Tax objection suspension for criminal referral: unreasonable delay violating right to fair trial within a reasonable time

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2014, sub nr. x/2014, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, anularea Deciziei nr. x/18.11.2013 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative împotriva Procesului-verbal nr. x/02.10.2013, obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/02.10.2013, ce are ca obiect obligaţia fiscală estimată în cuantum de 5.493.023 RON şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 375/2014 pronunţată la data de 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Într-o primă critică, reclamanta a arătat că instanţa de fond a stabilit fără niciun fundament şi fără invocarea niciunei probe de la dosarul cauzei că după data finalizării inspecţiei fiscale nr. x/02.08.2013 au apărut date suplimentare care au dus la concluzia necesităţii sesizării organelor de urmărire penală şi suspendarea soluţionării contestaţiei.

În urma inspecţiei fiscale nu a fost stabilită în sarcina reclamantei nicio obligaţie suplimentară cu privire la impozitul pe profit aferent anului 2012, motiv pentru care a fost emisă Decizia x/02.08.2013 privind nemodificarea bazei de impunere cu privire la impozitul pe profit, pentru aceeaşi perioadă fiscală şi pentru aceeaşi categorie de impozit ca şi cea menţionată în procesul-verbal nr. x/02.10.2013.

Au fost încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (3) din Codul fiscal, deoarece s-a efectuat o nouă inspecţie fiscală pe aceeaşi perioadă şi pentru aceeaşi categorie de impozit, fiind încălcată regula unicităţii efectuării inspecţiei fiscale.

O a doua critică priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală în sensul că instanţa a apreciat că organul fiscal are motive să dispună suspendarea soluţionării contestaţiei administrative.

Astfel, organul fiscal era obligat să facă dovada existenţei unei legături de interdependenţă între stabilirea obligaţiilor fiscale în sarcina societăţii şi obiectul sesizării penale, cu indicarea concretă a faptelor săvârşite de reprezentanţii societăţii reclamante. De vreme ce, în sarcina reclamantei nu s-a reţinut săvârşirea niciunei abateri, în mod greşit instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că nu se justifică provenienţa bunurilor livrate, fără luarea în considerare a tuturor actelor aflate la dosarul cauzei.

Este adevărat că în procesul-verbal nr. x/02.10.2013 rezultă că au fost identificaţi un număr de 17 furnizori cu nereguli în funcţionare: nu au depus declaraţiile fiscale prevăzute de lege, nu funcţionează la sediul social declarat, nu au justificat provenienţa mărfurilor livrate etc. Însă aspectele privind comportamentul fiscal al altor contribuabili nu sunt prevăzute în Codul fiscal ca fiind elemente de natură să afecteze caracterul deductibil al cheltuielilor cu achiziţiile de mărfuri sau dreptul de deducere al TVA pentru societăţile cumpărătoare.

La emiterea soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa a refuzat luarea în considerare a jurisprudenţei constante a CJUE, prin care s-a stabilit că nu se poate anula dreptul de deducere a TVA, pentru motivul că persoana impozabilă nu dispune, în plus faţă de factura menţionată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menţionate sunt întrunite ( cauzele C-180/11 şi C-142/11, Mahageben kft vs Statul ungar).

O a treia critică formulată de reclamantă priveşte perioada foarte lungă de timp de soluţionare a contestaţiei administrative ca urmare a sesizării organelor penale, ceea ceea ce duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Soluţionarea unei contestaţii pe cale administrativă doar la finalul soluţionării unui dosar penal are ca efect tergiversarea nejustificată a soluţionării cererii, perioadă de timp în care societatea comercială se află în imposibilitatea demonstrării, prin intermediul instanţei de judecată a caracterului nelegal şi abuziv al unui act administrativ care îi aduce prejudicii materiale.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Pârâta a arătat că în procesul-verbal încheiat la finalizarea inspecţiei fiscale, organul fiscal a consemnat că provenienţa mărfii nu se justifică pentru considerentul că ar fi fost achiziţionată de la societăţi comerciale care nu funcţionează la sediul social declarat, nu au depus declaraţiile fiscale prevăzute de lege sau pentru că nu au putut justifica provenienţa mărfurilor livrate.

Ca urmare a constatărilor menţionate anterior, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin Decizia nr. x/18.11.2013, a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, până la soluţionarea de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a sesizării penale înaintate prin adresa nr. x/02.10.2013, cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005 în legătură cu constatările din cadrul inspecţiei fiscale, invocând în acest sens prevederile 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicat.

Intimata-pârâtă ANAF-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili depus întâmpinare, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu a emis actul contestat de recurenta-reclamantă.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că Decizia nr. x/18.11.2013, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative împotriva Procesului-verbal nr. x/02.10.2013 a fost emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi. În consecinţă, această instituţie publică are obligaţia să soluţioneze contestaţia reclamnatei şi să stea în proces, în calitate de emitentă a actului contestat în procedura administrativă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în parte, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

i) Analiza criticilor formulate de reclamantă

Este întemeiată critica reclamantei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin suspendarea soluţionării contestaţiei administrative pentru o perioadă foarte lungă de timp ca urmare a sesizării organelor penale de către organul fiscal.

