Stay of proceedings lifted and case remanded after heir identification efforts deemed sufficient
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant’s appeal, quashed the challenged order of May 7, 2018, and remanded the case to the same appellate court for continuation of proceedings; the appellate court had wrongly denied the motion to resume the case and maintained the stay of proceedings following the death of one party. The dispute arose when the claimant, whose appeal against an earlier civil judgment was suspended under Article 412(1) of the Civil Procedure Code after the defendant’s death, sought to resume the case by identifying the deceased’s two heirs and providing their civil-status documents and addresses, but the appellate court rejected the request for lack of proof of succession acceptance or a heir certificate. Decisively, the Court held that the stay could not continue indefinitely where the interested party had made all possible procedural efforts to identify the successors, and that under the judge’s active role (Articles 6, 11, 22 of the Civil Procedure Code; Article 21(3) of the Romanian Constitution; Article 6(1) ECHR), the court must itself request further information from third parties or rule on the procedural framework, since requiring the claimant—a third party to the succession—to produce notarial documents would unjustifiably block justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (1) C.proc.civ, art. 412 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ, art. 21 din Constituția, art. 21 alin. (3) din Constituția, Art. 412 alin. (1) C.proc.civ; Stay of proceedings lifted and case remanded after heir identification efforts deemed sufficient: The dispute arose when the claimant, whose appeal against an earlier civil judgment was suspended under Article 412(1) of the Civil Procedure Code after the defendant’s death, sought to resume the case by identifying the deceased’s two heirs and providing their civil-status documents and addresses, but the appellate court rejected the request for lack of proof of succession acceptance or a heir certificate. Decisively, the Court held that the stay could not continue indefinitely where the interested party had made all possible procedural efforts to identify the successors, and that under the judge’s active role (Articles 6, 11, 22 of the Civil Procedure Code; Article 21(3) of the Romanian Constitution; Article 6(1) ECHR), the court must itself request further information from third parties or rule on the procedural framework, since requiring the claimant—a third party to the succession—to produce notarial documents would unjustifiably block justice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the suspension and subsequent resumption of the proceeding due to the death of a party.
Full text
Suspendarea judecății cauzei ca urmare a decesului uneia dintre părți. Cerere de repunere pe rol. Indicarea moştenitorilor defunctului. Nelegalitatea menținerii măsurii suspendării. Rolul activ al judecătorului
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Judecata. Incidente procedurale.
Index alfabetic : suspendare
certificat de moștenitor
repunere pe rol
Constituția României, art. 21 alin. (3)
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 alin. (1)
C.proc.civ., art. 6, art. 11, art. 22, art. 412 alin. (1), art. 297
În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) Cod procedură civilă, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale şi a identificat şi a indicat succesibilii părţii decedate.
În această situaţie, dacă informațiile relative la succesiunea defunctului nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terții care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispoziţiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.
Prin urmare, în mod greşit, instanţa de apel a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei, sub motiv că nu s-ar fi depus la dosar şi dovezi privind acceptarea succesiunii părţii decedate de către descendenții săi sau un certificat de calitate de moştenitor.
Secția I civilă, decizia nr. 493 din 6 martie 2019
Prin încheierea de şedinţă din 24.04.2017, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1132 din 20.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1)
pct. 1 Cod procedură civilă, până la indicarea moştenitorilor defunctei B.
Prin cererea de redeschidere a judecăţii formulată la data de 29.09.2017, astfel cum a fost completată la 1.03.2018, reclamantul A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, indicând ca moştenitori ai intimatei decedate pe fiii acesteia, C. şi D.
Prin încheierea de şedinţă din 14.05.2018, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de redeschidere a judecăţii şi a menținut măsura suspendării, reținând că cererea nu a fost însoțită de dovezi privind calitatea de moştenitor a persoanelor indicate de către reclamant, iar în absența unor probe certe care să ateste transmisiunea, pe cale succesorală, către persoanele indicate de apelant, a drepturilor şi obligațiilor legate de imobilul în litigiu, cursul judecăţii nu poate fi reluat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. impun părții care formulează cererea de reluare a judecăţii obligaţia de a depune informații referitoare la numele, prenumele şi domiciliile succesibililor persoanei decedate, nu şi obligaţia de a depune, concomitent, şi dovezile care atestă calitatea de moştenitori a acestora, cum greşit s-a statuat prin încheierea recurată.
