Asset seizure and confiscation against non-party company annulled and remanded for retrial.

Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatoarea A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 809/F/28.11.2011 şi, la pct. I din această decizie, printre altele, în baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) pe o durată de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale 8 de închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de doi ani, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 12 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 15.02.2005 până la data de 24.06.2005, inclusiv.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 7 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate), timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate), timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 15.02.2005 până la data de 24.06.2005, inclusiv.

În temeiul disp. 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art. 124 din C. pen. din 1969.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 15.02.2005 pană la data de 24.06.2005, inclusiv.

În temeiul disp. 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului J., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A luat act că nu s-a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen.de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul J. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului J. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul J. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art. 124 din C. pen. din 1969.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 03.08.2009 pană la data de 30.04.2010, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (3) din Legea 255/2013 a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (comuna Curcani, judeţ Călăraşi) dispusă împotriva inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 07.11.2008 până la data de 07.05.2009, inclusiv.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul I. (fost K.), la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul I. (fost K.), la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului I. (fost K.) drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul I. (fost K.) la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi a art. 5 C. pen., constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art. 124 din C. pen. din 1969.

A luat act că inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi 2) C. pen. cu aplic. art. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, cu aplic art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1969 a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate), timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în ţară sau în străinătate), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate pe durata unui termen de încercare de 8 ani, determinat potrivit art. 862 C. pen. de la 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să respecte următoarea obligaţie: să nu intre în legătură cu coinculpaţii din prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. din 1969, privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 72 C. pen. a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 30.07.2005 până la data de 15.08.2005, inclusiv.

La pct. II din această decizie instanţa a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul B. a sumei de 2.321.292.608 133,96 RON, reprezentând diferenţa dintre marfa ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA şi a impozitului pe profit, a sumei de 91.166.300 USD, sumă care provine din comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, a sumei de 57.768.138 USD, sumă provenind din comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, a sumei de 13.133.541 euro, provenind din infracţiunile deduse judecăţii.

A dispus completarea de către organul însărcinat cu punerea în executare a dispoziţiilor deciziei penale (Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) a cererilor de comisie rogatorie transmise în vederea indisponibilizării conturilor, acţiunilor şi activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, inclusiv a societăţilor comerciale care deţin acţiuni la alte societăţi comerciale la care inculpaţii figurează împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I şi a altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecăţii, transmise autorităţilor din Elveţia, Marea Britanie şi SUA de către Parchetul General-DIICOT, cereri de comisie rogatorie transmise în urma celor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 15.09.2014, în sensul că se va menţiona în cuprinsul cererilor de comisie rogatorie că sumele indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul L. a sumelor menţionate mai sus;

A dispus ca organul însărcinat cu executarea (Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) să solicite pe calea comisiei rogatorii adresate autorităţilor din Elveţia, Marea Britanie şi SUA, confiscarea sumelor de bani indisponibilizate prin încheierile de şedinţă din 15.09.2014 şi 01.10.2014, până la concurenţa sumelor de 2.321.292 şi 608.133,96 RON, actualizată la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare, 91.166.300 dolari, în echivalentul în RON la data plăţii, 57.768.138 dolari, în echivalent la data plăţii, 13.133.541 euro, în echivalent la data plăţii.

La pct. III din decizia mai-sus menţionată s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală, instanţa de fond şi instanţa de apel, indicându-se în mod expres care sunt bunurile asupra cărora a menţinut măsurile, stabilind totodată şi destinaţia bunurilor indisponibilizate.

La pct. IV şi V din hotărâre, curtea de apel a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a contestaţiilor formulate împotriva modalităţii de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie A. solicitând admiterea acesteia şi desfiinţarea Deciziei penale nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005, cu privire dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi.

În argumentarea acestei solicitări contestatoarea a arătat, în esenţă, că prin Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014 instanţa de apel a dispus indisponibilizarea bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi în condiţiile în care persoana juridică A. nu a avut nicio calitate în faza urmăririi penale sau în faza judecăţii în primă instanţă ori apel, nu a fost introdusă ca parte în proces, şi nefiind citată în cauză nu şi-a putut formula apărări cu privire la măsurile dispuse asupra sa, instanţa de control judiciar pronunţând o hotărâre nelegală cu încălcarea unor principii fundamentale (principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare), având în vedere că această societate nu a făcut obiectul niciunei cercetări.

