Validity of conflict of interest finding against local councilor based on participation in quorum and agenda voting despite abstention from specific budget resolutions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a solicitat a se dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/23.05.2014, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi comunicat acestuia în data de 26.05.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 237/2015 din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul arată că nu a încălcat regimul stabilit de normele legale privind conflictele de interese, neparticipând la deliberările şi la adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local nr. 46/28.11.2011 şi nr. 4/20.02.2012 ale oraşului Dragomireşti, stare de fapt confirmată de notele de şedinţă olografe luate de către secretarul oraşului Dragomireşti cu ocazia şedinţelor Consiliului Local în cadrul cărora au fost adoptate hotărârile sus menţionate.

Subliniază recurentul că din aceste înscrisuri, depuse la dosarul cauzei, rezultă evident că acesta nu a participat la deliberări şi s-a abţinut de la vot în ambele ocazii.

Recurentul critică faptul că la pronunţarea sentinţei recurate instanţa a avut în vedere procesele-verbale ale şedinţelor de Consiliu Local comunicate intimatei Agenţia Naţională de Integritate, în cuprinsul cărora nu este consemnat faptul că reclamantul este cel care s-a abţinut de la vot, acestea necorespunzând realităţii.

În opinia recurentului, instanţa nu putea avea în vedere la pronunţarea hotărârii procesele-verbale comunicate intimatei, atât timp cât, deşi nu reprezintă un document oficial, notele olografe ale şedinţelor, certificate atât de secretarul, cât şi de primarul localităţii, fac dovada faptului că reclamantul s-a abţinut de la vot.

Arată recurentul că instanţa, în mod netemeinic şi nelegal, a înteles să respingă acţiunea reclamantului, motivând soluţia pe declaraţiile martorilor B. şi C., fără a avea în vedere relaţiile existente între aceştia şi reclamant, tensionate pe fondul divergenţelor politice sau divergenţelor de natură personală, care în opinia sa ar fi trebuit, cel puţin, să ridice semne de întrebare cu privire la imparţialitatea declaraţiilor acestora.

Mai arată recurentul că aplicarea prevederilor art. 313 alin. (3) C. proc. civ. cu privire la martorul C., instanţa trecând la soluţionarea cauzei fără audierea acestuia, a fost făcută în mod nelegal.

Cel puţin în virtutea rolului activ, instanţa de judecată avea obligaţia de a insista în audierea acestui martor, cu atât mai mult cu cât, conform proceselor-verbale comunicate intimatei şi avute în vedere la realizarea Raportului de evaluare nr. x/23.05.2014, acest martor ar fi fost consilierul local care s-a abţinut de la vot în şedinţa Consiliului Local din data de 20.02.2012 cu privire la adoptarea HCL nr. 46/20.02.2012 (nu consilierul care a votat împotriva ambelor hotărâri de consiliu local, cum în mod greşit s-a reţinut de instanţă).

În opinia recurentului, motivarea în continuare a soluţiei date de instanţa de fond, prin care s-a arătat că şi în situaţia în care s-ar reţine că reclamantul s-a abţinut de la vot cu privire la adoptarea celor două hotărâri ale Consiliului Local Dragomireşti nu se justifica admiterea acţiunii, fiind încălcate dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, este făcută cu aplicarea greşită a legii.

Se arată în motivele de recurs că, atât timp cât din probele administrate în prezenta cauză rezultă că recurentul-reclamant nu a participat la deliberări şi s-a abţinut de la vot cu privire la adoptarea hotărârilor în cauză, scopul legii fiind atins, neaducându-se niciun prejudiciu valorilor sociale ocrotite/interesului general, nu se poate reţine existenţa unui conflict de interese, chiar şi în situaţia nerespectării procedurii prevăzute de art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 393/2004.

Arată recurentul că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se dispune audierea martorului C., iar, în subsidiar, având în vedere probele administrate, respectiv înscrisurile reprezentând notele olografe ale şedinţelor Consiliului Local (a căror autenticitate a fost recunoscută atât de secretarul localităţii, cât şi de primar), coroborate cu declaraţia martorului D., din care rezultă cu evidenţă că recurentul nu a participat nici la deliberările, nici la adoptarea H.C.L. Dragomireşti nr. 46/28.11.2011 şi H.C.L. Dragomireşti nr. 4/20.02.2012, în situaţia în care nu se va dispune casarea sentinţei civile nr. 237/2015, se impune modificarea în întregime a acestei hotărâri în sensul admiterii acţiunii reclamantului.

