Challenge to property ownership certificate barred for failure to complete mandatory prior administrative procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2013 sub nr. x/2013 pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., Comisia Locală de Fond Funciar Mioveni şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x mai 2007 şi a actelor premergătoare acestuia, precum şi rectificarea cărţii funciare nr. x, UAT Mioveni (nr. CF vechi x), privitor la înscrierea dreptului de proprietate al primilor doi pârâţi pentru suprafaţa de 3.002 mp. teren.

Pârâţii B. şi C. au formulat la data de 27 septembrie 2013 cerere reconvenţională, prin care au solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei privind terenul în litigiu.

La data de 31 octombrie 2013, aceiaşi pârâţi au completat cererea reconvenţională, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995, referitor la suprafaţa de 3.000 mp.

Judecătoria Piteşti, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 1310/13 februarie 2014, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Cererea a fost înregistrată la data de 6 iunie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 161/F-CONT pronunţată la data de 2 decembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi S.C. A. S.A.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamanţii B. şi C., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul motivelor de recurs recurenţii-reclamanţi au susţinut următoarele:

- instanţa de fond în mod greşit, a reţinut lipsa procedurii prealabile, având în vedere că pentru cererile incidentale nu este necesară, ele derivând din acelaşi raport juridic ca şi cererea principală;

- după depunerea cererii reconvenţionale, deşi era o cerere incidentală, au parcurs procedura prealabilă, primind răspuns la data de 28 martie 2014 din partea pârâtului Ministerul Economiei. În acest context, excepţia lipsei procedurii prealabile nu mai are suport, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 6 iunie 2014, după efectuarea procedurii prealabile;

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este în concordanţă cu probele administrate în cauză, respectiv instanţa nu a identificat, interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii;

În concluzie recurenţii-reclamanţi au apreciat că instanţa de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât şi situaţia de fapt, sentinţa atacată fiind netemeinică, nelegală şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cât şi a dispoziţiilor care reglementează cererile incidentale.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, la admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului a căii de atac, în şedinţă publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenţii-reclamanţi cu privire la soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Reclamanţii au solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995, referitor la suprafaţa de 3.000 mp. emis de Ministerul Economiei în favoarea pârâtei S.C. A. S.A., care este un act administrativ individual în înţelesul pe care art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 îl dă acestuia.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie, în sensul că, înainte de a se adresa instanţei competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiţii, dreptul la acţiune în contencios administrativ, în sens material, se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.

Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii.

Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.

În situaţia în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că recurenţii-reclamanţii nu au îndeplinit această cerinţă obligatorie, adresându-se direct instanţei de judecată cu solicitare de anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995 eliberat de Ministerul Economiei (fost Ministerul Industriilor).

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege, situaţie în raport de care cererea lor nu a putut fi primită, fiind respinsă ca inadmisibilă.

Susţinerea recurenţilor din cererea de recurs, în sensul că au efectuat procedura prealabilă, nu poate fi reţinută de Înalta Curte, întrucât înscrisul apreciat de reclamanţi, ca fiind dovada de îndeplinire a procedurii prealabile, adresa nr. x a fost emisă după depunerea cererii reconvenţionale la Judecătoria Piteşti.

Înalta Curte constată că reclamanţii nu au făcut menţiuni şi nu au depus la dosarul cauzei alte dovezi cu privire la efectuarea procedurii administrative prealabile cu emitentul actului, în condiţiile şi termenele reglementate de textele de lege mai sus arătate.

Critica recurenţilor - reclamanţi vizând faptul că cererea lor incidentală, respectiv cererea reconvenţională, derivă din acelaşi raport juridic ca şi cererea principală, astfel că nu mai era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, nu poate fi primită întrucât acest tip de cerere trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 192 şi art. 193 din acelaşi cod.

Întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuţie trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, înainte de introducerea acţiunii în instanţă, este evident că la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ reclamanţii nu îndepliniseră această procedură.

Înalta Curte mai reţine faptul că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în temeiul art. 12 din Legea nr. 554/2004, printre documentele pe care reclamanţii trebuiau să le anexeze acţiunii se număra şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, or ei nu s-au conformat dispoziţiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi C. împotriva sentinţei nr. 161/F-CONT din 2 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.