Judicial review limits on exam grading methodology and discretionary administrative commissions in professional admission challenges

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. - Consiliul B. şi Comisia Permanentă şi Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA), a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a B. privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar, precum şi a rezultatelor acestuia; anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen din data de 23 septembrie 2014 privind soluţionarea contestaţiilor la punctaj; anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen din data de 21 septembrie 2014 privind publicarea rezultatelor obţinute de candidaţii care s-au prezentat la examenul de admitere în profesia de avocat din data de 15 septembrie 2014; anularea parţială a procesului-verbal al Comisiei Naţionale de Examen din data de 19 septembrie 2014 privind soluţionarea contestaţiilor la barem, cu privire la întrebările 13, 20, 31 şi 51 cu caracter evident contestabil (aferente Grilei de examen nr. 3), care au fost elaborate şi redactate contrar dispoziţiilor Regulamentului de examen şi prevederilor legale invocate; să se dispună validarea examenului naţional de primire în profesia de avocat stagiar, sesiunea septembrie 2014, organizat- de B., susţinut de reclamantă; să se dispună obligarea autorităţii competente la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat stagiar a reclamantei, cu obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate, respectiv la plata unor despăgubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, până la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat stagiar şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în ipoteza în care actele atacate nu ar fi fost emise şi a daunelor morale în cuantum de 100.000 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. - Consiliul B. şi Comisia Permanentă şi pârâtul INPPA.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că aspectele pe care le-a contestat cu privire la întrebările 13, 20, 31 şi 51 din grila de examen au legătură cu procedura/metodologia de desfăşurare şi organizare a examenului. Motivele de nelegalitate a actelor administrative se referă la aspecte procedurale, ţinând de respectarea metodologiei de examen şi, asupra lor, se poate pronunţa instanţa de contencios administrativ.

Recurenta-reclamantă nu a solicitat cenzurarea orientării ştinţifice cu privire la întrebări/variante de răspuns, ci a contestat legalitatea procedurii de desfăşurare a examenului.

Astfel, în ceea ce priveşte disciplina OEPA, întrebările 13 şi 20, a arătat că elaborarea întrebărilor şi a variantelor de răspuns încalcă dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Regulamentul de examen, referitoare la asigurarea unităţii de evaluare la nivelul întregului examen. Cele două întrebări nu respectă logica şi modul de soluţionare al celorlalte întrebări, socotindu-se corectă şi o variantă de răspuns incompletă şi care se repetă ad literam în conţinutul celei de-a doua variante de răspuns corecte şi complete. Absenţa unităţii de evaluare la nivelul întregului examen se observă raportat la întrebarea 49, care a avut alt mod de soluţionare, în sensul că din două răspunsuri adevărate s-a acceptat doar cel complet nu şi cel incomplet.

A fost încălcat, astfel, caracterul obiectiv al modalităţii de corectare, cerut de art. 1 alin. (4) din Regulamentul de examen.

Răspunsul dat de recurenta-reclamantă la cele două întrebări este, din punct de vedere logic şi juridic, identic cu varianta admisă în barem, iar principiul nediscriminării interzice situaţiile în care persoanele aflate într-o situaţie similară sunt tratate diferit.

Instanţa de fond a reţinut că dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenţia EDO nu se aplică procedurilor administrative aferente desfăşurării unui examen, însă, în practica Curţii EDO, s-a statuat că desfăşurarea profesiei de avocat presupune elemente patrimoniale, cabinetul şi clientela, asupra cărora avocatul are un drept de proprietate, iar persoana care satisface condiţiile legale are un drept de acces la profesie, de natură civilă, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţie.

Modul de redactare al variantelor de răspuns considerate corecte în cazul întrebărilor 13 şi 20 încalcă şi principiile pedagogice esenţiale care stau la baza metodologiei de elaborare a testelor de tip grilă, care se bazează pe itemuri cu alegere multiplă.

Cât priveşte întrebarea 31 de la disciplina Drept civil, aceasta nu corespunde tematicii pentru examen, fiind încălcate prevederile art. 14 alin. (3) din Regulamentul de examen.

Întrebarea 51 la disciplina Drept procesual civil a fost formulată greşit, prin neinserarea în variantele de răspuns a denumirii instituţiei de drept "arătarea tiutularului dreptului". Solicitarea adresată candidaţilor, de a completa întrebarea în timpul desfăşurării examenului, contravine regulilor de desfăşurare a examenului, respectiv prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de examen.