Concluzionând a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi desfiinţarea deciziei penale atacate doar în ceea ce priveşte măsurile dispuse faţă de contestatoarea A.. A mai arătat că deşi numele societăţii A. nu apare în dispozitivul deciziei penale pronunţată de curtea de apel, toate măsurile asigurătorii s-au menţinut faţă de această societate având în vedere că s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii cu privire la confiscarea bunurilor.

Ministerul Public a invocat inadmisibilitatea contestaţiei, întrucât pe de o parte, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, hotărârea pronunţată de curtea de apel fiind o hotărâre definitivă, iar pe de altă parte, s-ar modifica chiar conţinutul deciziei, soluţia dispusă având la bază un raţionament fundamentat pe necesitatea extinderii şi menţinerii măsurii asigurătorii în vederea extinderii.

Examinând contestaţia, Înalta Curte constată că aceasta este fondată în limita următoarelor considerente:

Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au fost trimişi în judecată inculpaţii B., C., D., M., J., F., G., K., E., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi spălare de bani.

Prin Sentinţa penală nr. 809/F/2011 a Tribunalului Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunilor mai-sus menţionate, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Statul român reprezentat de ANAF, fiind obligaţi inculpaţii la despăgubiri, în mod individual sau solidar, suma totală a despăgubirilor fiind de 1.345.483.086.901 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit. Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpaţii L. şi D. a unor sume de bani reprezentând diferenţa dintre prejudiciul cauzat părţilor civile şi sumele cu care acestea s-au constituit părţi civile.

Din examinarea rechizitoriului şi a sentinţei penale mai sus menţionate se poate constata faptul că societatea A. nu a avut nicio calitate în cauză, nici în faza de urmărire penală, nici la judecata în primă instanţă, iar prin Sentinţa penală nr. 809/F/2011 nu s-a dispus nicio măsură cu privire la aceasta.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri inculpaţii, partea civilă şi Ministerul Public. Apelurile au făcut obiectul Dosarului nr. x/2005 al Curţii de Apel Bucureşti. În acest dosar, prin încheierea de şedinţă din 15.09.2014, Curtea de Apel a extins obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 171/D/P/12.01.2005 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi sechestrul asigurător instituit prin încheierea de şedinţă din 20.05.2010 a Tribunalului Bucureşti asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor L., D., G., C., E., F., I. şi J., inclusiv asupra conturilor şi activelor societăţilor comerciale la care aceştia figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I şi ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecăţii, cu evidenţierea actelor de dispoziţie efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

Prin încheierea de şedinţă din 01.10.2014, fără ca petenta A. să fie citată sau reprezentată, instanţa a extins măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea de şedinţă din 15.09.2014, dispunând emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, pentru a aduce la îndeplinire, în integralitate, măsurile dispuse de instanţă, prin încheierea din 15.09.2014, respectiv să procedeze la indisponibilizarea conturilor şi acţiunilor şi activelor societăţilor la care figurează inculpaţii ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, inclusiv a societăţilor comerciale care deţin acţiuni la alte societăţi comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari, administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I şi ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din fapte penale deduse judecăţii şi pe cale de consecinţă, să procedeze la efectuarea unor cereri de comisie rogatorie în vederea indisponibilizării bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile societăţilor aflate în Elveţia, Marea Britanie, SUA, respectiv A.

Elveţia, A. din Londra, autoturismul N., culoare gri, înmatriculat la 12.11.2013, care figurează în patrimoniul A., toate bunurile mobile şi imobile, inclusiv acţiuni, părţi sociale ale societăţilor O. şi SC P., ambele cu sediul în SUA şi să evidenţieze actele de dispoziţie şi rulajul conturilor bancare după instituirea sechestrului asigurător. S-a precizat în adresă, că, având în vedere necesitatea unei cereri de comisie rogatorie pentru identificarea conturilor bancare ale societăţilor aflate în Elveţia, este necesară furnizarea unor informaţii Biroului Federal Office of Justice International Legal Assiatance Division, iar în cuprinsul cererii de comisie rogatorie este necesar să se precizeze că din investigaţiile întreprinse trebuie să existe o legătură cu o bancă din Elveţia, sens în care urmează să se ataşeze la cererea de comisie rogatorie înscrisul de unde rezultă transferul sumei de 19.500.000 de dolari între conturile corespondente ale societăţilor Q.

