Validity of financial corrections for restrictive public procurement qualification criteria and implicit EU budget prejudice

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna Padeş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea deciziei nr. 10/22.01.2015 emisă de pârât la data de 22.01.2015, iar în subsidiar revocarea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x, titlu executoriu ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 10/22.01.2015 şi obligarea pârâtului la returnarea sumei de 93.043 RON reprezentând plata benevolă a corecţiilor financiare ce au fost stabilite de MDRAP prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x"

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1722 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 10/22.01.2015 şi Nota de constatare nr. x/16.09.2014 şi a obligat pârâtul la restituirea sumei de 93.043 RON reprezentând plata corecţiilor financiare stabilite prin Nota de constatare nr. x/16.09.2014.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în urma controlului obiectiv de legalitate efectuat de ANRMAP în virtutea prerogativelor conferite de O.U.G. nr. 34/2006, nu s-a constatat nicio neregulă legată de întocmirea documentaţiei de atribuire sau condiţiile de participare a ofertanţilor desemnaţi câştigători, ori din acest punct de vedere, aprecierile ulterioare ale echipei de control din cadrul DGSN-Serviciul de Constatare şi Stabilire Nereguli, în legătură cu fixarea unor criterii de calificare şi selecţie/cerinţe minime de calificare, care nu ar prezenta relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit, restrictive respectiv cu fixarea unor factori de evaluare care nu au legătură concretă cu specificul contractului, respectiv cu o pondere nejustificată, apar nefundamentate, fiind aprecieri ale membrilor echipei de control.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte concret neregulile constatate, în legătură cu cele două contracte de achiziţie s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile din Regulamentul Comunităţilor Europene Consiliului Europei şi din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru a fi în prezenţa unei abateri, de altfel, în afara aprecierii generice privind încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice prin stabilirea criteriilor de calificare şi a factorilor de evaluare, echipa de verificare nu a arătat în concret de ce a considerat restrictive aceste criterii, respectiv, de ce ponderea unor factori de evaluare nu este justificată.

A mai arătat prima instanţă că pârâta nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condiţiile legale şi comunitare pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în derularea contractului, întrucât lucrările au respectat termenele, pârâta onorând cererile de rambursare, şi nici nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuţiei naţionale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1722 din 16 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac formulate, recurentul a arătat, în esenţă, următoarele:

- la simpla lecturare a cererii de chemare în judecată se poate constata faptul că intimata nu a invocat nici un moment lipsa prejudiciului, iar instanţa nu a pus în discuţia părţilor acest aspect, pe cale de consecinţă ministerul nu a putut formula apărări pe acest aspect, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

- acelaşi raţionament se aplică şi principiului proporţionalităţii invocat de instanţa de fond care şi-a motivat sentinţa pe aprecierea criteriilor de calificare/selecţie ca nefiind restrictive, deşi acţiunea reclamantei nu a cuprins motive cu privire la acest aspect.

- necontestând dreptul autorităţii contractante de a impune, în situaţii de excepţie, cerinţe minime de calificare, însă doar sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de legalitate ce rezidă din prevederile legale invocate, se constată lipsa din nota justificativă a unei detalieri temeinice a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerinţe minime.

- referitor la cea de-a doua reţinere a instanţei de fond, se precizează că potrivit dispoziţiilor art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP, autoritatea contractantă fiind singura responsabilă de nerespectarea condiţiilor legale în materie de achiziţii publice.

- consideră că limitarea participării la procedura de achiziţie, prin impunerea unor criterii de calificare care nu prezintă relevanţă, a generat un posibil prejudiciu. Se constată că nu a fost respectat principiul concurenţei cu efecte directe asupra eficienţei utilizării fondurilor publice, presupunând că participarea mai multor ofertanţi s-ar fi putut materializa în oferte mai avantajoase faţă de cea atribuită.

- se apreciază că obligaţia de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei producerii unui prejudiciu.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr. 1722/16.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, arătând următoarele:

- MDRAP nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condiţiile legale şi comunitare pentru a se putea declara beneficiarul neeligibil, nu a existat o neregulă în derularea contractului, întrucât lucrările au respectat termenul, pârâta onorând cererile de rambursare şi nici nu s-a făcut dovada unui prejudiciu creat fondurilor UE sau contribuţiei naţionale.

- în urma controlului obiectiv de legalitate efectuat de către ANRMAP, în virtutea prerogativelor conferite de O.U.G. nr. 34/2006, nu s-a constatat nicio neregulă legată de întocmirea documentaţiei de atribuire sau condiţiile de participare a ofertanţilor desemnaţi câştigători, ori din acest punct de vedere, aprecierile ulterioare ale echipei de control din cadrul DGSN-Serviciul de Constatare şi Stabilire Nereguli, în legătură cu fixarea unor criterii de calificare şi selecţie/cerinţe minime de calificare, care nu ar prezenta relevanţă în raport de natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit sau cu fixarea unor factori de evaluare care nu au legătură concretă cu specificul contractului, respectiv cu o pondere nejustificată, apar nefundamentate, fiind aprecieri ale membrilor echipei de control.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 08.06.2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 19.09.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-intimată a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 10/22.01.2015 emisă de pârât prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x, revocarea acestei note şi restituirea sumei de 93.043 RON reprezentând plata benevolă a acestor corecţii financiare.