Nelegalitatea procesului-verbal din 19.09.2014 privind soluţionarea contestaţiilor la barem a fost invocată din perspectiva nerespectării termenului de soluţionare a contestaţiilor şi din perspectiva nerespectării termenului de motivare a soluţiei din contestaţii. Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu a motivat soluţiile, încălcând principiul legalităţii, principiul caracterului transparent şi al caracterului obiectiv al examenului.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, motivarea soluţiilor de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem era obligatorie. Or, întrebările anterior menţionate nici măcar nu au fost luate în discuţie pentru o eventuală admitere sau respingere.

Un alt motiv de nelegalitate a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor se referă la adoptarea soluţiilor pe baza opiniei majoritare a membrilor Comisiei, situaţie inadmisibilă în redactarea unor subiecte de tip grilă, în cazul cărora unanimitatea este obligatorie pentru stabilirea variantelor corecte de răspuns.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a constatat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prima critică, subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la nemotivarea hotărârii pronunţate în fond.

Deşi este indicat cazul de nelegalitate anterior menţionat, recurenta nu prezintă, în concret, argumente care să susţină nemotivarea ori existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei, în cuprinsul hotărârii recurate.

Instanţa de fond a analizat motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă de către reclamantă, înlăturându-le fundamentat, raportat la aspectele factuale ale cauzei şi la normele de drept incidente.

Aserţiunile recurentei-reclamante, potrivit cărora hotărârea ar fi nemotivată, nu au niciun temei, raportat la conţinutul hotărârii recurate. Din conţinutul criticilor recurentei rezultă că acestea vizează, în concret, nu o lipsă de motivare, ci însăşi motivarea respingerii cererii, apreciată de recurenta-reclamantă că ar contraveni normelor de drept material incidente.

Prin urmare, trecând la analiza motivelor de recurs încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Cât priveşte criticile recurentei referitoare la modalitatea de elaborare a subiectelor şi de stabilire a variantelor corecte de răspuns, se constată că Regulamentul privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul INPPA stabileşte o procedură de contestare a probei tip grilă, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem având competenţa de a analiza argumentele candidaţilor asupra subiectelor şi baremului, precum şi de a decide asupra acestora.

Instanţa de fond a reţinut corect că nu poate cenzura activitatea Comisiei şi, pe cale de consecinţă, nici modalitatea de elaborare a subiectelor ori de punctare a răspunsurilor corecte.

Or, prezenta contestaţie se referă la modalitatea concretă de întocmire a subiectelor şi de punctare a răspunsurilor la întrebările 13 şi 20 din grila 3 de examen.

Recurenta afirmă că aspectele contestate ar avea legătură cu metodologia de desfăşurare a examenului, în sensul încălcării dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul de examen, care impun asigurarea unităţii de evaluare la nivelul întregului examen. În concret, arată că nu s-ar fi asigurat unitatea de evaluare raportat la o altă întrebare din grilă, cea cu nr. 49, la care s-a validat o singură variantă de răspuns, respectiv cea completă, spre deosebire de întrebările 13 şi 20, unde s-au validat câte două variante de răspuns, dintre care una incompletă. A mai arătat recurenta că modul de formulare a variantelor de răspuns ar contraveni principiilor pedagogice, respectiv cerinţelor de proiectare a itemilor cu alegere multiplă, aplicabil în docimologia didactică.

Înalta Curte constată că recurenta invocă dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Regulament, care reprezintă norme ce trebuie urmate de către Comisia de elaborare a subiectelor. Or, verificarea respectării acestor dispoziţii regulamentare revine, în baza contestaţiilor formulate de candidaţi, în conformitate cu art. 15 din Regulament, Comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Controlul instanţei se limitează la verificarea legalităţii actelor administrative atacate, prin raportare la normele legale sau regulamentare care stabilesc cadrul de organizare şi desfăşurare a examenului. Actele comisiei de soluţionare a contestaţiilor la barem sunt producătoare de consecinţe juridice în referire la situaţiile pe care le analizează şi asupra cărora îşi exprimă punctul de vedere (inclusiv motivele de contestaţie de natură ştiinţifică sau pedagogică).