şi A. din Elveţia, precum şi relaţiile de la ONRC de unde rezultă participarea A. S.A. din Elveţia la alte societăţi deţinute în România. De asemenea, s-a precizat în cererea de comisie rogatorie că SC P. şi SC O. au acelaşi sediu social şi că împuternicitul SC O. este inculpatul B., precum şi că, în data de 15.09.2014, Curtea a dispus instituirea unui sechestru asupra tuturor acţiunilor şi activelor sociale la care inculpaţii deţin calitatea de împuternicit, asociat şi administrator, inclusiv cele aflate în străinătate, cu solicitarea de a se ataşa la dosarul cauzei cererile de comisie rogatorie şi răspunsurile autorităţilor competente.

Deşi în şedinţa din 1 octombrie 2014, instanţa a dispus citarea pentru şedinţa din 9 octombrie 2014, în calitate de intervenienţi a persoanelor care pretind drepturi asupra bunurilor în privinţa cărora s-a instituit măsura asigurătorie, contestatoarea A. nu s-a regăsit printre persoanele a căror citare s-a dispus.

Înalta Curte constată că prin Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a dat două dispoziţii care s-au cumulat împotriva contestatoarei A. şi anume, pe de o parte, confiscarea sumelor de bani şi bunuri de la petentă, pe de altă parte, garantarea de către aceasta cu toate bunurile aflate în proprietatea sa a acestei creanţe pe care Statul Român o deţine împotriva inculpatului B., în urma aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, conferindu-i calitatea de terţ garant pentru recuperarea creanţei pe care Statul Român o deţine împotriva inculpatului.

Aceste măsuri au fost dispuse de Curtea de Apel Bucureşti în ultima cale ordinară de atac, fără ca petenta contestatoare A. să fi fost vreodată citată şi introdusă în cauză.

Se reţine aşadar că nici cu ocazia extinderii măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierile de şedinţă din 15.09.2014 şi 01.10.2014, petenta contestatoare A. nu a fost citată, nu a fost introdusă în cauză şi nu a pus concluzii cu privire la măsurile solicitate a fi luate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau puse în discuţie din oficiu de către instanţă, dar nici cu ocazia pronunţării Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-au instituit garanţii asupra bunurilor contestatoarei în favoarea Statului Român.

Din considerentele încheierii din 15.09.2014 a rezultat că măsura sechestrului a fost luată cu caracter temporar, până la soluţionarea definitivă a cauzei, când urma să se decidă asupra reparării prejudiciului în mai multe variante: plată directă, restituire în natură sau confiscare specială, or, prin hotărârea pronunţată, instanţa a schimbat destinaţia bunurilor pe care a avut-o în vedere la extinderea măsurilor asigurătorii prin încheierea mai sus menţionată.

O asemenea schimbare a destinaţiei bunurilor nu a fost adusă la cunoştinţa contestatoarei A., nu a fost pusă nici în discuţia celorlalţi participanţi la proces în niciuna dintre şedinţele de judecată.

În concluzie, persoana juridică ce a formulat contestaţia, A., nu a avut nicio calitate în faza urmăririi penale sau în faza judecăţii în primă instanţă ori apel, iar sentinţa penală 809/F/2011 nu a prevăzut nicio dispoziţie cu privire la aceasta. Nici apelul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi nici apelurile promovate de inculpaţi şi partea civilă nu s-au referit la contestatoarea A.

Înalta Curte reţine că măsurile asigurătorii sau confiscarea presupun ingerinţe în exercitarea drepturilor reale asupra bunurilor, drepturi protejate de dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1. Caracterul jurisdicţional garantat în materia drepturilor protejate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 Protocolul 1 şi caracterul contradictoriu al procedurii presupun, în primul rând, o judecată a măsurii înainte ca aceasta să fie dispusă, ceea ce în cauza de faţă lipseşte.

Înalta Curte constată că persoana juridică nu a beneficiat de accesul la o instanţă, măsura asigurătorie a fost dispusă într-un proces penal în care contestatoarea nu a fost parte (Dosar nr. x/2005 în calea de atac a apelului, direct prin decizie), iar eforturile de a supune fondul pretenţiilor cenzurii unui judecător au eşuat, cererile anterioare fiind respinse ca inadmisibile sau ca nefondate, în acest din urmă caz, fără antamarea fondului. Hotărârile pronunţate anterior s-au mărginit a sublinia motivele pentru care căile procesuale alese (contestaţii la titlu - Deciziile penale nr. 1612/A din data de 25 noiembrie 2015, nr. 457/A din 24.03.2015; recurs efectiv - Decizia penală nr. 1314 din 29 septembrie 2015) nu erau utile demersului juridic urmărit.

