Joint tax liability challenge: denial of requested accounting expert and supplementary evidence as unconclusive within limited scope of review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.09.2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ, a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 29535/15.03.2013 şi a deciziei nr. 29854/08.05.2013, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată în condiţiile art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003.

Având în vedere transmiterea calităţii procesuale pasive în urma adoptării H.G. nr. 520/2013, în cauză a fost conceptată, în calitate de pârâtă, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1556 din data de 19.05.2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1556 din data de 19.05.2014 a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond potrivit art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., apreciind că prima instanţă a soluţionat procesul evocând fondul în lipsa administrării probelor solicitate, cu încălcarea prevederilor art. 389 şi următoarele C. proc. civ.

Recurentul solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în raport de prevederile art. 6, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, considerând că rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs ar încălca dreptul său la un proces echitabil şi la un recurs efectiv. Judecătorul naţional este obligat la asigurarea aplicării prioritare a reglementărilor şi jurisprudenţei europene, potrivit art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României. Principiul priorităţii este consacrat atât pentru dreptul comunitar, cât şi pentru tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, respectiv Carta Drepturilor Fundamentale, care, potrivit Tratatului de la Lisabona, are valoarea unui instrument juridic obligatoriu. Protecţia drepturilor fundamentale include şi protecţia drepturilor de natură procesuală, iar judecătorul naţional se află atât sub jurisdicţia Curţii Europene, ţinând cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg, cât şi sub jurisdicţia de la Strasbourg.

În ce priveşte motivele de nelegalitate ale hotărârii de fond recurentul consideră că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 254 şi art. 258 C. proc. civ., care reglementează propunerea şi administrarea probatoriului. Prin respingerea probei cu înscrisuri şi a probei cu efectuarea unei expertize contabile recurentului-reclamant i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea încheierii din data de 29.04.2014 şi a hotărârii recurate.

Recurentul arată că probatoriul a fost solicitat în condiţii legale, prin cererea de chemare în judecată, în cadrul căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, prezumând că pârâta va depune la dosar toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziilor contestate. Instanţa de judecată, la rândul său, a dispus efectuarea unei adrese pentru comunicarea acestor înscrisuri, dar ele au fost depuse de către pârâtă într-un singur exemplar şi incomplet. Aceste înscrisuri erau necesare sub aspectul lămuririi situaţiei de fapt, proba fiind utilă şi concludentă, astfel încât, după ce reclamantul a luat cunoştinţă de actele depuse, a prezentat un motiv temeinic pentru a justifica propunerea de probe suplimentare în condiţiile art. 254 din C. proc. civ.

În ce priveşte expertiza contabilă, şi această probă a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, fiind şi propuse obiectivele lucrării de specialitate.

Prin urmare, concluzionează recurentul, proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză au fost solicitate în termen, erau utile şi concludente soluţionării cauzei, instanţa de fond pronunţând o hotărâre criticabilă prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul înţelege să reia în cuprinsul motivelor de recurs şi aspectele de nelegalitate a actelor administrative atacate, regăsite în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Recurentul a solicitat administrarea de probe noi în faţa instanţei de recurs, respectiv înscrisuri şi expertiză în specialitatea fiscalitate.

4. Apărările intimatei

Intimată pârâtă Direcţia Regională Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a depus întâmpinare la data de 06.10.2015, prin serviciul poştal, înregistrată la Registratura Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie la data de 09.10.2015 cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., republicat. Prin întâmpinare nu s-au invocat excepţii şi s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs.

Întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Direcţia Regională Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a fost comunicată recurentului reclamant A. la data de 15.10.2015, conform dovezii de comunicare aflată la fila x/verso.

Recurentul reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare la data de 26.10.2015 .

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data 1 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

2. Cu privire la fondul recursului formulat. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei de faţă îl formează anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.03.2013 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. x/08.05.2013, emise de pârâta DGFP a judeţului Neamţ - Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ.

Recurentul-reclamant, prin cazul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 254 şi art. 258 C. proc. civ. criticând soluţia instanţei sub aspectul neadministrării probelor cerute.