Prin Raportul întocmit la data de 18 februarie 2016, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, s-a reţinut că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 15 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

La termenul din 2 februarie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond.

Practic, recurentul nu formulează veritabile critici la adresa sentinţei atacate, ci reiterează apărările formulate în faţa Curţii de Apel Cluj.

Înalta Curte constată faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese, raportat la situaţia de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant.

În cauza de faţă, recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/23.05.2014, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul de evaluare sus menţionat s-a reţinut că recurentul-reclamant A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Oraşului Dragomireşti, judeţul Maramureş, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese în perioada exercitării mandatului de consilier local, respectiv dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, prin participarea la deliberarea şi adoptarea următoarelor hotărâri de consiliu:

- H.C.L. nr. 46/28.11.2011 privind rectificarea bugetului local al Oraşului Dragomireşti pentru anul 2011, în condiţiile în care se aflau în derulare contractele nr. x/19.08.2011, nr. 2358/19.08.2011 şi nr. 2359/19.08.2011, încheiate de către S.C. E. S.R.L. (societate comercială la care mama persoanei evaluate deţinea funcţia de administrator şi calitatea de asociat) cu Primăria Oraşului Dragomireşti, în valoare de 66.895 RON;

- H.C.L. nr. 4/20.02.2012 privind aprobarea bugetului local al Oraşului Dragomireşti pentru anul 2012, ulterior, la data de 03.04.2012, fiind încheiată Convenţia prin care Primăria Oraşului Dragomireşti a cumpărat cantitatea de 250,4 mts lemne de foc de la S.C. F. S.R.L. (societate comercială la care mama persoanei evaluate deţinea funcţia de administrator, calitatea de asociat fiind deţinută atât de aceasta, cât şi de sora reclamantului, G.) în valoare de 31.049 RON.

Reclamantul a înţeles să conteste acest raport, arătând în esenţă că nu a participat la deliberări şi la adoptarea nici uneia dintre cele două hotărâri de consiliu local.

În virtutea rolului său activ, instanţa de fond a analizat în mod complet toate chestiunile deduse judecăţii de către ambele părţi din proces, arătând în detaliu care sunt considerentele care au format convingerea instanţei potrivit căreia Raportul de evaluare nr. x/23.05.2014 a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale privind regimul conflictului de interese, aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, în exercitarea rolului său activ, instanţa de fond, în vederea aflării adevărului în cauză, a întreprins demersuri proprii, administrând proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Instanţa de fond, în argumentarea soluţiei de respingere a acţiunii formulate de reclamant, a reţinut că la dosarul cauzei au fost depuse exemplare diferite ale proceselor-verbale de şedinţă în cadrul cărora au fost adoptate hotărârile în raport de care s-a reţinut starea de conflict de interese a reclamantului, precum şi că înscrisurile comunicate de către reprezentantul unităţii administrativ teritoriale sunt identice cu cele ce au stat la baza emiterii raportului contestat, în timp ce, înscrisurile înaintate sub semnătura secretarului oraşului, atestă o altă stare de fapt referitoare la vot.

În mod corect şi legal, instanţa de fond a reţinut că Agenţia Naţională de Integritate şi-a întemeiat raportul de evaluare pe menţiunile din procesele-verbale de şedinţă conform cărora A. a participat la deliberări şi la vot, fără a se abţine.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că varianta atestată de înscrisurile comunicate sub semnătura secretarului oraşului, precum şi notele olografe luate de acesta în timpul şedinţelor, atestă o stare de fapt contrară, în acord cu care reclamantul ar fi înţeles să se abţină de la vot cu ambele ocazii.

În vederea lămuririi acestor neconcordanţe, instanţa a procedat la audierea numiţilor D., secretarul oraşului, B., primarul oraşului şi H., consilier local, acesta din urmă fiind cel menţionat că s-ar fi abţinut de la vot în procesul-verbal al şedinţei din 28.11.2011, ce a făcut parte din documentaţia ce a stat la baza emiterii raportului de evaluare.