Or, potrivit textului art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului "remediul" care trebuie să se afle la dispoziţia oricărei persoane ce se pretinde victimă a unei violări a Convenţiei trebuie să fie efectiv. Cu evidenţă, această condiţie este strâns legată de condiţia de admisibilitate a sesizării, în speţă prezenta contestaţie formulată de contestatoarea A. împotriva dispoziţiei de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi, instituită prin Decizia penală nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005.

Potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:

1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea contestaţiei atacate:

a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestaţia este nefondată;

2. admiterea contestaţiei şi:

a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;

b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

Astfel, C. proc. pen. prevede că în cazul judecării cauzei în lipsa îndeplinirii procedurii de citare, soluţia legislativă este cea prevăzută de dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi anume admiterea contestaţiei, şi desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de contestatoarea A. cu privire la dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi şi instituite prin Decizia penală nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va desfiinţa, în parte, decizia penală sus - menţionată, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând societăţii A. şi în aceste limite, va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Efectivitatea "remediului" oferit contestatoarei care se pretinde victimă a unei dispoziţii a Convenţiei Europene, de garantare de a avea posibilitatea de a sesiza "autorităţile", aici înţeles prin instituirea cadrului jurisdicţional de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nu va trebui să se confunde cu certitudinea obţinerii unei soluţii favorabile de către aceasta. Judecătorul naţional are doar obligaţia de a analiza, potrivit legislaţiei naţionale şi respectând această legislaţie, situaţia invocată de către persoana interesată.

În esenţă, nefăcând abstracţie de caracterul definitiv al hotărârii - Decizia penală nr. 1207/A din 14.10.2014 pe fondul său -, în rejudecare se vor acoperi toate lipsurile juridice mai sus evidenţiate - respectarea caracterului contradictoriu al procedurii -, urmând a se face cuvenitele aprecieri raportat la cele invocate de contestatoare, atât în drept cât şi în fapt, în funcţie de situaţia concretă dedusă judecăţii.

În consecinţă, se vor menţine toate celelalte dispoziţii ale deciziei mai-sus menţionate ce nu sunt contrare prezentei.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. cu privire dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând acestei societăţi şi instituite prin Decizia penală nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005.

Desfiinţează în parte decizia penală contestată numai în ceea ce priveşte dispoziţia de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acţiunile aparţinând societăţii A. şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, la aceiaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei contestate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 octombrie 2016.

Cu opinie separată în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestaţiei formulate de A., cu obligarea contestatoarei la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Opinie separată

Consider contestaţia formulată de A. ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente:

În primul rând constatăm faptul că prezenta contestaţie este formulată, în mod expres, împotriva deciziei penale nr. 1207/A din 14.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2005.

Astfel, aşa cum rezultă şi din notele scrise depuse la dosar, solicitarea contestatoarei a fost aceea de a se desfiinţa "…dispoziţiile din Decizia penală nr. 1207/14.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, în dosar nr. x/2005, dispoziţii cu privire la măsurile de menţinere a măsurilor asiguratorii în vederea garantării confiscării speciale, respectiv a confiscării speciale dispuse faţă de bunurile societăţii"

Prin urmare nu ne aflăm în faţa unei contestaţii propriu-zise la o dispoziţie de luare/instituire a unor măsuri asigurătorii ci o contestaţie împotriva unei dispoziţii de menţinere a măsurii asiguratorii luate/instituite printr-o încheiere anterioară.

Măsura asiguratorie a fost dispusă în cauză, aşa cum reţine şi opinia majoritară, prin încheierea de şedinţă din 01.10.2014, ulterior instanţa de apel luând şi alte măsuri necesare pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asiguratorii, inclusiv efectuarea unor comisii rogatorii internaţionale.

Astfel, strict formal, întrucât prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie, nu s-a luat/instituit nicio măsură asiguratorie, considerăm că, de plano, nu erau aplicabilă nici Decizia nr. 24/2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că "soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată este neconstituţională" dar nici dispoziţiile art. 2501 C. proc. pen. care au consacrat legislativ decizia Curţii Constituţionale.

Desigur, decizia atacată conţine această dispoziţie de "menţinere a măsurii sechestrului asigurător" pe care o completează cu precizarea că măsura este destinată "…garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul B.…" însă pentru această dispoziţie a hotărârii nu există nicio cale de atac.

De altfel, din motivarea contestaţiei, rezultă că ceea ce o nemulţumeşte profund pe contestatoare este tocmai această dispoziţie a instanţei de apel în sensul garantării de către contestatoare, cu toate bunurile aflate în proprietatea sa a creanţei pe care Statul Român o deţine împotriva inculpatului B., în urma aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Acest aspect a fost sesizat şi de opinia majoritară, dar spre deosebire de aceasta, apreciem că dispoziţia respectivă nu era supusă nici unei căi de atac.

