzută de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi, pe cale de consecinţă, a încălcat dispoziţia cuprinsă în art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aflându-se în situaţia conflictului de interese prin participarea la deliberarea şi adoptarea HCL nr. 33/31.05.2010 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. x/21.10.2009 a centralei termice de la S.C. B. S.A şi HCL nr. 104/11.10.2011 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. 24495/21.10.2009 a centralei termice de la S.C. B. S.A.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată şi face obiectul unei jurisprudenţe constante a instanţei supreme, astfel încât recursul de faţă a fost soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 72 din 17 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2017.