Totodată, Curtea a dispus audierea şi citarea cu mandat de aducere a numitului C., consilier local, identificat ca fiind cel ce a votat împotrivă, în cazul ambelor hotărâri ale deliberativului local despre care se discută în cauză, însă instanţa a constatat că aceste demersuri au rămas fără finalitate, martorul fiind plecat din ţară, motiv pentru care, în mod corect şi legal, instanţa a luat act de incidenţa prevederilor art. 313 alin. (3) C. proc. civ. şi a procedat la judecata cauzei, astfel că susţinerile recurentului-reclamant privind aceste aspecte sunt nefondate.

Analizând întreaga probaţiune astfel administrată, Curtea şi-a format convingerea în sensul în care actul administrativ atacat este legal, iar susţinerile petentului nu au fundament, opinie însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare nr. x/23.05.2014.

Astfel, conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Reglementarea legală a conflictului de interese administrativ reprezintă garantarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei decizionale şi supremaţiei interesului public prin sancţionarea situaţiilor în care interesul privat prevalează asupra interesului public, în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.

O definiţie a conflictului de interese privind funcţionarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, conform căruia: " Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale".

Conflictul de interese privind aleşii locali este reglementat de Legea nr. 161/2003, Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat pentru aleşii locali, urmăreşte să asigure exercitarea atribuţiilor conferite funcţiei respective fără niciun interes de natură patrimonială pe care aceştia l-ar putea avea în chestiunile pentru care sunt chemaţi să hotărască, sensul acestor reglementări fiind dat de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor specifice mandatului pe care îl exercită cu obiectivitate, imparţialitate, integritate, transparenţă decizională şi supremaţie a interesului public.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare:

"Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare".

Aceste prevederi legale se coroborează, în cazul consilierilor locali, cu cele instituite în cuprinsul art. 47 alin. (1) (în prezent art. 46) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează că:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Art. 77 din acelaşi act normativ reglementează în sensul că:

"1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Concret, instanţa de fond analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei şi-a format convingerea potrivit căreia actul administrativ atacat este legal.

Curtea de apel a apreciat în mod corect că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamantul a luat parte la deliberări şi la adoptarea celor două hotărâri, exprimându-şi poziţia, într-un sens sau altul, în ambele cazuri, precum şi faptul că nici nu şi-a anunţat colegii despre existenţa unei împrejurări care atestă apariţia unui conflict de interese.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că pe perioada supusă verificării recurentul a deţinut funcţia publică de consilier local şi a luat parte la deliberarea şi adoptarea celor două hotărâri de Consiliu local, atât timp cât a votat - în ambele cazuri - ordinea de zi care cuprindea şi cele două proiecte (în primul caz, a şi supus-o spre aprobare), a asigurat cvorumul de şedinţă prin participarea sa, iar într-unul din cazuri chiar a supus spre aprobare - în calitate de preşedinte de şedinţă - unul dintre cele două proiecte.

Aşa cum s-a reţinut în mod corect în considerentele sentinţei recurate, este evident că participarea,,la deliberarea şi adoptarea de hotărâri", în înţelesul legiuitorului, nu presupune obligatoriu ca persoana în cauză să ia cuvântul în timpul dezbaterilor, iar situaţia sancţionată de legiuitor nu depinde sub nicio formă de modul cum înţelege să voteze respectiva persoană (pentru, contra sau abţinere).

Rezultă cu evidenţă că în cauză reclamantul avea "posibilitatea să anticipeze" votarea celor două proiecte, cu atât mai mult cu cât a cunoscut şi a votat ordinea de zi care le cuprindea. Mai mult, într-unul din cazuri a fost chiar cel care a supus spre aprobare ordinea de zi.

În ceea ce priveşte potenţialul beneficiu sau un dezavantaj reprezentat de hotărâri, legiuitorul arată că un consilier trebuie să îşi anunţe colegii, la începutul dezbaterilor, chiar şi atunci când o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea. Prin urmare, este suficient ca beneficiul sau dezavantajul să aibă, potrivit legiuitorului, caracter potenţial, nu neapărat efectiv.

Este evident că domnul A. avea interesul ca bugetul localităţii să fie adoptat într-o manieră care să nu pericliteze încheierea sau derularea multiplelor contracte încheiate cu societăţile deţinute de mama, respectiv sora domniei sale.