În al doilea rând, apreciem contestaţia ca fiind inadmisibilă şi datorită faptului că sunt contestate dispoziţii luate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi că această hotărâre a fost pronunţată cu mult înainte de modificarea legislativă intervenită prin O.U.G. 18/2016 dar şi de pronunţarea Deciziei nr. 24/2016 a Curţii Constituţionale.

De aceea, considerăm că, în speţă, se ridică problema inadmisibilităţii contestaţiei, determinată de două chestiuni fundamentale şi anume:

a) luarea unei măsuri nu printr-o încheiere interlocutorie, aşa cum a avut în vedere legiuitorul în art. 2501 C. proc. pen. ci prin însăşi decizia instanţei de apel, hotărâre definitivă şi,

b) admisibilitatea exercitării unei căi de atac nou introduse pentru aspecte statuate anterior în mod definitiv

Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul a avut în vedere la redactarea dispoziţiilor art. 2501 C. proc. pen. numai situaţia în care măsurile asigurătorii sunt luate prin încheiere de către instanţa de judecată şi nu situaţia în care măsurile au fost luate prin sentinţa sau decizia pronunţată în cauză.

Legiuitorul nu a prevăzut aceste două situaţii întrucât, în cazul în care măsurile asigurătorii ar fi fost luate prin sentinţă, dispoziţia respectivă ar fi fost oricum supusă apelului, urmând a fi cenzurată de instanţa ierarhic superioară iar în cazul în care măsurile asigurătorii ar fi fost luate direct prin decizia instanţei de apel (aşa cum se consideră că ar fi situaţia în speţa de faţă), principiul securităţii raporturilor juridice se opune la desfiinţarea, totală sau parţială, a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în alt mod decât printr-o cale extraordinară de atac.

În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa respectării principiului securităţii juridice, considerat ca fiind, în mod necesar, inerent atât dreptului Convenţiei, cât şi dreptului comunitar (cauza Marcks împotriva Belgiei). Totodată, în numeroase cauze împotriva României, (de exemplu Brumărescu împotriva României ), această instanţă a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă totuşi faptul că acestui principiu i se pot aduce derogări, dar numai dacă acestea se datorează unor motive substanţiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

Ca atare, concluzia care se impune este aceea că o soluţie definitivă nu mai poate fi pusă în discuţie, decât în mod cu totul şi cu totul excepţional, prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, şi chiar şi atunci numai pentru corectarea unor grave erori de fapt sau judiciare şi nu pentru a se obţine o reanalizare a cauzei.

În speţă însă, dincolo de existenţa sau unei grave erori judiciare - pe care şi noi o apreciem ca atare, din moment ce contestatoarea A. nu a fost citată niciodată în cauză - se reţine totuşi că nu ne aflăm în prezenţa unei căi extraordinare de atac deoarece contestaţia la care se referă art. 2501 C. proc. pen. este o cale ordinară de atac, ce poate fi exercitată separat doar împotriva încheierilor prin care instanţa (inclusiv cea de apel) dispune luarea măsurii asigurătorii.

În altă ordine de idei se reţine că, potrivit art. 13 alin. 1 C. proc. pen., legea procesuală penală se aplică, actelor efectuate şi măsurilor dispuse după momentul intrării sale în vigoare, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.

O.U.G. 18/2016 nu conţine dispoziţii tranzitorii astfel că, potrivit principiului constituţional consacrat de art. 15 al. 2 din Constituţie posibilitatea atacării separate, cu contestaţie a încheierilor prin care instanţa dispune luarea de măsuri asigurătorii, nu se naşte decât pentru viitor, de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. 18/2016.

Chiar dacă am face abstracţie de dispoziţiile art. 2501 C. proc. pen. şi ne-am raporta direct la Decizia nr. 24/2016 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate justifica exercitarea căii de atac în speţa de faţă, datorită principiul aplicării numai pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin. 4 din Constituţie.

Ori, la data de 14.10.2014, data pronunţării deciziei definitive atacate, dispoziţiile prev. de art. 250 al. 6 C. proc. pen. se bucurau de prezumţia de constituţionalitate, calea de atac a contestaţiei nefiind recunoscută, aspecte cuprinse şi în paragraful 33 al deciziei Curţii Constituţionale mai sus arătate.

Procesat de GGC - GV