Prima instanţă a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 10/22.01.2015 şi Nota de constatare nr. x/16.09.2014 şi a obligat pârâtul la restituirea sumei de 93.043 RON reprezentând plata corecţiilor financiare stabilite prin Nota de constatare nr. x/16.09.2014.

În aceste condiţii pârâtul a formulat recurs invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Or, în cauza de faţă, subsumat acestui motiv de recurs, recurenta formulează critici privind faptul că prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă nu a formulat critici privind lipsa prejudiciului şi principiul proporţionalităţii, iar instanţa a reţinut astfel de argumente în susţinerea hotărârii pronunţate fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Înalta Curte constată că motivul de casare nu este incident întrucât analiza privind existenţa sau nu a prejudiciului derivă din faptul că reclamanta a contestat existenţa unei nereguli, iar principiul proporţionalităţii se analizează în raport de situaţia de fapt reţinută şi de sancţiunea aplicată, neputându-se susţine o încălcare a dreptului la apărare.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.

Astfel, în baza mandatelor nr. x/28.05.2014 şi nr. x/30.07.2014 a fost efectuat un control documentar la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Padeş ce a avut drept scop verificarea aspectelor menţionate în sesizarea nr. 29716/25.04.2014 a Direcţiei Generale Programe Europene - Unitatea Gestionare Nereguli Fonduri Europene, ca urmare a sesizării transmise de către domnul A. şi comunicată MDRAP.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x a fost stabilită o creanţă bugetară în valoare de 93.043 RON, prin aplicarea unei corecţii de 10% din valoarea contractului.

La întocmirea acestui act administrativ s-a reţinut că intimata-reclamantă a fixat criterii de calificare şi selecţie/cerinţe minime de calificare care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică, sunt restrictive deoarece s-a fixat un factor de evaluare ce nu are legătură concretă cu specificul contractului, având o pondere nejustificată, iar în Nota Justificativă aferentă acest factor de evaluare nu a fost precizat/motivat corespunzător.

Recurentul MDRAP critică sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a inexistenţei unei nereguli, astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi a aplicării greşite a principiului proporţionalităţii.

Faţă de această susţinere, Înalta Curte constată în baza propriei analize a probelor administrate, că dispoziţiile art. 176, 178 şi 188 din O.U.G. nr. 34/2006 şi a art. 8 din H.G. nr. 925/2006 au fost încălcate prin aceea că autoritatea contractantă a impus, atât în contractul încheiat cu S.C. B. S.R.L. cât şi în contractul încheiat cu S.C. C. S.R.L.:

"Cerinţe obligatorii:

- Profitul net conform ultimului bilanţ contabil anual să fie pozitiv;

- Media cifrei de afaceri, pe ultimii 3 ani să fie cel puţin de 3 ori mai mare decât valoarea maximă admisă supusă licitaţiei".

Potrivit dispoziţiilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare numai la:

a) situaţia personală a candidatului sau ofertantului;

b) capacitatea de exercitare a activităţii profesionale;

c) situaţia economică şi financiară;

d) capacitatea tehnică şi/sau profesională;

e) standarde de asigurare a calităţii;

f) standarde de protecţie a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) lit. e).

De asemenea, potrivit disp. art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006:

(1) În cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) şi d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare.

(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Tot astfel, art. 8 din H.G. nr. 925/2006 prevede că:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

Or, în cauza de faţă se constată că intimata-reclamantă nu a fost în măsură să justifice în mod rezonabil impunerea acestei cerinţe obligatorii.

Cu privire la critica recurentei vizând concluzia primei instanţe în sensul inexistenţei unui prejudiciu, Înalta Curte constată că potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate, neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, printr-o sumă plătită necuvenit." În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat că toate aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în angajarea unor cheltuieli cu încălcarea principiului tratamentului egal, al nediscriminării şi al eficienţei utilizării fondurilor, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, existenţa unei nereguli conduce implicit la existenţa unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui. În ceea ce priveşte susţinerea intimatei-reclamante, vizând împrejurarea că întreaga procedură de achiziţie a fost monitorizată/evaluată de autorităţile competente (ANRMAP, UCVAP) de la stadiul elaborării anunţului de participare până la semnarea contractului, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale ".autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziei de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP".

În aceste condiţii este nerelevantă împrejurarea monitorizării anterioare a procedurii şi a rezultatului acesteia. Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că recurentul-pâtât a dat eficienţă principiului proporţionalităţii, instituit prin dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, la momentul emiterii actelor administrative atacate prin aceea că a stabilit o corecţie în cuantum de 10%.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv."

Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ:

"Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii.

Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei, având în vedere obiectivele urmărite şi clauzele contractuale la care beneficiarul a achiesat, nu se poate reţine că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporţionalităţii, consacrat în legislaţia naţională şi europeană şi în jurisprudenţa CJUE.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 1722 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Padeş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 1722 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Padeş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.