Din desfăşurarea cercetării judecătoreşti, pe tot parcursul procesual în faţa primei instanţe, rezultă următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.01.2014, instanţa de fond a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de reclamant şi a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarilor Publici Asociaţi "B. şi C." pentru a comunica, în copie certificată, actele care au stat la baza emiterii procurii speciale nr. 130/18.01.2012, dată de D. şi E., în calitate de asociaţi ai S.C. F. S.R.L., reclamantului A.. De asemenea, a dispus revenirea cu adresă către pârâta Direcţia Regională Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, pentru a depune la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 25.03.2014 instanţa de fond a încuviinţat cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul reclamantului pentru a lua cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar de către autoritatea pârâtă şi de către B.N.P.A. "B. & C.".

La termenul de judecată din data de 29.04.2014 a lipsit reclamantul

Instanţa a avut în vedere cererea avocatului reclamantului depusă la data de 29.04.2014, prin serviciul registratură, prin care a solicitat strigarea dosarului la sfârşitul şedinţei de judecată, însă şi la a treia strigare a cauzei, la sfârşitul şedinţei de judecată, la apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Socotind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, la cererea pârâtei de judecarea cauzei şi în lipsa părţilor, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.

Instanţa de fond a amânat pronunţarea sentinţei, succesiv, la datele de 05.05.2014, 12.05.2014 şi 19.05.2014.

La data de 30.04.2014, reclamantul prin e-mail a transmis la dosarul instanţei de fond note de şedinţă prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol solicitând şi continuarea judecăţii pricinii cu suplimentarea probatoriului cu anumite înscrisuri şi administrarea probei cu expertiză contabilă, în scopul stabilirii datoriei fiscale.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de către reclamant, Curtea de Apel Bucureşti a considerat-o neîntemeiată, apreciind că nu se impune suplimentarea probatoriului, prin raportare la obiectul cauzei, motivele reţinute de organul fiscal în Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 29535/15.03.2013 şi motivele cererii introductive, prin care nu se contestă întinderea creanţei împotriva societăţii sau calificarea juridică a operaţiunilor, care au stat la baza impunerii suplimentare, care să impună opinia unui expert.

S-a mai reţinut că în raport cu obiectul cauzei, expertiza nu este utilă cauzei, nici prin prisma obiectivelor indicate în cererea de repunere pe rol.

Analizând motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile procesuale, în materie de administrare a probelor.

Astfel, a administrat proba cu înscrisuri cerută de reclamant la termenul din 28.01.2014 şi a amânat judecata pentru a da posibilitatea reclamantului să ia cunoştinţă de înscrisurile administrate, la termenul următor din 25.03.2014. La termenul acordat la 29.04.2014, reclamantul nu s-a prezentat şi nu a solicitat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, în condiţiile art. 254 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum pretinde, deşi afirmă că nevoia administrării noilor probe a rezultat din nedepunerea de către autoritatea fiscală pârâtă, în cadrul documentaţiei care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate, a unor înscrisuri .

Cât priveşte proba cu expertiză, deşi a fost indicată prin cererea introductivă, nu au fost indicate tezele probatorii, nici chiar la termenul din 29.04.2014, pentru care instanţa prorogase discutarea administrării acestei probe.

Prin urmare, reclamantul nu a respectat dispoziţiile procesuale în materie de propunere a probelor, neîndeplinind obligaţiile sale procesuale şi neurmărind finalizarea procesului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri şi încuviinţarea probei cu expertiză, cu indicarea tezei probatorii, abia după închiderea dezbaterilor, respectiv în termenul de amânare a pronunţării asupra cauzei, cu nerespectarea dispoziţiilor C. proc. civ.. Cu toate acestea, instanţa de fond a arătat, în cuprinsul hotărârii, motivele pentru care nu a procedat la repunerea pe rol a cauzei, conform solicitării reclamantului, argumentând asupra lipsei de concludenţă a probelor nou cerute, din perspectiva limitelor învestirii. În concluzie, instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 254, art. 255, art. 258 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 19 mai 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 19 mai 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.