Local councilor conflict of interest in approving zoning plan for mobile station on self-owned leased land

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/24.02.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat starea de conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 174/CA din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea Raportului de evaluare nr. x/24.02.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretare şi aplicarea greşită a dreptului material, respectiv a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, referitoare la conflictul de interese.

Susţine recurenta că nu se încadrează în ipoteza reglementată de textul legal menţionat, deoarece nu a avut nici un interes privat, de natură patrimonială, în momentul în care, în calitate de consilier local a votat pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local Mihail Kogălniceanu nr. 42/15.07.2011 privind aprobarea PUZ-ului "Amenajare staţie de bază pentru servicii de comunicaţii mobile de generaţia a III-a (3G)" pentru B..

A mai arătat recurenta-reclamantă că derularea contractului nu era condiţionată în vreun fel de o eventuală conduită a acesteia, în calitatea sa de consilier local şi, indiferent de rezultatul Hotărârii nr. 42/15.07.2011, contractul de superficie nu suporta vreo modificare, iar derularea lui nu era condiţionată de adoptarea respectivei hotărâri de aprobare a PUZ-ului.

Susţine, de asemenea că, şi fără votul său, proiectul de hotărâre ar fi primit aviz favorabil, iar contractul, de asemenea, nu s-ar fi modificat în vreun fel, derulându-se mai departe pe întreaga perioadă pentru care a fost încheiat.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările dezvoltate în faţa instanţei de fond.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru argumentele în continuare prezentate.

2.1. Argumente de fapt şi de drept

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, prin criticile dezvoltate în cererea de recurs că instanţa de fond a considerat în mod eronat faptul că aceasta s-a aflat în stare de conflict de interese pe perioada exercitării mandatului de consilier local, aplicând greşit prevederile Legii nr. 161/2003.

În fapt, din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă A. exercită funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, începând din anul 2008 şi până în prezent.

Conform Procesul-verbal al Consiliului Local al comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, din data de 20.08.2008, recurenta a fost numită preşedinte al Comisiei pentru agricultură, amenajarea teritoriului şi urbanism, muncă şi protecţie social.

La data de 09.09.2010, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2010, reclamanta A. a cumpărat din domeniul privat al Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Mihail Kogălniceanu, Judeţul Tulcea, imobilul situat în intravilanul comunei Mihail Kogălniceanu, în suprafaţă totală de 2429,51 mp, situat în tarla 48, parcela x, imobil ce a fost achiziţionat prin licitaţie publică, conform procesului-verbal încheiat la data de 19.05.2006.

În data de 04.10.2010, societatea comercială S.C. B. S.A. a depus la Primăria Comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, cererea pentru emiterea certificatului de urbanism pentru acest imobil, pentru ca la data de 22.10.2010, să fie aprobat Avizul de Oportunitate nr. 2704/22.10.2010 pentru "Amplasare Staţie de Bază pentru Servicii de Comunicaţii Mobile de Generaţia a III-a (3G)" potrivit Dispoziţiei primarului nr. 423/22.10.2010, ulterior fiind emis certificatul de urbanism nr. 30, privind imobilul în suprafaţă de 144 mp. situat în intravilanul comunei Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, tarla 48, parcela x.

În data de 22.11.2010, a fost încheiat contractul de superficie nr. 1171/22.11,2010, dintre S.C. B. S.A., - beneficiar şi doamna A. - proprietar, privind amplasarea pe respectivul teren a unor echipamente de comunicaţii electronice, preţul constituirii dreptului de superficie fiind de 1000 euro/an, pe o perioadă de 15 ani.

În data de 14.07.2011 Comisia pentru agricultură, amenajarea teritoriului şi urbanism, muncă şi protecţie socială, avizează cu un număr de 5 voturi, proiectul privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal" Amplasare Staţie de Bază pentru Servicii de Comunicaţii Mobile de Generaţia A III-A (3G)" localitatea Mihail Kogălniceanu, comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, semnat de doamna A., în calitate de preşedinte, pentru ca la data de 15.07.2011, să fie adoptată Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mihail Kogălniceanu, nr. 42, cu votul a 13 consilieri din totalul de 13, conform procesului-verbal de şedinţă, aferent, prin care a fost aprobat acest plan urbanistic zonal.

Dispoziţii legale aplicabile

Legea nr. 161/2003, art. 77 "Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare."

Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, art. 47:

"(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Art. 75 alin. (1): "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Art. 77: alin. (1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

- alin. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal, pe care îl au în problema respectivă.

- alin. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

În contextul acestor reglementări referitoare la conflictul de interese în cazul consilierilor locali, aplicate la situaţia de fapt rezultată din susţinerile părţilor şi actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei A..

Astfel, aprecierea instanţei de fond referitoare la condiţionarea derulării contractului de o anume conduită a reclamantei, în calitate de consilier local, este perfect justificată prin prisma faptului că derularea contractului de superficie încheiat de recurentă cu S.C. B. S.A., în care se stipula preţul constituirii dreptului de superficie ca fiind de 1000 euro/an, în beneficiul proprietarului, adică al domniei sale, nu era posibilă fără obţinerea de către societatea comercială în cauză a avizelor necesare pentru amplasarea echipamentelor de servicii de comunicaţii mobile pe terenul reclamantei.

Din actele dosarului rezultă că aceste avize şi proceduri prealabile obţinerii acordului de amplasare a echipamentelor electronice s-au emis şi de Comisia pentru agricultură, amenajarea teritoriului şi urbanism, muncă şi protecţie socială, care avizează cu un număr de 5 voturi, proiectul privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal pentru acest proiect, iar reclamanta A. era preşedintele semnatar al acestei Comisii.

Continuând această conduită, recurenta-reclamantă, în calitate de consilier local a votat Hotărârea Consiliului Local al comunei Mihail Kogălniceanu prin care s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal pentru Proiectul "Amplasare Staţie de Bază pentru Servicii de Comunicaţii Mobile de Generaţia a III-a (3G)", proiect pentru desfăşurarea căruia s-a încheiat contractul de superficie asupra terenului proprietatea recurentei-reclamante, fiind astfel dovedit interesul personal şi de natură patrimonială al acesteia în aprobarea PUZ-ului.

Susţinerea recurentei-reclamante în sensul că votul său favorabil nu a influenţat cu nimic decizia unanimă a Consiliului Local în adoptarea Hotărârii nr. 42/2011, nu poate reprezenta o critică veritabilă şi pertinentă a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, atâta vreme cât, potrivit dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, citate anterior, aceasta avea obligaţia, deci şi posibilitatea de a nu îşi exprima votul în adoptarea Hotărârii Consiliului local, prin declararea interesului personal, de natură patrimonială pe care îl avea în legătură cu derularea respectivului Proiect.

Faţă de aceste împrejurări, în mod evident, conduita recurentei-reclamante a fost de natură să întrunească elementele existenţei unui conflict de interese de natură administrativă în sensul Legii nr. 161/2003 prin raportare la Legea nr. 215/2001 şi la Legea nr. 393/2004 şi să aducă atingere integrităţii şi imparţialităţii exercitării funcţiei publice pe care o deţinea în cadrul Consiliul Local al comunei Mihail Kogălniceanu.

2.1. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat, constatând că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speţei, nefiind întrunită ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul căruia s-a formulat prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 174 din 09 octombrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.