Comisia permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România are rolul de a veghea la respectarea cerinţelor prevăzute în normele juridice edictate pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de primire în profesie, ca avocat stagiar, dar nu poate imixtiona în sfera de activitate a comisiilor de examen, având prerogative conferite de contextul normativ doar pentru exercitarea controlului de legalitate pe baza verificărilor efectuate de comisiile cărora le-a stabilit atribuţii specifice, soluţiile comisiilor fiind producătoare de efecte juridice în planul constatărilor şi rezolvărilor pe care le stabilesc la problemele cu care sunt sesizate.

Controlul de legalitate care se solicită instanţei judecătoreşti competente poate fi exercitat numai cu respectarea atribuţiilor conferite de lege organizatorului examenului şi comisiilor înfiinţate potrivit Regulamentului de examen, cu puteri discreţionare în domeniul pentru care au fost constituite şi responsabile în sfera atribuţiilor care le-au fost încredinţate potrivit Regulamentului.

În conformitate cu jurisprudenţa anterioară consolidată a Înaltei Curţi, controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluţii avute în vedere de comisiile de examen excede competenţelor instanţelor judecătoreşti.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii EDO (hotărârea din 28.02.2002, San Juan împotriva Franţei), în care s-a statuat că deciziile unor comisii de confirmare sau atestare a unor aptitudini, însuşiri sau calităţii profesionale nu pot face obiectul controlului judecătoresc, evaluarea testării cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru exercitarea unei profesii ieşind din sfera garanţiilor instituite de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înţeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs şi nici a modului în care comisia de soluţionare a contestaţiilor a analizat contestaţiile la barem.

Inclusiv contestaţia la barem referitoare la neîncadrarea unui subiect în tematica de examen intră în atribuţiile de analiză discreţionare ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor dacă problema încadrării în tematică se raportează la o interpretare a cuprinderii unei anumite teme, cum este, în speţă, cazul temei "Moştenirea legală" (întrebarea 31 de la disciplina Drept civil).

Cât priveşte întrebarea nr. 51 la disciplina Drept procesual civil, recurenta se referă greşit la o încălcare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de examen, care interzice a se da candidaţilor indicaţii sau informaţii referitoare la rezolvarea subiectelor sau de a se aduce modificări acestora întrucât, pe timpul desfăşurării probei de examen, s-a procedat exclusiv la îndreptarea unei erori materiale din cuprinsul variantelor de răspuns, care se refereau omisiv la "o cerere a titularului dreptului" în loc de "o cerere de arătare a titularului dreptului", cum era corect.

Cât priveşte legalitatea procesului-verbal al Comisiei naţionale de examen din 19.09.2014 privind soluţionarea contestaţiilor la barem, instanţa de fond a reţinut în mod corect că depăşirea termenului de soluţionare a contestaţiilor prevăzut în Regulament nu a fost de natură a produce recurentei-reclamate o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Recurenta susţine fără temei că întrebările contestate nu ar fi fost analizate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor. Din modul de redactare a procesului-verbal rezultă că s-a optat pentru menţionarea expresă a întrebărilor în cazul cărora au fost primite contestaţiile şi pentru menţionarea respingerii tuturor celorlalte contestaţii la baremul de evaluare.

Cât priveşte motivarea soluţiei din contestaţii, în actele dosarului nu se regăseşte această motivare, însă o eventuală nemotivare a soluţiei din contestaţii nu poate conduce la anularea parţială a deciziei de validare a rezultatelor examenului, aşa cum a solicitat recurenta-reclamantă, întrucât motivarea are rolul de a explicita soluţia din contestaţii şi, drept urmare, ţine tot de domeniul de exercitare a atribuţiilor comisiilor de examen, care nu poate fi controlat în contencios administrativ.

Ultima critică a recurentei susţine nelegalitatea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor pentru adoptarea soluţiilor pe baza majorităţii, iar nu a unanimităţii membrilor Comisiei. Aceste susţineri nu au niciun temei legal, într-un organism colegial, în lipsa unor dispoziţii exprese contrare, hotărârile putând fi adoptate şi pe baza majorităţii, nu numai a unanimităţii, cum susţine recurenta.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 451 - 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, la plata sumei de 800 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 17 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, la plata sumei de 800 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.