Înalta Curte constată că actul administrativ contestat de reclamantă, respectiv Decizia nr. x/18.11.2013 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative împotriva Procesului-verbal nr. x/02.10.2013 a fost emis în anul 2013 şi vizează anul 2012, astfel încât la data soluţionării recursului în faţa instanţei de control judiciar, în cursul anului 2018, faza administrativă prealabilă procesului nu era finalizată.

Chiar dacă suspendarea soluţionării contestaţiei a avut ca temei sesizarea făcută de organul fiscal către organele de cercetare penală, trebuie subliniat că până la momentul soluţionării recursului nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale şi nici a trimiterii în judecată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni a vreunei persoane ce acţionează în cadrul societăţii reclamante, astfel încât nu se justifică prelungirea soluţionării procedurii contestaţiei fiscale.

Trebuie menţionată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 449/2004, în cuprinsul căreia s-a reţinut că, în ceea ce priveşte scopul suspendării contestaţiei administrative - scopul suspendării îl constituie tocmai verificarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii cu privire la care există "indicii" - însă, atâta timp cât suspendarea se prelungeşte pe o perioadă îndelungată de timp, cercetările penale nedepăşind faza actelor premergătoare, este afectat dreptul reclamantei la un proces echitabil, încălcându-se termenul rezonabil de soluţionare a contestaţiei administrative. În acest sens, se poate face referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a reţinut aceleaşi considerente în deciziile nr. 1192 din 6 martie 2012 şi nr. 574 din 7 februarie 2014.

În cauză, Înalta Curte reţine că o perioadă de cinci ani constituie un interval de timp nerezonabil, fără o justificare adecvată materializată în cadrul procesului penal, ceea ce este de natură să afecteze drepturile reclamantei prin neclarificarea situaţiei sale fiscale cu consecinţa afectării situaţiei sale economice şi financiare.

Aşa fiind, se impune ca organul fiscal să soluţioneze contestaţia administrativă pentru a permite contestatorului să-şi facă apărările în cauză şi să combată constatările organelor fiscale, în concordanţă cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală, cu art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia nr. x/18.11.2013 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi este lovită de nulitate, criticile din recurs apărând ca fiind fondate sub acest aspect.

Celelalte critici formulate de reclamantă în cererea de recurs sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, critica este neîntemeiată, deoarece organul fiscal a arătat că datele suplimentare pentru efectuarea inspecţiei fiscale rezultă din controlul încrucişat efectuat la furnizorii reclamantei, ceea ce este de natură să justifice activitatea de control desfăşurată în cauză. Aspectul privind efectuarea controlului la furnizorii reclamantei nu este contestat în cauză, fiind indicat chiar în cuprinsul motivelor de recurs.

Sunt neîntemeiate şi criticile privind dreptul la deducerea TVA cauzat de comportamentul fiscal al altor contribuabili, aspect ce nu este prevăzut în Codul fiscal ca fiind elemente de natură să afecteze caracterul deductibil al cheltuielilor cu achiziţiile de mărfuri sau dreptul de deducere a TVA pentru societăţile cumpărătoare, precum şi cele referitoare la ignorarea jurisprudenţei CJUE privind dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată - aceasta, deoarece susţinerile respective privesc fondul cauzei.

Or, în speţă, litigiul dedus judecăţii priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, instanţele fiind obligate să aprecieze asupra legalităţii dispunerii acestei măsuri, nu şi asupra altor susţineri care privesc aspecte de drept substanţial în materia dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

ii) Cu privire la excepţia calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Este întemeiată susţinerea intimatei-pârâte Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că Decizia nr. x/18.11.2013, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative împotriva Procesului-verbal nr. x/02.10.2013 a fost emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei."

În speţă, raportul juridic de drept fiscal a luat naştere între societatea reclamantă şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, care a emis actul contestat, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă şi poate sta în proces în calitate de pârâtă.

Aşa fiind, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, care nu a emis niciun act în cauza, nu are calitate procesuală pasivă şi nu poate sta în proces, în calitate de pârâtă.

iii) Temeiul legal al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul declarat de recurenta-reclamantă, să caseaze sentinţa recurată şi, rejudecând cauza să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Urmează să admită acţiunea formulată de reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi să anuleze Decizia nr. x/18.11.2013 şi obligă pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x/2.10.2013 emis de AJFP Mehedinţi

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L. împotriva sentinţei nr. 375/2014 din 27 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. Filiala Oltenia S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Anulează Decizia nr. x/18.11.2013 şi obligă pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x/2.10.2013 emis de AJFP Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.