Suspension of executive committee appointment requires proof of legal irregularity and imminent irreparable harm

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. adoptată în data de 14.07.2014, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea nr. 134 din 21 noiembrie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., privind suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare emisă de pârâtă şi adoptată în data de 14.07.2014, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii nr. 134 din 21 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta A., în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat în drept calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat susţinând că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Prin criticile subsumate motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a arătat în esenţă, următoarele:

- prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stipulează îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind suspendarea executării unui act administrativ, reţinând că nu au fost dovedite aspecte care se pot circumscrie noţiunilor "cazului bine justificat" şi "iminenţei producerii pagubei".

- prima instanţă nu a avut în vedere întreg materialul probator depus la dosarul cauzei, limitându-se, în ceea ce priveşte analiza existenţei cazului bine justificat doar la susţinerile inserate în cuprinsul convocatorului, fără a face o analiză, oricât de lapidară a termenelor de convocare a Adunării Generale şi a comunicării convocatorului către cluburile afiliate. În acest sens, se afirmă că instanţa a omis faptul că pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat şi nici actele care au stat la baza emiterii acestuia.

- curtea de apel a reţinut eronat că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a existenţei unei pagube iminente, deşi s-a demonstrat situaţia, potrivit căreia, prin voinţa unui număr redus de cluburi, ce nu reprezintă nici pe departe 50%+1 din cluburile afiliate la B., s-a procedat la înlocuirea organelor de conducere ale federaţiei, în dauna evidentă atât a B., cât şi a tuturor celorlalte cluburi.

În continuarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a înţeles să reitereze argumentele invocate la prima instanţă legate de temeinicia cererii de suspendare a executării.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept

Astfel cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, prima instanţă a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare emisă de pârâtă şi adoptată în data de 14.07.2014, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din conţinutul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de "caz bine justificat" a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Or, Înalta Curte constată că, prin cererea de suspendare a executării formulată de clubul sportiv reclamant, au fost reluate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale actului administrativ atacat dezvoltate în susţinerea acţiunii în anularea aceluiaşi act, neaducând alte argumente sau motive separate care să se circumscrie condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv "cazul bine justificat" şi "paguba iminentă".

Astfel, în mod concret, recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie ale actului administrativ contestat, care să permită judecătorului ca prin efectuarea controlului judecătoresc doar să pipăie fondul cauzei, şi nu să îl prejudece, situaţie constată, în mod corect, de către prima instanţă.

În acest context critica recurentei-reclamante în sensul că prima instanţă nu a analizat toate motivele invocate de societate în susţinerea cererii de suspendare a executării, nu poate fi primită, având în vedere că acestea vizau, în realitate, anularea actului administrativ, iar pentru analiza acestora, în mod evident, instanţa ar fi trebuit să antameze fondul cauzei şi să depăşească limitele învestirii sale.

Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a adus argumente care să dovedească aparenţa de nelegalitate a actului administrativ care să justifice convingerea instanţei în sensul că a fost dovedită îndeplinirea condiţiei existenţei unui "caz bine justificat".

Pe de altă parte, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a analizat şi aspectele legate de a două condiţie necesară pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv iminenţa producerii unei pagube.

Înalta Curte constată că din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

Argumentele aduse însă de reclamantă în susţinerea iminenţei pagubei reprezintă simple supoziţii, neîntărite de nicio o altă dovadă materială, iar noţiunea de pagubă iminentă, în sensul legii contenciosului administrativ nu poate fi prezumată ca existând prin însăşi excutarea actului administrativ considerat nelegal de către reclamantă.

Pentru acest motiv, în mod evident, prima instanţă nu a avut posibilitatea să ia în considerare afirmaţiile reclamantei formulate pe acest aspect, nesusţinute de vreo probă, fiind ţinută de limitele învestirii sale, inclusiv sub aspectul probatoriului pe care reclamanta a înţeles să îl administreze în cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curţii de Apel Târgu-Mureş este temeinică şi legală, prima instanţă făcând aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speţei, ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, nefiind întrunită în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţată în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 134 din 21 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.