În argumentarea criticii, reclamantul a susţinut că o atare obligaţie nu poate fi pusă în sarcina sa, întrucât, fiind străin de succesiunea părții decedate, nu poate intra în posesia unor astfel de înscrisuri, precum certificatul de calitate sau certificatul de moştenitor, astfel de probe putând fi administrate după reluarea judecăţii procesului, în măsura în care procedura succesorală după defuncta B. a fost dezbătută, fapt infirmat însă prin adresa transmisă de Camera Notarilor Publici Bucureşti.
Reclamantul a susţinut şi că succesibilii părții decedate pot fi introduși în proces în baza actelor de stare civilă, întrucât, în lipsa actelor notariale mai sus arătate, calitatea de moştenitor se determină prin orice mijloace de probă din care să rezulte acceptarea moștenirii, în acord cu dispoziţiile legale din materia succesorală (art. 1103, 1125 şi urm. Cod civil), fiind în sarcina instanţei de judecată ca, în baza rolului activ şi a probelor administrate, să stabilească care dintre succesibilii părții decedate urmează să preia calitatea procesuală a autorului său în procesul pendinte, în vederea depășirii impedimentului procesual ivit.
Reclamantul a susţinut şi că obligarea sa la determinarea dezbaterii succesiunii defunctei B., în vederea reluării şi finalizării judecăţii, ar reprezenta o încălcare a dreptului de acces la justiție, consacrat prin dispoziţiile art. 21 din Constituția României, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. alin. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30.01.2019, Înalta Curte a declarat admisibil, în principiu, recursul declarat de reclamant şi a stabilit termen de judecată la data de 6 martie 2019.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit dispoziţiilor art.6 alin. (1) Cod procedură civilă, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparțială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituția României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) Cod procedură civilă, judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă iar, potrivit alin (3), poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Prin dispoziţiile art. 11 Cod procedură civilă, se statuează, totodată, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condiţiile legii, realizarea justiţiei.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, judecătorul cauzei este în drept să solicite părţilor sau, după caz, terţilor, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informaţii pentru a statua, în conformitate cu dispoziţiile legale, cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.
În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) Cod procedură civilă, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale şi a identificat succesibilii persoanei decedate.
În această situaţie, dacă informațiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terții care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispoziţiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.
În speţa supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1132/2016 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV- a civilă, a fost suspendată în data de 24.04.2017, ca urmare a decesului pârâtei B., intervenit la data de 19.01.2017.
La data de 29.09.2017, reclamantul A. a solicitat reluarea judecăţii cauzei prin introducerea în proces a fiului părții decedate, C.
Ulterior, urmare a demersurilor întreprinse de instanţa de judecată şi de părţile litigante, s-a stabilit că defuncta B. a avut doi fii. Prin cererea înregistrată la data de 1.03.2018, reclamantul i-a indicat ca moştenitori ai pârâtei pe fiii acesteia, C. şi D., şi a solicitat citarea lor în proces, întrucât la dosar au fost depuse actele de stare civilă şi dovezile privind domiciliile acestora.
La termenul de judecată din 7.05.2018, potrivit menţiunilor consemnate în încheierea de şedinţă, în instanţă s-au prezentat D., personal, care a confirmat că este fiul cel mare al defunctei şi şi-a exprimat acordul pentru repunerea pe rol a cauzei şi C., prin avocat, a cărui poziție procesuală nu este consemnată.
În atare condiţii, în mod greşit, instanţa de apel a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei formulată de reclamant, sub motiv că nu s-ar fi depus la dosar şi dovezi privind acceptarea succesiunii defunctei pârâte de către descendenții săi sau un certificat de calitate de moştenitor.
Atare înscrisuri nu pot fi prezentate de reclamantul A., care este terţ în raport de succesiunea defunctei B., iar obligaţia de a prezenta astfel de înscrisuri nu poate fi pusă în sarcina sa, întrucât, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale.
Astfel de înscrisuri pot fi deținute, fie de succesibilii părţii decedate, în măsura în care şi-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 1103 Cod civil, fie de terțe persoane, şi pot fi prezentate la solicitarea instanţei de judecată, în condiţiile art. 297 şi urm. Cod procedură civilă.
În lipsa unor astfel de înscrisuri, instanţa are a analiza, prin administrarea de probatorii şi în acord cu dispoziţiile legale din materie succesorală, care dintre succesibilii părții decedate urmează să preia calitatea procesuală pasivă a autoarei sale, în scopul finalizării judecăţii, care nu poate sta în loc, nelimitat.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a admis recursul declarat de reclamant, a casat încheierea de şedinţă din data de 7.05.2018 şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.