Astfel, în speţă, conflictul de interese rezultă din înscrisurile (procesele-verbale de şedinţă) conform cărora domnul A. a participat la deliberări şi la vot, fără a se abţine, în ceea ce priveşte adoptarea H.C.L nr. 46/28.11.2011 privind rectificarea bugetului local al Oraşului Dragomireşti pentru anul 2011 şi respectiv a H.C.L. nr. 4/20.02.2012 privind aprobarea bugetului local al Oraşului Dragomireşti pentru anul 2012.

În argumentarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că, astfel, chiar dacă mărturia martorului D., secretarul oraşului, îi este favorabilă reclamantului (susţinând teza conform căreia situaţia atestată de menţiunile olografe ale proceselor-verbale de şedinţă, conform căreia petentul s-a abţinut de la vot cu ocazia adoptării ambelor hotărâri în discuţie, este reală), nu este mai puţin adevărat că ea este contrazisă de declaraţiile celorlalţi doi martori, acestea fiind concordante şi susţinute de documente oficiale, comunicate la solicitarea pârâtei şi, ulterior, a instanţei, pentru care primarul, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, şi-a asumat întreaga răspundere.

Deasemenea, instanţa de fond a consemnat în detaliu cele declarate de secretarul oraşului, dl. D..

În mod corect a reţinut instanţa de fond că în sprijinul celor astfel atestate vine şi mărturia martorului H., care confirmă realitatea celor reţinute de către pârâtă, în sensul în care acesta a participat la şedinţa ţinută la 28.11.2011, despre care a afirmat că o reţine, întrucât a fost o şedinţă conflictuală, majoritatea discuţiilor fiind axate în jurul punctului de pe ordinea de zi referitor la rectificarea bugetului local aferent anului 2011.

Deasemenea, instanţa de fond a reţinut că, acelaşi martor a susţinut că, în aceeaşi situaţie se afla şi domnul consilier C., astfel încât poziţia lor a fost una unitară în ceea ce priveşte toate punctele de pe ordinea de zi, în sensul în care el s-a abţinut de la vot, iar domnul C. a votat împotrivă, existenţa unui vot împotrivă fiind atestată şi de procesul-verbal de la dosarul cauzei.

În plus de acestea, instanţa de fond a reţinut că sunt în acord cu prescripţiile legii şi susţinerile martorului, în sensul în care, în cazul în care unul dintre consilieri are un interes personal în legătură cu o problemă supusă dezbaterii în şedinţă, procedura urmată este în sensul în care, deşi participă la discuţiile premergătoare votului, înaintea acestuia, persoana în discuţie părăseşte sala de şedinţă şi nu este prezentă în cursul votului.

În acest context, instanţa de fond a constatat că, niciunul dintre documentele depuse la dosar, nici măcar cel care susţine apărarea reclamantului, nu atestă că în cursul celor două şedinţe ar fi existat o astfel de situaţie.

Mai mult decât atât, instanţa de fond, în argumentarea soluţiei a mai reţinut că, şi în situaţia în care s-ar trece peste aceste aspecte, şi plecând de la teza susţinută de reclamant, în sensul în care el a fost cel care s-a abţinut de la vot în cadrul ambelor şedinţe, admiterea acţiunii tot nu se justifică din perspectiva prevederilor art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, instanţa de fond a reţinut, corect şi legal, că reclamantul a luat parte la deliberări şi nici nu şi-a anunţat colegii despre existenţa unei împrejurări care atestă existenţa unui conflict de interese.

În concluzie, raportat întreg materialul probator administrat în cauză, în mod corect şi legal instanţa de fond a reţinut că dl. A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese în perioada exercitării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Oraşului Dragomireşti, judeţul Maramureş, prin participarea la deliberarea şi adoptarea H.C.L. nr. 46/28.11.2011 privind rectificarea bugetului local al Oraşului Dragomireşti pentru anul 2011, respectiv a H.C.L. nr. 4/20.02.2012 privind aprobarea bugetului local al Oraşului Dragomireşti pentru anul 2012, respectiv a încălcat dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 47 (în prezent art. 46) din Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 75 lit. a) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată şi face obiectul unei jurisprudenţe constante a instanţei supreme, astfel încât recursul de faţă a fost soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 237/2015 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2017.